5,812 matches
-
dar nu este deloc unt, atrag atenția nutriționiștii. Acest produs, datorită faptului că are o denumire derivată de la cuvântul unt, se confundă foarte ușor cu untul, mai ales că este expus la vânzare între alte sortimente de unt, iar eticheta imită perfect un sortiment popular și autentic. Un kilogram de produs se obține amestecând 300 de grame de unt cu 700 de grame de margarină, plus conservant și acidifiant. La final, procesatorul adaugă în amestec colorant (betacaroten), pentru a da produsului
Alimente periculoase contrafăcute [Corola-blog/BlogPost/93290_a_94582]
-
de ce dumnezeului merge șchiop, au întrebat părinții disperați? - Simplu: pentru că așa a învățat să meargă de la voi, nu a avut alt model. Sharon mi-a arătat cum merg ai lui contorsionându-se în articulațiile flexibile de yoghin. Incredibil, el nu imită, pur și simplu era cel mai adevărat șchiop analele medicinei. E un tip sensibil și cultivat, mă vizitează des în Kibbutzul unde am închiriată o garsonieră. Mă trezesc cu el în vizită dimineața devreme sau noaptea târziu. E topit după
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93372_a_94664]
-
și de cuvinte, Tranșați în „adevăr” sau „ficțiune”, Lipsiți de-un firicel de rațiune, Ciocnim paharul plin cu jurăminte. Purtăm la gât doar talismanul vorbei, Atingerea-i de gheață, ca oțelul. Ea se strecoară-n jur, precum prâsnelul, Și chiar imită-nțepătura cobrei. Dar așezând noi fraze pe tocilă - Țepușe vii, un armament - dezastru, Nu ne-nălțăm spre un benefic astru, Ci ne-atacăm pe noi, c-o escadrilă. Nu pierdem bătălia, ci războiul, Săpându-ne în lut, de-acum, morminte
HĂITUIȚI DE CUVINTE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383171_a_384500]
-
mea, abia dacă auzisem! Decovilul poposea la destinație într-o gară miniaturală. Proiectată de arhitectul Istrățescu, angajat pe un post oarecare, căci îndeletnicirea de arhitect nu putea fi înscrisă în statul de funcții al unei fabrici de fier, gara Umilenilor imita o stație CFR, cu toate cele trebuincioase, la scară redusă. Arhitectul Istrățescu, a rămas cunoscut prin partea locului și fiindcă era dușmanul gardurilor. Ducea o campanie susținută pentru modernizarea localității Umileni după model elvețian, în care primul pas ce se
CRAVATA CU PICĂŢELE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1684 din 11 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383137_a_384466]
-
parcă ar fi spus: “Ați văzut, mă, că s-a speriat?“ Dintre noi, cel mai talentat s-a dovedit Dică, un băiețel pirpiriu, cu vocea blândă. Însă, atunci când descria scenele de groază cu oribilele personaje, când făcea eforturi să le imite cu vocea lui subțire, pițigăiată, îngroșarea vocii și schimbarea feței stârneau hohote de râs interminabile. Ne miram de unde știe Dică atâtea basme. Totuși, coana preoteasă, după o schemă pedagogică numai de ea știută, a început să ne cheme pe fiecare
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
băieți și s-au ascuns cu ele printre bănci, în mai multe locuri. Împreună cu Dică, s-a aranjat un scenariu de sperietură, care s-o dea gata pe coana preoteasă. Fiecare trebuia să scoată din pâlnie anumite sunete, țipete, urlete, imitând animalele și păsările care-l speriau pe moș. După ce a fost pus la punct scenariul basmului cu pâlnii, Dică a ridicat mâna. - Coană preoteasă, vreau să spun o poveste cu moșul cel fricos! - Nu, Dică, vă rog să terminați cu
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
Despre educație- Krishnamurti "Aceasta imitare a ceea ce este considerat ca ar trebui să fim, naște frică", susține Krishnamurti. Iar aceste cuvinte ale autorului poartă în sine naturalețea oricărui adevăr intrigant. De ce imitam, cum imitam, si, mai ales, ce provoacă în noi această imitare în numele unui ideal, în numele lui acel "cum ar trebui să fim"? Poate omul să fie liber în fața unei asemenea condiționări? În definitiv, aceasta este cea mai mare dorință a
ARTICOL PRELUAT DE PE NET de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383130_a_384459]
-
Despre educație- Krishnamurti "Aceasta imitare a ceea ce este considerat ca ar trebui să fim, naște frică", susține Krishnamurti. Iar aceste cuvinte ale autorului poartă în sine naturalețea oricărui adevăr intrigant. De ce imitam, cum imitam, si, mai ales, ce provoacă în noi această imitare în numele unui ideal, în numele lui acel "cum ar trebui să fim"? Poate omul să fie liber în fața unei asemenea condiționări? În definitiv, aceasta este cea mai mare dorință a oricărei ființei
