2,253 matches
-
ființei morale devine un act strict personal, care depinde de conștiința și de voința persoanei. Nimeni nu i-l poate impune În afara conștiinței sale morale care-i judecă actele. Rolul terapeutului se limitează la a-i arăta celui aflat În impas schimbarea sa și de a-i recomanda căile pe care trebuie să le urmeze Efortul trebuie Însă făcut de către cel care dorește această schimbare. Rolul modelului este esențial. Orice model moral pozitiv face apel la un arhetip care concentrează valorile
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
o retorică a metaforei, metaforele poetice și o poetică a metaforei, metaforele filosofice și filosofia metaforei ș.a.m.d. Discutând statutul și funcțiile metaforei în diferite zone ale activității logico-lingvistice, A. dovedește asimilarea nuanțată a unei bogate lecturi teoretice, evitând impasurile unor controverse din critica actuală. Așa, de pildă, premisa potrivit căreia metafora este principiul structurant al limbajului în general, nu doar în literatură, ridică problema conceptului de literaritate ca definitoriu pentru specificul literaturii, pe care autorul o soluționează plasând literatura
AVADANEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285501_a_286830]
-
ce-i drept enorme, dar, chiar dacă sistemul încearcă să asigure o distribuție uniformă și echitabilă a fiscalității, pentru ca supușii Romei să se considere binecuvântați, și nu blestemați, veniturile statului sunt colectate cu sincope și se ajunge ușor la momente de impas ca acesta... Își aduce brusc aminte că mai are de discutat o problemă. Anunță cu răceală: — Mai sunt și alte nevoi financiare... — Care? se interesează furios împăratul. Ianuarius consultă tăblițele. — Sume incredibil de mari se duc pe aprovizionarea cu grâu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
repetate, redactorii săptămânalului Constanța arătau, în continuarea articolului menționat, că "n-am putut și nu putem interesa pe nimeni la sforțările noastre întru desființarea acestui obicei făcut la centru, de a se considera Dobrogea ca loc de scăpare din toate impasurile ce produc peripețiile mișcării politice din țară"2009. Astfel, jurnaliștii constănțeni prezentau practicile administrației centrale care repartiza în Dobrogea funcționari "veterani (...) ai birocrației"2010 sau militari de carieră deveniți indezirabili 2011. În aceste condiții, "prefecturile ademenitoare, totdeauna deschise, ale Dobrogei
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
pupilele dilatate, care puteau încă să vorbească și să meargă. Bine. Oamenii cu nivelul colinesterazei normal nu necesitau internare imediată. Asta era de ajutor. Dacă am fi fost nevoiți să internăm toate victimele, ne-am fi aflat într-adevăr în impas, din cauza lipsei de spațiu. — Ați putea să ne explicați pe scurt ce este colinesteraza? Dacă vrei să miști un mușchi, terminațiile nervoase trimit o comandă celulelor musculare sub forma unei reacții chimice, numită acetilcolină. Acesta este mesagerul. Când mușchii o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
ba chiar foarte bine. Doctorul mi-a spus să-mi iau concediu cam o lună. Așa am și făcut. După o lună, simptomele s-au mai atenuat și am putut să mă întorc la muncă. Cei de la firmă fuseseră în impas din cauza lipsei de personal. Nu am nici o afecțiune specială. Memoria? Cu siguranță am început să uit, dar, știți, e vârsta, n-ai ce-i face! Ca de obicei, călătoresc în metrouri superaglomerate până la muncă. De la stația Ushiku la Hiro-o stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
apăreau elemente realiste care mă derutau total: «Să se fi întâmplat în realitate sau nu?». Treptat, nu le-am mai putut separa. Nu știam care era într-adevăr realul. Cred că, dimpotrivă, visele îmi păreau mai reale. Mă aflam în impas. «Care este adevărul? Care este adevărata conștiință?» Aceste experiențe m-au influențat mult. Am discutat despre lucrurile astea cu tata și cu mama, dar nu cred că m-au înțeles. Se întrebau dacă se putea așa ceva. Eram cam introvertită, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
cred că toți vedeau secta cu ochi buni. „Atâta timp cât nu m-a afectat pe mine, nu prea are importanță că a apărut secta asta.“ Nu trebuie să gândim așa: De aceea oamenii care au apreciat cultul la început, sunt în impas. În primă fază, erau puțini și aveau părți bune; cu cât grupul s-a mărit, cu atât situația a devenit mai complicată, iar presiunea era în creștere. Murakami: Acolo unde există ceva „bun“, forța centripetă lucrează, iar mingea se mărește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
