1,035 matches
-
și de care suntem rareori responsabili ("Infernul sunt ceilalți" - J.-P. Sartre, " Cu usile inchise"). Soluția dată de Sartre acestei probleme constă în asumarea libertății, în respingerea naturii ("physis") și a punctului de vedere esențialist care definește indivizii ca esențe imuabile. Individul trebuie definit existențial și istoric, în raport cu devenirea sa și cu totalitatea actelor și a alegerilor sale.
Libertate (filozofie) () [Corola-website/Science/306944_a_308273]
-
denumite de Aristotel "homeomeri", iar deosebirile dintre lucruri se datorau numai proporțiilor diferite în care astfel de particule intrau în componența lucrurilor. Empedocle (c. 490 î.Hr. - c. 430 î.Hr.) încearcă să explice diveristatea materiei identificând 4 elemente ca substanțe primordiale imuabile, eterne, necreate și indestructibile: focul, apa, pământul și aerul. Aristotel ia în considerare și două perechi de calități complementare: cald - rece și umed - uscat și asociază combinația a câte două din acestea celor patru elemente astfel: Concepția atomistă a fost
Istoria chimiei () [Corola-website/Science/308466_a_309795]
-
complementare: cald - rece și umed - uscat și asociază combinația a câte două din acestea celor patru elemente astfel: Concepția atomistă a fost reprezentată inițial de Leucip și de discipolul acestuia, Democrit. Acesta considera atomii ca niște particule necreate, indestructibile și imuabile, care se mișcă continuu în vid. Atomismul grec a fost continuat de Epicur care susținea că mișcarea atomilor nu are nici început, nici sfârșit, cauza acesteia aflându-se în ei înșiși. Mai târziu, poetul latin Lucrețiu reușește să transpună în
Istoria chimiei () [Corola-website/Science/308466_a_309795]
-
proporțiilor definite, descoperită de Joseph Proust în 1797, legea proporțiilor multiple, descoperită de John Dalton în 1803 și legea volumelor constante desoperită de Joseph Louis Gay-Lussac în 1808. În 1803, Dalton formulează teoria atomică modernă. Aceasta menține caracterul indivizibil și imuabil al atomului, cum se formulase în antichitate, numai că a transformat ipoteza filozofică a atomismului antic într-o teorie științifică. Lucrarea lui Luigi Galvani (1737 - 1798) intitulată "De Viribus Electricitatis in Motu Musculari Commentarius" și apărută în 1791 poate fi
Istoria chimiei () [Corola-website/Science/308466_a_309795]
-
vreo experiență care să nu fie colorată de trăirea lui. Această viziune spre viitor a vieții creștine se situează în nucleul teologiei Sfântului Grigorie asupra progresului spiritual, în aceea că reprezintă o mișcare de perpetuă ascensiune spre Dumnezeu, Care este imuabil. Cu adevărat, implicațiile acestei faimoase teorii asupra progresului etern, epectaza, sunt impresionante: conform Sfântului Grigorie, nu există o viziune finală binecuvântată a lui Dumnezeu. În timp ce sufletul ia contact direct cu divinul și este transformat după asemănarea Lui, sufletului nu i
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu PETCU [Corola-other/Science/127_a_436]
-
mișcător și îl asociază oximoronului mișcare stabilă (eternă) sau mișcare identică stabilă. Nu putem respinge aici posibilitatea, chiar probabilitatea, că Sfântul Maxim este mai direct inspirat în acest limbaj al mișcării/repausului de ideea dionisiană a mișcării eterne neabătute și imuabile de care se bucură îngerii, sau mișcarea eternă perseverentă a Serafimului în ierarhia cerească<footnote Walther Völker a susținut existența unei legături pseudo-dionisiene în acest context. footnote>. Și Sfântul Grigorie de Nyssa are ocazia de a vorbi despre activitatea sublimă
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu PETCU [Corola-other/Science/127_a_436]
-
