1,880 matches
-
de a fi purtat și a fi transmis acea infecție în familiile lor; nu mai știa câte femei de aceeași vârstă cu ea, prietene de-ale ei din copilărie, trăindu-și viața nepăsător, fuseseră foarte curând îngenuncheate de spiritul Testamentului, implacabil la austerele lor mame, superstițioasele doici și scheleticii diaconi însărcinați să vegheze la educația lor. Iar acum se gudurau cu urechile lăsate în jurul unor bătrâni oribili și băloși, care, trăgând cu ochiul la patrimoniul lor, împărțeau binecuvântări și sfaturi părintești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se puse în fața lui și îl goni cu un picior; apoi, scoțând din foc un tăciune arzător, îl agită energic pe dinaintea botului celuilalt; acela o luă și el imediat la fugă, însă nu prea departe, căci, cu un șuierat rapid, implacabil, securea unui războinic îl ajunse și în țintui în noroi după câțiva pași. Rezervele se împuținau, iar pentru cină un câine mergea de minune. Tovarășul său, mai iute de picior ori poate doar mai norocos, izbuti, în schimb, să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
direcția sa, în linie, pe toți călăreți care până în momentul acela merseseră pe lângă trupele hiung-nu. Strângeau în brațe scuturile, aveau în mâini săbii și javeline și era limpede că veneau să ucidă. Siluete aproape nedefinite în pulberea ce-i împresura, implacabile, ca un coșmar, înaintau printr-un lan mare de orz, dând pinteni cailor și întinzând înainte armele, dar într-o liniște absolută. Se auzea doar vuietul crescând, din ce în ce mai apropiat, al galopului lor amenințător. îi văzură și ceilalți hiung-nu. Răsunară mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
vadă conducând mașina și să-l asculte mințind voios. Să-l privească în față și să-l asculte mințind. Amărăciunea i se stinse treptat în fața unui gând pe care-l îngropase în mod deliberat, în profunzime, dar care acum revenea implacabil la suprafață. Motorul nu se potrivea în toată povestea. Nu avea mai mult înțeles ca acțiunea lui Jefferson Dayles de a-l răpi. Craig se pomeni ascultând încordat bâzâitul motorului. Întotdeauna considerase de la sine înțeles că vibrațiile ușoare erau ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
acest gest, provocat oarecum de vorbele ei, mi se părea că-mi dă drepturi noi, că o făcuse puțin a mea. Și eram singuri acum, în grădină, și nu ne despărțea nimic decât doar câțiva centimetri de spațiu binevoitor și - implacabila cronologie. Ne-am dus la restaurant. Ne-am așezat la o masă mică, luminată de o lampă prinsă în perete. Bustul Adelei, înalt, elegant, era ușor aplecat asupra mesei. Ochii ei răspândeau o lumină viorie, și potirul de dantelă al
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
fi fericit orice ar simți și orice ar face? Dar ceasornicul îmi arătă că cele două ore trecuseră. Trecuseră prea repede. Fără să-mi dau seama, avusesem iluzia că timpul stă și el împreună cu noi, amical. Dar el își îndeplinea implacabil funcția de a uza totul și de a ucide viața. Trebuia să plec: - Duduie, audiența s-a isprăvit. Cuvântul i-a plăcut și, ca să răspundă glumei mele, mi-a întins mâna să i-o sărut, cu aere de regină, dar
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
funcție, aceea de a tampona impulsurile erotice ale bărbatului, mereu în căutarea unor obstacole (" Nimeni nu iubește când nu speră măcar inconștient să fie iubit"), ca să nu treacă la aplicarea planului său de cucerire. În momente de posibilă expansiune erotică, "implacabila cronologie" apare ca un tranchilizant sufletesc și ca un macaz epic. Tea-ma experimentării presupune bucuria amânării, iar arta de a amâna este - consideră E. M. Forster - chiar principiul romanului. Este un joc subtil și mobil al imaginarului și realității, al
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
lui“) venise la Waker și-i ceruse bicicleta, iar Waker i-o dăduse. Desigur, și Les și Bessie erau conștienți de „intențiile foarte frumoase și generoase“ale lui Waker, dar amândoi părinții noștri priveau detaliile acestei tranzacții cu o logică implacabilă, proprie lor. Ce credeau ei că ar fi trebuit să facă Waker - și Les repeta acum cu vehemență această părere în fața lui Seymour - ar fi fost să-i ofere băiatului o plimbare lungă și frumoasă pe bicicletă. La acest punct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
