8,822 matches
-
nu este susținută din fonduri externe. Întrucât lucrările de construire a Catedralei Mântuirii Neamului au început, în prezent se desfășoară, cu aprobarea Sfântului Sinod, o amplă colectă în toate parohiile și mănăstirile din Patriarhia Română, pe bază de chitanțiere special imprimate pentru susținerea financiară a acesteia. Dacă în majoritatea democrațiilor europene occidentale, inclusiv în cea franceză, Biserica majoritară este susținută, în diferite moduri, din bani publici, și cultele din România pot fi sprijinite parțial din bani publici. În Statele Unite ale Americii
VORBIREA DESPRE BISERICĂ ÎNTRE CURS ŞI DISCURS SAU A CUVÂNTA, ÎNTR-UN DUH CREŞTINESC, DESPRE CATEDRALA MÂNTUIRII NEAMULUI ROMÂNESC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383114_a_384443]
-
jumătate amorțit de țigară, simțea cât îi este de dor de picioarele minunate ale iubitei, de gură ei ce săruta sălbatic, de glasul ei puțin răgușit dar care părea că plin de mister. — Timbrul glasului tău îmi aprinde imaginația, ai imprimat în inima mea glasul tău iubito! — Doctore, cum vorbești? Poate în creier a ajuns și a rămas acolo, glasul meu! Ce știi tu, iubito? Inima are structuri ascunse, nu vorbim din punct de vedere anatomic, altceva se ascunde acolo în
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII ROMAN---CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383258_a_384587]
-
să arate cu degetul spre alții. Spre mine. Spre Primar sau spre Doctor. Spre Șeful Gărzilor Reunite. Spre negustori. Adică, spre toți aceia care se străduiesc, zi și noapte, ca Stațiunea să funcționeze bine, membri, majoritatea, ai Consiliului... Vreau să imprim un spirit nou acestor locuri; am primit o educație deosebită. Cunosc trei limbi; am citit, cred, tot atâtea biblioteci; am vizitat metropole, mari muzee, catedrale... Am asistat la spectacole de neuitat. Aici, mă judecă un actor naiv. În spatele inocenței, dospesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
un lider. Vei feri, poate, Stațiunea de o dictatură vulgară: un suplinitor - sau croitor - ar fi un dezastru: Magistratul, cel puțin e rasat, are gusturi, școală, lucrează cu Legea și cu mintea, nu cu foarfeca și cu acul. Filozoful; ar imprima mulțimii o ideologie. E confuz, uneori, ramolit de tot mâine-poimâine. Actorul e mai potrivit: a fost, pe rând, Cromwell, Ivan cel Groaznic, Robespierre, îi va fi ușor. Era potrivit Eremitul - l-ai ucis prea repede; e bine să pui în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
e absentă? Eu aș jura că numai gândul Antiliei Încălzește mădularele bărbaților, ca și când forța s-ar menține intactă, chiar și atunci când ea se află departe. Prin urmare, fluidele noastre conservă În timp impresiunile și modificările pe care radiația le-a imprimat-o, la fel cum s-ar Întâmpla cu un lichid care păstrează forma recipientului În care a fost vărsat? Între timp, Antilia Își schimbase direcția. Părea că, de această dată, se hotărâse să Își termine spectacolul la masa unui grup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
era mare agitație. Ceata de diavoli Înconjurase fantoșa, Împungându-l cu furcile și sfâșiind În mai multe locuri suprafața de pânză. Din răni ieșea un val de rumeguș. Capul fantoșei se legăna violent, Însă expresia rămânea aceea de stupoare Îndurerată, imprimată de artizan, ca și când n-ar fi priceput nimic din disputa al cărei obiect Îl constituia În lumea de dincolo. Între timp, Îngerii Își Întețiseră invocațiile cerești și prinseseră să țopăie Încoace și Încolo, Într-o simulare de zbor, agitându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
fără aer: mâini și picioare frământate, patimi sufletești, emoții așijderea, oare nu Înseși acțiunile voastre imprevizibile sunt cea mai bună dovadă a ceea ce susțin eu? Nu ordinea suprauraniană și dinainte rânduită e cea care Îi călăuzește pe oameni. Forța astrelor imprimă doar o slabă Înclinație: ei trebuie să ajute planul lui Dumnezeu prin dreapta lor făptuire. Iar căutarea dreptății Înseamnă netezirea căii către Îndeplinirea voinței Lui. — Te Înșeli, messer Alighieri. Circumscrii puterea astrelor În spațiul infim al universului În care soarta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
reușită. Teoretic, cel puțin, fiindcă, practic, raționamentul Evei era total neoperațional. Înțelegi motivul, nu? Dacă ar fi avut timp și mijloace, mare ar fi fost ridicarea din sprânceană a doamnei psiholog constatând, de pildă, că pe copertele dosarelor nu sunt imprimate doar amprentele lui Bergman și ale lui Zoran, ci și cele aparținând perfidului său tovarăș de detectivism nocturn și catacombic. Trebuia În orice caz s-o Îndepărtez de corpul C, măcar preventiv. Ușor de făcut: i-am propus să câștigăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