ARTICOL PRELUAT DE PE NET de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383130_a_384459]
-
de tine zămislit - un cataclism comparabil cu cel abătut peste cele două preaștiute cetăți păcătoase. După ce ai sodomizat după cum ai vrut Stațiunea, e-n putința ta să o faci una cu pământul. Forța creează dreptul. § Încă un afiș; cineva îți imită și scrisul. Desenele. Două răvașe pe note de plată; ultimul pe o somație. „În baza Decretului nr. 507 din...”, nume, adresă, sumă etc., ești amenințat că, dacă nu vei plăti în câteva zile, se va trece „la sechestrarea și vinderea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
șovăi. Poate că era nevoie de autoritatea lui pentru binele public. Se grăbi să-și pună bereta cu văl lung și să-și tragă pe degetul arătător inelul de aur cu stema crinului, apoi Își netezi grijuliu cutele hainei ce imita toga romană, precum văzuse la statuile din Santa Croce, și ridică zăvorul. — Ce vrei, nemernicule? Întrebă pe un ton aspru. Dinaintea lui apăru un bărbat scund și bondoc, cu o cămașă din zale de fier care Îi cobora până sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Însă cum Își putea Învinge propria greutate, spre a rămâne În picioare? Ceru un pumnal unuia dintre soldați și, din câteva lovituri hotărâte, reteză frânghiile care Îi țineau mâinile. Brațele omului alunecară Înainte cu o mișcare Înceată ce părea să imite mișcarea vieții. Dar trupul rămase ridicat, stârnind exclamațiile celor prezenți, care se cruceau. Dante Întinse mâna și Îi atinse masca. Tencuiala era complet uscată, tare ca piatra. Părea un var de zidărie neobișnuit, ca și când mâna asasinului ar fi introdus În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
tot deschidea sub privirile spectatorilor, amuțiți dintr-o dată, În timp ce muzica se răspândea Într-un crescendo frenetic, punctat de ropotul percuțiilor. Dante simțea cum crește valul dorinței pe care toți bărbații de față o proiectau asupra ei. Se ridicase și el, imitându-i pe ceilalți fără să Își dea seama, ca și când o putere l-ar fi silit să urmeze ascensiunea mantiei, care acum dezvăluia Întreaga splendoare a trupului. Pe mușchii Încordați ai pântecelui vibra doar un cercel de aur susținut printr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
va Împărți oricui dorește pâinea științei, răspunse Dante. — Un banchet? Întrebă un glas care Îl determină să se răsucească. În spatele lui Își făcuse apariția Cecco Angiolieri. Ai fi putut crede că, până În clipa aceea, stătuse ascuns sub masă, ori că imitase pășitul fără zgomot al tâlharilor, pe care Îl deprinsese cu prilejul repetatelor sale vizite prin Închisori. — Și va fi deschis pentru toată lumea, nu numai pentru Învățați? Își roti privirea, ca pentru a solicita atenția celorlalți asupra vorbelor pe care era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
În clipa aceea, avea sub ochi una din acele apariții: galera parcă devenise de foc. Îi deslușea cu precizie sarturile și pânza, luminate de parcă toate razele soarelui s-ar fi adunat În punctul acela, și vâslele ridicate În rând, parcă imitând aripile unui zbor nebunesc. Pentru un moment, i se păru că galera dispărea Într-un glob de flăcări, orbitor precum fulgerul care distrusese cu ani În urmă turnul de la Santa Croce. Apoi, un mănunchi de raze incandescente se ridică spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ce vrei să spui, scuză-mă. Poți fi ceva mai explicită? - Acolo, jos... N-ai observat nici un fapt neobișnuit? - Numai unul? Totul era neobișnuit, de la prezența noastră la... - Am spus: un fapt, nu o situație. - Te referi la individul care imita vocea doctorului Wagner? Bineînțeles că am observat. Și? - Ai Înțeles și de ce, presupun. - În primă instanță, nu, am fost prea surprins, deși mi-am propus de o mie de ori să nu mă mai mir de nimic. Bănuiesc că vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Îl cheamă pe individ - n-au prea dat rezultate. Sper că nici În seara asta n-au fost mai norocoși. Dacă s-a Întâmplat altfel, totul e pierdut... - Și ce trebuie să fac eu? - Ce-a făcut și el. Să imiți Întocmai glasul doctorului Wagner. Nu există altă soluție. M-am uitat la ea ca la felul paișpe: ce glumă mai era și asta? Tipa vorbea Însă cum nu se poate mai serios. Mă supraestimezi sau ești pe cale s-o iei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