omenirea bolnăvicioasă, năruită de trudă, prost hrănită, era terminată sexual Înainte de al treilea deceniu. Romeo și Julieta erau adolescenți. Dar cînd speranța de viață civilizată se apropia de șaptezeci de ani, vechile standarde de scurtime brutală, epuizare timpurie și destin implacabil trebuiau date la o parte. Ranchiuna, și treptat chiar furia, Îl apucau pe Wells la un moment dat când vorbea de puterile creierului, limitele sale expansive, capacitatea În diminuare la vârstă Înaintată de interes față de evenimente noi. Utopic, nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
atenției și schimbă total, până la răsturnare, cursul normal, logic al evenimentelor, înscriindu-se într-o altă direcție logică, neprevăzută până atunci. Asta în ce privește viața exterioară, mișcarea, determinarea ei socială. Toți trăim în istorie, iar revoluția ei e dincolo de noi, ceva implacabil, deși îi suntem deopotrivă autori, actori și spectatori. Așa gândea. Dar viața interioară, mult mai autentică, pentru că ne aparține total, și ne individualizează, ce se întâmplă cu ea? se întreba. Nici ea nu poate fi prevăzută? „De unde așa, fără veste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
la colegul meu, Constantin Flitan, care se aflase tot la Geneva, la Comisia de Drept Internațional, și s-a întors la București după un accident vascular, care l-a scos din profesie pentru totdeauna), nu mă mai îndoiam de dictonul implacabil quod licet Jovi, non licet bovi. În Centrală, exista teamă să se discute despre această acțiune; mi se părea că nu ar vrea să se știe că a avut loc Raportul, deși despre acesta se comentase timp de o săptămână
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
creat o civilizație de milenii care continuă să fie inima Europei, până în zilele noastre. În jurul Dunării sau din cauza ei (pentru a ajunge la ea), s-au produs multe evenimente istorice (conflicte militare, acte politice de anvergură și consecințe fericite sau implacabile, congrese și conferințe ș.a.), apariția României având, la geneză, rațiuni care rezultau tocmai din interesul pentru Dunăre al marilor puteri ale Europei. Ca o venă a organismului european, Dunărea a reprezentat axul în jurul căruia s-au desfășurat, de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
Dar un semn al Ariellei m-a oprit. Spusesem destul. Deveneam prea sigură de mine. Lauryn a ciripit: —Ei bine, ce ziceți de asta! Și eu am văzut ceasurile alea. Eu... —Taci, Lauryn, a întrerupt-o Ariella cu un ton implacabil ce te îngheța. Și ăsta a fost momentul meu de glorie. Ariella a obținut contractul, și eu am fost angajată. Capitolul 4tc " Capitolul 4" Cina chez Walsh se comandă de la restaurantul indian și m-am descurcat destul de bine: o jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
romani, ce aplicau disciplina, dar și cruzimea celor care au învățat că popoarele cucerite trebuie supuse prin sânge. Neobosiți, galii își roteau săbiile deasupra capetelor și înfigeau pumnalele în trupurile soldaților romani. Erau cuprinși de furia celui care simțise forța implacabilă a armatei romane, dorința ei de cucerire și de dominație. Asemenea unor fiare libere să se răzbune în sfârșit pe cel care le-a capturat, barbarii se luptau mânați de voința nu doar de a-i ucide pe cuceritori, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
împiedicau în funiile împletite ca o pânză de păianjen între vârfurile ascuțite înfipte în pământ, căzând în ele. Alții, împinși din spate de tovarășii lor, încercau să evite vârfurile, însă deveneau o țintă pentru pila cu vârful lung, îngust și implacabil. Pila străpungeau scuturile de lemn ale germanilor, barbarii aruncau scuturile și rămâneau fără apărare în labirintul de frânghii și vârfuri ascuțite. Încercau să scape din capcană, se împotmoleau în noroi și dădeau peste castrapila, pradă scuturilor soldaților. Sfârșeau sub tăișul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Antonius galopa printre oamenii săi și, cu glas puternic, îi îndemna, îi încuraja rotindu-și spada, înfigând-o în piepul vreunui quad sau tăind gâtul altuia care încerca să ucidă un soldat. Barbarii care încercau să se sustragă lentei și implacabilei manevre romane nu reușeau să se apere, fiind prinși între soldați și propriii tovarăși. Puținii care înțelegeau ce se întâmplă se îndreptau spre laturi, ca să nu fie loviți de centuria care înainta. Primele rânduri străbătură frontul barbar în câteva clipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
obosit, zise cu glas stins. Se așeză și-și puse coatele pe masă, sprijinindu-și bărbia în pumni. Da, sunt obosit. Nu, ești impulsiv și naiv, răspunse dur Calvia. Mucianus, în schimb, e șiret și gândește limpede. De aceea e implacabil. Vrea să fie iubit de soldați. Vrea puterea. Vrea Roma. Vrea să fie cel mai important om al împăratului. Antonius izbucni: — Atunci de ce e încă în Illiria, în loc să lupte alături de mine? De ce stă la adăpost, fără să riște? — Te trimite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