încercare - timidă, e drept - de a reabilita întrucâtva în dogmatica creștină imaginea șarpelui, nu a celui biblic, bineînțeles, ci a celui de casă (Natrix Natrixî, văzut ca un appendix terrae. Un ulcer contractat în timpul unei misiuni de creștinare în Numidia imprimară feței sale un aer de perpetuă suferință, așa că alegerea sa în fruntea bisericii catolice la sinodul din 1621 nu miră pe nimeni. Cu excepția unei singure inițiative despre care vom vorbi mai încolo, a fost un papă foarte liniștit. Gurile rele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
se uită când o mașină sau o motocicletă ia foc, se îngroapă în nisip sau se dă spectaculos peste cap printre dune. — Așa e ! — Și știi ce rămâne întipărit pe retina spectatorului? — Nu, nu știu. — Marca țigărilor sau a băuturilor imprimată pe laturile și pe acoperișul vehiculelor. — Și ce-i cu asta? — Toate astea se petrec într-o perioadă în care majoritatea legilor occidentale interzice ca un programele de televiziune să se facă publicitate la țigări și alcool. — Vrei să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
am auzit că urmează să se Întoarcă cît de curînd pe pămîntul făgăduit. Totul e clar, probabil că acționează Într-o rețea, cred că e francmason Ușurința cu care se adapta el la orice schimbare de direcție pe care o imprima ea discuției, o ajuta. — Spune-mi, cînd l-ai văzut ultima oară? Nu ți s-a părut nimic suspect În comportarea lui? Nu mai știu exact. Ședea ghemuit pe o scară, ținea În mînă fotografia unei femei cu părul blond
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
am culcat, hotărâtă să nu mai privesc pe fereastră. Când mi-am întins picioarele, am văzut lângă patul meu buchetul de crini albi și sub pătură o carte groasă, Jurnalul lui Delacroix într-o vestită ediție, Les Mémorables. Titlul era imprimat în roșu și sub el era o gravură cu imagini din atelierul pictorului. Îi povestisem lui Simon despre pasiunea mea abandonată, desenul. Și el îmi spusese aceleași vorbe ca și Nunu: Nu te vei elibera de ea niciodată. Am deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
e pasiunea? Viața însăși ne învață că totul poate deveni pasiune. Pot vedea pasiunea ca pe un joc de raze pe suprafața apei. Un dulce foc care nu seamănă cu focul, distrugând case și păduri. Pe vremea când soțul meu imprima cărțile la Milano, îl întâlneam destul de des pe tipograful Beppo Cavalli. El venise odată chiar aici, la Stockholm, mai ales de dragul mării. Beppo navigase pe aproape toate mările. Le cunoștea și pretindea că că aceste mări, de asemenea, îl cunoscuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
care se petrec în jurul lui, ci reflexul acestor evenimente în conștiința lui. Evenimentele acestea se pot schimba, dar, dacă această schimbare nu se oglindește în conștiința omului, ele nu există, sunt un zero desăvârșit. Astfel, un om care și-a imprimat în conștiință evenimentele prin care s-a îmbogățit continuă să se creadă bogat cât timp nu știe că banca unde și-a depus capitalul a dat faliment. Tot așa, un om care și-a înscris în suflet viața propriului copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
alăturată, ținea În mîini o carte, aidoma unei mironosițe citind Biblia. De sub pletelei-i care-i Învăluia chipul se Întrezăreau lentilele ochelarilor În care se reflecta lumina felinarului. Dacă privitorul s-ar fi apropiat ceva mai mult, ar fi descoperit titlul imprimat cu litere aldine: Contele de Monte Cristo). Era Într-o rochie de culoare Închisă, cu guler alb de dantelă, ea, o curvă de garnizoană arătînd ca o studentă de la Heidelberg... Apoi o zări pe ea, pe Marieta. Ședea cu picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
imperatorul criminal - a oploșit pieptul asudat al marinarului din New York, pieptul gălbejit și sfrijit al malaezianului, labele ca de urs ale docherului hamburghez, ca și pieptul tatuat al cine știe cărei călăuze de pe canalele lacului Albert, pe gîtul său de lujer se imprimase, ca o pecete a frăției universale Între oameni, și crucea malteză, și răstignirea, și steaua lui Solomon, și icoana rusă, și colțul rechinului, și talismanul din rădăcină de mandragoră, iar Între coapsele-i delicate se scursese rîul fierbinte al spermei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