îndrăzneală ideea mișcării veșnice, împlinite și fericite, care depășea contradicția dintre stare și mișcare, ba chiar realiza o identitate. El a pus un accent puternic pe distanța care există între Dumnezeu și om și, de asemenea, pe diferența dintre caracterul imuabil al lui Dumnezeu și caracterul pururea mișcător al omului. Acceptând liber acest caracter mișcător, Hristos a eliberat omul din robia morții - aspect important al îndumnezeirii, de la bun început. El adaugă la importanța Botezului, primit prin credință, o înțelegere a Sfintei
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu PETCU [Corola-other/Science/127_a_436]
-
ce intră în starea din viața eternă. În sensul acestei sinteze vorbește el de mobilitatea nemișcată sau nemișcarea mobilă. Ar fi lipsit de sens să deducem că ființele umane ar putea ajunge vreodată să fie nemișcate așa cum Dumnezeu Însuși este imuabil. Imobilitatea pură este întotdeauna atribuită doar lui Dumnezeu: „Pentru că ceea ce este fără cauză a ființei sale nu este mișcat. Acum, dacă ceea ce este absolut fără cauză este și imobil, atunci Divinul este imobil, din moment ce nu are nimic care să-i
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu PETCU [Corola-other/Science/127_a_436]
-
astfel de principii se poate proceda la o pacificare generală și la crearea unei ligi ale cărei stipulații vor forma, ca să zicem așa, un nou cod al legii națiunilor, care, aprobat de majoritatea statelor Europei, va deveni fără dificultate modalitatea imuabilă de conducere a cabinetelor, pe când cei care vor încerca să-l încalce vor risca să abată asupra lor forțele noii uniuni.” Între timp, Napoleon, puțin abătut din cauza ideologiei neobișnuite a autocratului rus, nu a renunțat niciodată la speranța de a
Alexandru I al Rusiei () [Corola-website/Science/303292_a_304621]
-
atribui ființă/existență (cum este cazul creaturilor), ci faptul însuși de a exista, actul pur (conform revelației: „Ego sum qui sum”). În Dumnezeu și numai în El esența (essentia) este identică cu existența (esse), fiind plenitudine absolută a existenței, infinit, imuabil, veșnic și necesar. Față de Creator (temeiul existenței celorlalte ființe), creatura este posibilă (contingentă). Creatorul nu ar fi lipsit de nimic dacă lumea nu ar exista și nu i se adaugă nimic prin faptul că lumea există. Dacă se produce, creația
Toma de Aquino () [Corola-website/Science/298960_a_300289]
-
pentru inimă lui Bhairava unind pacea și acțiunea, care desfășoară universul și îi permite expansiunea (mahAvyApti) atunci când, în momentul vibrației originare, energia, identificată cu conștiința interiorizata a lui Bhairava este un ocean de fericire extatica a ambroziei supreme. Această fericire imuabila, liberă de limitele spațiului și timpului, este una cu atot-prezenta emisie. [1] Prin urmare nu există lumea empirica. Comentarii: Parabija în România. Parabija se spune că este o mantra deosebită, secretă. Multe școli și guru o mențin nerevelată decât unui
Parabija () [Corola-website/Science/312574_a_313903]
-
obținut o audiență la regele Władysław al IV-lea, în fața căruia și-a pledat cauza. Regele, care era foarte interesat de păstrarea loialității cazacilor în campaniile militare viitoare, i-a dat lui Hmelnițki o cartă regală prin care reafirma drepturile imuabile ale cazacului asupra proprietății sale. Cu toate acestea, situația politică din Rzeczpospolita ere așa de complicată, încât Koniecpolski și-a permis să ignore hotărârea regală. La începutul anului 1647, Daniel Czapliński a început să-l hărțuiască în mod deschis pe
Bogdan Hmelnițki () [Corola-website/Science/310077_a_311406]
-
marele filozof deschide calea către esențialism, numit de el "Teoria formelor". Această teorie susține că obiectele observate în lumea reală sunt doar reflectări ale unui număr limitat de esențe ("eide"). Variația nu este altceva decât imperfecta reflectare a acestor esențe imuabile. În scrierea "Timaeus", Platon susține ideea creaționistă care ulterior avea să influențeze gândirea creștină. Aristotel (384 - 322 i.Hr.), unul dintre cei mai mari filozofi ai antichității, este unul dintre primii reprezentanți ai științelor naturii și a caror operă s-a