formulează doctrine și teorii ultime, salvatoare. Cu fiecare teorie nouă și măreață, care se vrea definitivă, absurditatea sa tinde să devină maximă. Nietzsche a consemnat bine acest lucru. „Fanatismul cu care întreaga gândire greacă se repede asupra raționalității trădează un impas: ești în pericol, nu ai decât o unică alegere: să pieri sau - să fii absurd de rațional.“<ref id="77">Friedrich Nietzsche, Amurgul idolilor, secțiunea „Problema lui Socrate“, § 10, traducere de Liana Micescu, Editura Humanitas, București, 1994.</ref> Fanatismul numit
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
formulează doctrine și teorii ultime, salvatoare. Cu fiecare teorie nouă și măreață, care se vrea definitivă, absurditatea sa tinde să devină maximă. Nietzsche a consemnat bine acest lucru. „Fanatismul cu care întreaga gândire greacă se repede asupra raționalității trădează un impas: ești în pericol, nu ai decât o unică alegere: să pieri sau - să fii absurd de rațional.“<ref id="77">Friedrich Nietzsche, Amurgul idolilor, secțiunea „Problema lui Socrate“, § 10, traducere de Liana Micescu, Editura Humanitas, București, 1994.</ref> Fanatismul numit
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
democrați nu mai poate fi dobândit. Anumite forțe obscure, eliberate și promovate de ei, împing neîncetat Portugalia republicană către o revoluție comunistă. Guvernul Liberata Pinta, venit la sfârșitul lui noiembrie 1920, demisionează la 2 martie 1921. Pentru a ieși din impas se încearcă o ultimă rezervă: bătrânul Bernardino Machado, fost de atâtea ori ministru (regalist și republican), fost Președinte al Republicii și președinte de Consiliu, figura cea mai venerabilă a revoluției republicane, e chemat să alcătuiască guvernul. Se credea că, în
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
dea socoteală, iar voi nu sunteți de prin părțile astea. Vânători? închipuindu-și că nu lipsea mult până bagaudul ar fi pretins să percheziționeze încărcătura catârului, Balamber socoti că e inutil să mintă și speră că, dimpotrivă, va ieși din impas, sau cel puțin va câștiga timp, apelând la nume răsunătoare. — Nu, suntem soli. Mergem în valea Rhonului, cu un mesaj de la Atila pentru Gundovek. — Gundovek, regele burgunzilor? — Chiar așa. El însuși. Omul își scărpină gânditor barba. — Ia te uită ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
era și mai rău. Dacă până și un pârlit ca fostul ei soț Își luase lumea-n cap... - Noi ne-am gândit la aberațiile vieții pe Pământ - Își continuă Extraterestrul perorația - și am Încercat să găsim soluție pentru ieșirea din impas. Ținând cont că În timpul unei ejaculări normale un bărbat emană aproximativ patru sute de milioane de spermatozoizi, dintre care doar unul fecundează ovulul, restul spermatozoizilor servind doar de decor, am tras concluzia că, dacă acești spermatozoizi ar fi valorificați la maximum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
-și Încolțească prada”, (din Memoriile, unui detectiv)... Da, părea plauzibil. Oare nu cumva, Într-un colțișor al minții mele, am intrat În competiție chiar cu EL? Puteam eu rivaliza cu EL? În felul acesta aș putea să-mi justific oarecum impasul În care mă găseam... Eu nici nu fugeam, nici nu mă Întorceam, pe cînd el a plecat fără să se mai Întoarcă... Probabil că asta era. Dacă mi s-ar fi spus că e adevărat, cred că Începeam și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
cel mai escrocheresc telefon posibil. Mă taxează la minute, adică plătesc și când mă sună altcineva. Convorbirile mele sunt monosilabice și, chiar și așa, ajung la peste 100 de dolari pe lună. Cred de altfel că sunt într-un mic impas nervos, în care mi-am pierdut răbdarea să scriu și nici de altceva nu mă simt în stare. Cred că ceva trebuie schimbat și nu știu ce. Băltesc. Telefonul și-a revenit. M-am surprins pupându-i ecranul. Cum mă surprind făcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
chiar dacă au fost parțial respectate, nu au contribuit la facilitarea dialogului prin creșterea încrederii între părți sau la identificarea unei baze de compromis care să permită o soluție politică a crizei. De fapt, negocierile directe au ajuns mai totdeauna în impas, iar uneori au fost chiar întrerupte. La rândul său, Adunarea Parlamentară a O.S.C.E. a decis, în ianuarie 1999, crearea unui Comitet ad-hoc pentru Moldova, pentru a facilita dialogul și a crește încrederea între părți. Mandatul acestui Comitet a fost
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
Summit-ul de la Istanbul, în noiembrie 1999. Odată cu aceasta, începând cu anul 2000, România intra în Troika de conducere a O.S.C.E., ca "viitor" președinte. Anul 2000 a fost anul în care Președinția în exercițiu austriacă s-a confruntat cu impasul care se profila vizând adoptarea Declarației ministeriale a Organizației urmare situațiilor conflictuale care cuprindeau o bună parte a regiunii, văzută diferit de statele membre și care nu promiteau să se încheie prea curând. În anul următor, când România a preluat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