încâlcită socoteală al cărei rezultat îl știi dinainte - nul. Nici o posibilitate de eroare, nici o șansă de a reface vreun calcul, nici o cifră de schimbat, de măsluit. Nici măcar nu poți afla dacă a fost vreo fraudă, trișare pe undeva. Totul curge implacabil, liniștit, odihnitor. Socotitorul nu a trișat. Îmi plac astfel de inutile contemplări de sine. Poate fi, într-un fel, și o temă literară. Pe măsura mea: superficial, fără complicații metafizice, fără angoase, doar cu un surâs înțelegător. S-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pentru ce, n-a putut să-mi explice din ce cauză. Faptul că își aducea soția după el în sala de lectură fără ca ea să aibă permis i se părea o pură înscenare. Mai ales că el avea o explicație implacabilă: „Din gelozie, meștere, o car după mine. Sunt gelos. Io cu Shakespeare și ea cu marțafoii? Și mă mai ajută la traducere...“. Când se construia Aripa Nouă îmi plăcea - când plecam, pe înserat, de la Bibliotecă - să trec prin șantier. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
domișorule Daniel, repetă fata. I-am zîmbit fără vlagă. — N-ai nici o grijă, Cecilia. Ușa se Închise, pecetluindu-mă În Întuneric. Am rămas acolo cîteva clipe și apoi m-am tîrÎt pe scări În jos. Ploaia continua să se Întețească, implacabilă. M-am Îndepărtat În josul străzii. CÎnd am dat colțul, m-am oprit și m-am Întors o clipă. Mi-am ridicat privirea spre apartamentul familiei Aguilar. Silueta vechiului meu prieten Tomás se contura În fereastra camerei sale. Mă contempla nemișcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Își pierduse deodată contrastele, iar culoarea dominantă devenise cea plumburie. În spatele ei tânărul pictor simțea, Însă, forța negrului. Norii doar păreau a fi de un gri Închis. În realitate erau absorbiți de negru, ca de o amenințare care se apropia implacabil. 27 decembrie 1475, ora 9.00. Cetatea Albă, Moldova Cei cincizeci de Apărători ieșiră Încet pe porțile cetății, mergând vreme de un ceas pe malul Dunării și apoi urcând, pe drumul Galaților, spre moșia Brăneștilor. Căpitanul Oană socotise că, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
În aruncarea pumnalului, la vârsta de cinci ani. Acum, se dovedea că simțurile și priceperea lui sunt dincolo de tot ce se putea imagina. Primul Cuceritor duse mâinile În dreptul pieptului, ca și cum s-ar fi apărat de o forță care se apropia implacabil. - Foc... murmură din nou, dar forța aceea nevăzută Îl atingea deja, era contrariul forței lui, era prospețimea aerului și tumultul șuvoaielor de apă din munți. Era spiritul muntelui, transformat În energie. În privirile tânărului luptător, Cuceritorul văzu zăpezile și neclintirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
răsuflare calmă de animal care ucide metodic, iute, fără să obosească. Un animal de pradă. Așa Îl văzu Midhat, care, deși aflat În afara luptei, era străbătut de un fior pe care nu Îl au decât cei aflați Înaintea unei morți implacabile. Oan-san nu putea fi atins fiindcă era, În același timp, pretutindeni și nicăieri. Deplasările lui erau imprevizibile, iar tehnicile de luptă absolut necunoscute. Dacă erau, cumva, tehnici de luptă. Căci totul se petrecea atât de repede Încât, de la doi sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Ștefan se retrage spre păduri. Acolo, În Țara de Jos, fiecare pas era un infern. Fără cavalerie și fără posibilitatea de a amplasa artileria pentru o ciocnire de mari proporții, voievodul ținea piept unei forțe copleșitoare. Dar frontul se muta, implacabil, spre nord. Căpitanul Oană strânse frâul lui Crivăț, care se cabră, surprins. - Apărătorii În vârf de atac, scuturile ridicate pe flancuri! Lăncierii În prima linie! Aflat În mijlocul vânătorilor domnești, spătarul Mihail sesiză noua așezare a Apărătorilor, dar nu Înțelese schimbarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și nepotul lui Alexandru cel Bun, Își cucerise tronul cu puterea sabiei și se ridicase Împotriva marilor puteri ale lumii, atunci când acestea năzuiseră să Îngenuncheze țara. Îi fusese teamă mereu că această clipă va sosi. Și iată că ea sosea, implacabil, ca pecetea unui destin. Știa. Știa asta de când pornise Împreună cu Oană, spre ultima bătălie că tătarii. Nu avea voie să fie slabă, acum. Tocmai acum, când... - Întreaga Moldovă moare puțin câte puțin... spuse căpitanul Oană, cu o voce caldă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]