Istoria gândirii evoluționiste () [Corola-website/Science/314483_a_315812]
-
că problematica națională este o parte esențială a felului în care oamenii au vorbit, gândit și acționat în ultima sută de ani, opinia publică tinde în general înspre o viziune a societății potrivit căreia identitățile colective ar fi clare și imuabile. Naționalismul s-a dezvoltat concomitent cu statul modern și a fost un element de bază al unui nou fel de a afirma legitimitatea politică a statului. Statele nou apărute în cursul secolului al XIX și la începutul secolului XX erau
Identitate națională () [Corola-website/Science/314455_a_315784]
-
care o comunitate și-o face despre sine prin recensământuri, obiceiuri de lectură etc.) . Așadar, ținând cont de complexitatea existenței în comun și de schimbările permanente antrenate de alegerile individuale, în viziunea construcționistă identitatea națională nu poate fi un dat imuabil, (în sens antropologic) dependentă de devenirea individuală. Potrivit lui Benedict Anderson, sentimentul național se sprijină pe faptul că națiunea este prezentată și ajunge să fie trăită ca "naturală": tot ceea ce este "natural" (părinții, sexul, limba, culoarea pielii, locul de naștere etc.
Identitate națională () [Corola-website/Science/314455_a_315784]
-
rămas importante lucrări (dialogurile Phaidon, Republica, Legile etc.), pornind de la metoda lui Socrate - al cărui elev a fost - a creat dialectica și a făcut sinteza între raționalism și spiritualismul lui Pitagora. În sistemul său Ideile erau o realitate absolută și imuabilă, inaccesibilă cunoașterii raționale. Opera politică ne înfățișează, la maturitatea târzie, un Platon dezamăgit de tentativele de înfăptuire a „statului ideal” (condus de filosofi), dar capabil să ne transmită mesajul că scopul statului este să asigure ordinea, dreptatea. Discipol al lui
Filozofia greacă clasică () [Corola-website/Science/319414_a_320743]
-
ultimul fiind autorul lucrării ""Introducere în doctrina lui Platon"". Aristotel frecventează "Academia" lui Platon, dar se distanțează curând de maestrul său și devine principalul lui critic. În timp ce în sistemul filosofic al lui Platon, ""Ideile"" erau o realitate absolută, transcendentă și imuabilă, inaccesibilă cunoașterii raționale, Aristotel își propune ca scop cercetarea realității în natură și în societatea umană, din care rezultă apoi sistematizrea cunoștințelor dobândite. Acumulând ca filosof cunoștințe enciclopedice, Aristotel abordează studiul unor domenii speciale, cum sunt "dinamica", "kinetica", "forma" și
Filosofia antică greco-romană () [Corola-website/Science/319400_a_320729]
-
relație, adică proprietățile logice ale relațiilor extinzând teoria mijloacelor deducției. Immanuel Kant (1724-1804) A reînviat într-o formă originală teoria idealistă a ideilor înnăscute și a separat total formele și legile logice de conținutul lor, declarându-le forme anterioare experienței, imuabile, cu care rațiunea ar trebui să-și armonizeze activitatea. După Kant, adevărul sau falsul nu constau în concordanța sau neconcordanța ideilor cu obiectele din realitate, ci de concordanța dintre reprezentări. În felul acesta Kant a dat logicii un caracter formalist
Logică () [Corola-website/Science/297515_a_298844]
-
luminii de pe muntele Thabor: el spunea că ea nu putea avea existență eternă, ci doar temporală, ca orice altă creație a lui Dumnezeu. Dacă se admitea existența unei lumini eterne, ea nu putea fi decât Dumnezeirea însăși, singura eternă și imuabilă; dar este imposibil de a percepe această lumină, deoarece Dumnezeu este invizibil. Palamas replica prin distincția între substanța divină transcedentală și energiile divine care operează în lume și se manifestă umanității, și care nu sunt creații, ci operațiuni eterne ale