Parlamentară a O.S.C.E. Ministrul de externe român a fost primul președinte în exercițiu al O.S.C.E. invitat să se adreseze Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite. Președinția O.S.C.E. a pus în evidență o preocupare permanentă pentru ieșirea din impas, atunci când lucrurile stagnau. Cum complexitatea problemelor constatate la fața locului depășea, de regulă, capacitatea de reacție de care dispunea O.S.C.E., iar "conflictele înghețate" reprezentau totdeauna un pericol latent de reluare și răbufnire, Președinția a fost permanent și un exercițiu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
și Croației; toate acestea urmau să se adopte într-o nouă formulă. Pentru aceasta, a fost creat "Comitetul pregătitor al Conferinței diplomatice în problemele colaborării dunărene", care s-a întrunit într-o suită de șase sesiuni (1993-1997). Ieșirea din acest impas temporizarea convenea de minune Federației Ruse (care câștiga timp până la difuziunea tensiunii și slăbirea determinării statelor interesate, scăpate acum din strânsoare); dar și celelalte state au achiesat, pentru că erau interesate să rediscute problema Convenției de la Belgrad (adoptată în condițiile dictate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
față de acele state occidentale erau reale ori dacă se prefăcea, dar ideea de tandem ruso-german mi s-a părut deja conturată (se vorbea încă de atunci de o axă Moscova-Berlin); știu, însă, cum s-au terminat lucrurile. Pentru a depăși impasul, nu s-a mai modificat Convenția spre a include și R.F.G. când adoptându-se o nouă reglementare, se crea un prilej de a scoate din joc Federația Rusă -, ci s-a recurs la procedura încheierii unui protocol de aderare a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
să dea instrucțiuni Delegației Perului de la Geneva să contacteze Delegația României, și împreună să lanseze o propunere de compromis în problemele armelor chimice, întrucât pozițiile noastre sunt apropiate și complementare". Se sublinia că o astfel de cooperare ar putea debloca impasul negocierilor și ar putea fi sprijinită de mai multe delegații sud-americane. Imediat am luat legătura cu cabinetul ministrului, pe care l-am informat că eram în posesia unui mesaj important și urgent din partea ministrului afacerilor externe al R.S. România pentru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
lungi și nesărate. Selecția curiculară extrem de redusă (Hanu Ancuței și Baltagul, de pildă) a provocat, în timp, o saturație de receptare, atât din partea elevilor, câtmai ales din partea profesorilor. Credem că și în cazul lui Sadoveanu s-a ajuns la un impas metodologic vizibil cel mai bine la Eminescu. Studiul permanent pe aceleași (capod)opere a condus la o percepție didactică care are nevoie să fie periodic împrospătată. Efectul este unul pervers și dacă ne raportăm exclusiv la creația scriitorului: cu cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
scoale... Selina și-a strecurat mâna liberă pe lângă mine, înfingându-și-o apoi în părul meu. Pot face față la așa ceva, mi-am spus eu. E antierotic, dar nici nu doare prea rău. Asta ce mai e? Selina reușise să iasă din impas. Și-a revenit brusc și a reușit să-mi trântească una colosală în obraz cu dalta cotului - fix în partea superioară de vest, unde șubreda măsea mai e încă în viață, unde își mai are încă sălașul. De data asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
invers. În secolul al XX-lea se va merge însă mult mai departe: marii artiști ai timpului vor înțelege că nu este suficient să practice mai multe genuri artistice (cum au procedat Picasso, Matisse și mulți alții) pentru a depăși impasul, că trebuie să inventeze formule de creație artistică, care să îmbine elemente ale genurilor tradiționale cu altele inspirate de tehnicile și tehnologiile epocii, sintetizate în opere care nu-și mai găsesc locul în niciuna dintre diviziunile vechiului sistem al artelor
Sincretismul – paradigma artelor contemporane. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by D. N. Zaharia () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_941]
-
că puteam dărui ceva scrisului meu, constatai scârbit că, de fapt, salba ta nu era decât un șir de tinichele și cioburi colorate, nici măcar mărgelele intens colorate care ar fi putut ademeni pe băștinașii multilateralei noastre dezvoltate. Eram într-un impas grozav. Golisem sticla de votcă. Gândurile posomorâte mă copleșeau cu întrebări pe care nu aveam cui să le împărtășesc. Bumbu terminase monologul și acum fredona un fel de schelălăituri, încurajându-se de unul singur, „așa, taică, așa, oșenește“. Chelnerul venise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]