duce la un hotel de mîna a treia din preajma unei piețe. În prim-plan se Înalță un lăcaș de cult, catedrală sau geamie. Judecînd după timbrele de un verde pal de pe cartea poștală, ar putea fi Aga-Sofia. Pe ștampilă este imprimat anul douăzeci și unu. În hotel locuiește emigrantul rus Arcadie Ipolitovici Belogorcev, căpitan de cavalerie, În viața civilă inginer forestier. Trecutul său ne este insuficient cunoscut, căci el Însuși Îl evoca arareori. În corespondența sa pomenea despre climă, despre Dumnezeu, despre obiceiurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
de ocol, vornic. Totodată, primăriile au avut sigilii (ștampilă) noi, care reflectau noua situație politică și administrativă din țară. În 1865, comuna Filipeni avea ștampilă cu inscripția: Județul Tecuci, Plasa Berheciu, Primăria comunei Filipeni, 1865. Ca emblemă, pe tampilă era imprimat vulturul. Anterior legilor administrative promulgate de Al. I. Cuza, satele (unele dintre ele) aveau un sigiliu propriu, care se aplica pe unele acte. Satul Fruntești a avut ștampila sa care apare și pe unele acte, în 1834. Unul dintre aceste
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
adînc, simțindu-mă ridicol și laș. Mă Îndreptam spre dosul prăvăliei cînd am văzut fîșia de hîrtie pe tejghela. Apropiindu-mă, am băgat de seamă că era vorba de o fotografie, o veche stampă de birou din acelea care se imprima de obicei pe o planșă din carton gros. Marginile erau arse, iar imaginea, fumurie, părea brăzdată de urmele unor degete mînjite de cărbune. Am examinat-o la lumina unei lămpi. În fotografie se putea vedea o pereche de tineri zîmbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
și de speranță care promitea lucruri ce nu există decît În privirile neîncărcate de ani. Flăcările devoraseră aproape toată marginea fotografiei, Însă, Îndărătul acelei vitrine vetuste, Încă se mai putea ghici un chip sever, o siluetă spectrală insinuîndu-se dinapoia literelor imprimate pe sticlă: Fiii lui Antonio Fortuny Casă fondată În 1888 În noaptea cînd mă Întorsesem În Cimitirul Cărților Uitate, Isaac Îmi povestise că Julián Carax Întrebuința numele de familie al mamei, nu al tatălui: Fortuny. Tatăl lui Carax ținea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
făcusem oare. 15 Magazinul de pălării Fortuny, ori ce mai rămăsese din el, zăcea la parterul unui edificiu Îngust, Înnegrit de funingine și cu un aspect mizerabil, În Ronda de San Antonio, lîngă piața Goya. Încă se mai zăreau literele imprimate pe geamurile soioase și un afiș În formă de gambetă Încă mai flutura pe fațadă, promițînd croieli după măsură și ultimele noutăți de la Paris. Ușa era asigurată cu un lacăt ce părea să fi rămas acolo de cel puțin zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
înșelătoare dacă puteam să obțin măcar o schimbare - o schimbare și emoțiile neprevăzutului. VIII Recitind lucrurile pe care le-am scris despre cei din familia Strickland îmi dau seama că par destul de lipsite de substanță. Nu am izbutit să le imprim nici una dintre caracteristicile acelea care fac personajele unei cărți să existe, să aibă o viață proprie, adevărată. Și întrebându-mă dacă vina este a mea, îmi scormonesc creierii ca să-mi amintesc idiosincrasiile care ar putea să le confere vitalitate. Simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
secundă.“ Se uitase cu ochii obosiți la atelierul lui pe care-l iubise deoarece prezența ei îl făcuse să arate vesel ca o adevărată locuință. O clipă închisese ochii, apoi se uitase la ea ca și cum ar fi vrut să-și imprime în minte imaginea ei. Se ridicase și-și luase pălăria: „Nu, plec eu.“ „Tu?“ Fusese uluită, nu înțelesese ce voia să spună. „Nu pot suporta gândul că vei trăi în podul ăla îngrozitor și sordid. La urma urmei, ăsta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
care, Încetul cu Încetul, căpătau un contur. Sub ochii lui Dante apăru o stranie roată octogonală, Înconjurată la vârfuri de tot atâtea octogoane mai mici. Ora stingerii Dante Înfipse din nou compasul, trasând a noua circumferință. - Așadar, Primul Mobil. Care imprimă mișcarea mașinăriei cerești, murmură În sinea lui. Cum spune și grecul. Iar mai Încolo... Ridică desenul, apropiindu-l de ochi. Schema cerurilor, admirabila construcție a lui Ptolemeu, se evidenția În toată perfecțiunea ei geometrică. - Iar mai Încolo... repetă el, mușcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
se Întinse fluidă peste suprafață, răspândind În jur mici scânteieri fierbinți. Fără să-i pese de căldură, maestrul Începu să o finiseze cu niște clești din bronz, ajutându-se cu o lopățică din același material. Din câteva lovituri hotărâte, Îi imprimă o formă dreptunghiulară, lungă cam de un picior. - Iată Încă un geam pentru ferestrele nobililor, messer Alighieri. Acum, nici un cetățean Înstărit al acestui oraș nu le mai vrea acoperite cu pânze, ca pe vremuri. E un noroc pentru noi, sticlarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]