s-o iei razna. N-am talent actoricesc, n-am făcut niciodată experimente vocale... - O să faci acum. N-avem de ales. Știu, e foarte greu, dar ai o zi Întreagă la dispoziție și nu e imposibil. Orice voce poate fi imitată, e problemă de perseverență, nu de talent. Te rog, te implor... Trebuie să poți, oricât ți s-ar părea de aberant sau de caraghios ce-ți cer. Putem mult mai multe decât ne imaginăm, crede-mă. Corzile noastre vocale sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
confundă, ori e nebun de legat. Morala fiind că, În realitate, putem face nu ceea ce putem, ci ceea ce credem că putem face. Bine măcar că Eva a avut inspirația să-mi atragă atenția că nu trebuie să mă tâmpesc Încercând să imit vocea Magistrului așa, În general: probabil că n-ar fi ieșit nimic. Concentrarea pe doar câteva vocabule a simplificat mult lucrurile și m-a ajutat enorm. Alegerea lor n-a fost peste măsură de complicată - Încă nu-mi părăsise cortexul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
replica mea, aia cu glonțul În ceafă, suna În reluare natural și identic cu versiunea inițială: retrăiam momentul și treaba mergea. Vorbele doctorului Wagner, În schimb, rămâneau artificiale și false, fiindcă pe el Îl interpretam doar, străduindu-mă să-l imit, dar situându-mă permanent În afara personajului. Fiind altcineva. Aici era greșeala. Trebuia să intru stanislavskian În pielea lui, să gândesc și să simt ca el, să mă așez În postura celui stăpân pe situație, care Își domină interlocutorul, jucându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ochii umezi. îndurerat, Broanteș îi explică prin semne situația obiectiva care-l împiedica să dea curs rugăminții ei. — înțeleg - răspunse cu blândețe Cosette. Ești mut din maștere sau...? - și-și mișcă arătătorul și mijlociul sugerând cu finețe o foarfecă. Broanteș imită și el mișcarea foarfecei. — Ticăloșii...! - șopti Cosette. Broanteș ridică sprâncenele a mirare. — Nu te mira că spun asta, tinere! - spuse cu obidă Cosette. Crezi că stau aici de bună voie? Aș! Nu ți-aș dori să fii în locul meu! Neavând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
opri armăsarul în dreptul unui răzăș bătrân, cu plete albe curgându-i pe umăr. — Ia zi, moșule, merge treaba? - întrebă Vodă zâmbind. — Aud? - făcu buimăcit moșneagul, care era nițel surd de-o ureche. — Treaba! - strigă Vodă și făcu un gest care imita săpatul. Merge treaba? — Merge, merge! - se dumeri moșneagul. Foarte bine, bravo! zise Vodă dând pinteni armăsarului. După ce alaiul se pierdu spre palat, moșneagul se întoarse spre un târgoveț înalt și somnoros ce stătea lângă el: — Cine-a fost ăsta, bre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
că ar vrea să intervină, și întrebă cu un zâmbet abia perceptibil: Cei care sunt de acord, să ridice mâna. Frații Mendoza au fost primii care s-au grăbit să ridice mâna - și unul după altul, toți cei prezenți îi imitară. Sam Muller arătă cu un gest amplu mâinile și remarcă aproape cu umor: — Îți dai seama? Au fost de acord. — De acord...? repetă indignat Serafian. Un căcat! Încă mai sunt cel care plătește și cel ce comandă și nu accept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
e spre bine. — Păi, domnule, față de somnul matale suveran, claustrarea mea e... — Hai s-o lăsăm baltă. Fiecare pasăre pe limba ei piere. Am obosit, n-ai vrea să schimbăm discuția? Mai bine Îți recit ceva din Pessoa: „Să-i imităm pe Perșii din poveste În timp ce-afară, - aproape Războiul, viața, patria ne cheamă, Zadarnic să lăsăm De-afară să ne cheme, să visăm Noi, partenerul, șahul, Sub umbra tolerantă să visăm A lui indiferență“ Același culoar lung care Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cam ca atunci când cade prima zăpadă. Câteva păsări de noapte cântau deja cocoțate în pini. Una a făcut cii-uut, cii-uut, cii-uut într-un fel tărăgănat care aducea cu o persoană pe moarte. Cântecul răsuna peste tot pe dealuri, pe măsură ce îl imitau și celelalte păsări. Două sau trei au trecut peste lună ca să se întâlnească cu altele care se ghemuiseră prin pinii înalți din partea de nord a văii. Mi-aș fi dorit să pot și eu să zbor și să mă alătur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
îi zâmbea și mă gândeam că probabil îi spune glume. El spunea mereu glume. Nu mi-au plăcut niciodată oamenii care spun glume, mai ales de genul celor pe care le spunea el, care nici măcar nu erau amuzante. Încerca să imite negrotei, dar nu-i ieșea deloc. Știu că nici tanti Mae nu îl plăcea. Mi-a spus chiar ea asta. Se uita la el, asculta și-i zâmbea dar apoi își întorcea privirea în altă direcție și se strâmba. Curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]