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
Patrick D. Miller a grupat pe larg adorarea lui Iahveh din Israelul antic în trei mari categorii: ortodoxă, heterodoxă și sincretistă (Miller recunoaște faptul că ortodoxia unuia înseamnă heterodoxie pentru altul și că ortodoxia nu era o realitate fixă și imuabilă în religia Israelului antic). Conform ipotezei documentare, majoritatea celor patruzeci de referințe la Așerah din cadrul Bibliei ebraice derivă de la Deuteronomist, fiind întotdeauna exprimate în context ostil: Deuteronomistul judecă regii lui Israel și ai lui Iuda conform de cât de riguros
Așerah () [Corola-website/Science/320888_a_322217]
-
și ale cărei ziduri nu pot fi dărâmate decât de un ciocan făcut din zidurile ei. Ordinul augustinian are o vechime de cincizeci și nouă de generații și are ca semn cercul, care simbolizează unitatea oamenilor, măreția lui Dumnezeu, caracterul imuabil al realității și ciclicitatea istoriei care se încheie cu a doua venire a Mântuitorului. Ea este condusă de un Abate, în ale cărui atribuții intră toate acțiunile economice, politice și religioase destinate apărării lui Dumnezeu de propria nemărginire. Înainte de a
Trilogia Abația () [Corola-website/Science/327419_a_328748]
-
hic vides / documentum intellige / robustae mentis esse / solidam sapientiam sustinere. » " Aceste simboluri ale Egiptului, pe care le vezi gravate pe obeliscul ce susține elefantul, cel mai puternic dintre animale, trebuie înțelese că aparțin unui suflet puternic capabil de purta o imuabilă cunoștință.") Obeliscul de la Vatican este un obelisc egiptean, adus la Roma de către Caligula pentru a orna spina noului său circ de la Vatican, pe atunci în construcție. Astăzi se găsește în vasta piață Sfântul Petru și este singurul obelisc egiptean din
Obeliscurile Romei () [Corola-website/Science/326766_a_328095]
-
ambiguă și derutantă a studiului identității a dus la interpretări mai degrabă restrictive ale conceptului, în funcție de două tendințe mai mult sau mai puțin opuse. Prima tendință favorizează o accepție primordialistă potrivit căreia sinele și apartenența la un grup sunt lucruri imuabile, definite de criterii obiective precum caracteristici biologice comune și predecesori comuni. A doua tendință, înrădăcinată în teoria construcționismului social, este aceea de a considera că identitatea este formată de alegeri predominant tactice a unor anumite Astfel, această tendință pune sub
Identitate (științe sociale) () [Corola-website/Science/322688_a_324017]
-
tendință, înrădăcinată în teoria construcționismului social, este aceea de a considera că identitatea este formată de alegeri predominant tactice a unor anumite Astfel, această tendință pune sub semnul întrebării ideea potrivit căreia identitatea este un dat natural, caracterizat de criterii imuabile și presupus obiective. Ambele accepții ale identității trebuie să fie înțelese în contextele lor istorice și politice respective, contexte caracterizate de dezbateri pe probleme de clasă, rasă și etnicitate. Deși ambele au fost supuse criticilor, aceste accepții continuă să exercite
Identitate (științe sociale) () [Corola-website/Science/322688_a_324017]
-
garantează că fiecare fir de intrarea într-un bloc sincronizat de cod vede efectele tuturor modificărilor anterioare care au fost păzite de aceeasi blocare. Cel mai simplu mod de a evita problemele cu concurență este de a partaja numai date imuabile între fire. Datele imuabile sunt datele care nu pot fi schimbate. Pentru a face o clasă imuabila se face 1. private; 2. nu au metodă setter; 3. ele nu sunt returnate direct de altfel, expuse la un appellant; 4. în
Concurența în Java () [Corola-website/Science/329999_a_331328]