2,424 matches
-
să bați și să ceri să intri celor care păzesc poarta U.S.R., dar să vii cu mult mai puternice mărturii de viață decât cele ale unora de vârste tinere care îmbătrânesc repede încă de la naștere, dar au pătruns în “panteonul” inaccesibililor, prin relații, cu o broșurică-două în mână. Alexandru Mânăstireanu, ca și alții de vârsta lui - și l-aș aminti aici pe un alt prieten al meu Ioan Costache Enache, care și-a încheiat de-acum Călătoria, Dumnezeu să-I ierte
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Era un bărbat masiv, cu un nas de patrician, pomeți Înalți, ochi de un albastru intens și un zâmbet amar pe buze. Fusese de mult obișnuit cu nefericirea și melancolia. Totuși, după ce se Îndrăgostise În secret de o femeie extrem de inaccesibilă, tristețea lui se dublase. Privindu-l, era greu să-ți imaginezi că-și câștiga existența din umor și că din spatele acelui chip mohorât se iveau glumele cele mai hazlii. Deși fusese Întotdeauna un bețiv notoriu, În ultima vreme problemele sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
am inventat-o eu ca personaj și mi s-a părut că am cunoscut pe cineva, cînd de fapt era cu totul altă persoană, care nu poate avea nimic în comun cu mine, care are drum separat și paralel și inaccesibil... Dar chiar nu cred că e totuși așa. De ce să i se pară preferabilă distanța, de ce să spună că nu e nimic între noi cînd eu am simțit căldura din ochii ei? Și de ce să refuze afectivitatea, căldura și cunoașterea
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
fi nicicînd a lui întru totul, altfel și altcîndva decît aici, de la distanță... știe foarte bine, nici nu ar fi gîndit măcar o clipă altceva pentru că era conștient de acest adevăr de la început, ea îi este și îi va fi inaccesibilă mereu, acest moment în care e atît de aproape de el nu va dura mult, știa dinainte... dar deodată acest gînd este atît de trist, atît de definitiv și iremediabil, contrastează atît de mult cu frumusețea, magia și irealul prezentului încît
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
care m-am Îndrăgostit, Charlie. E proprietarul galeriei care mă reprezintă. În divorț acum. E Îndrăgostit de mine de un an de zile. Sunt exact opusul fostei sale soții - fost manechin, Înaltă, foarte slabă. O tâmpită care a făcut pe inaccesibila ca să-l determine s-o ia de nevastă; nu dădea doi bani pe arta lui, era tot timpul furioasă și țâfnoasă și l-a făcut să renunțe la călătoriile sale și să-și uite pasiunile. Știi, comercializează lucrări de artă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
sau să i-l citească în ochi, Mulțumesc. Marçal nu întrebă De ce mulțumesc, învățase de mult timp că teritoriul pe care se mișcau acest tată și această fiică, mai mult decât doar familial, era, într-un anume fel, sacru și inaccesibil. Nu simțea gelozie, doar melancolia celui care se știe definitiv exclus, totuși nu din acest teritoriu, care nu i-ar putea aparține niciodată, ci din altul unde, dacă ar putea fi vreodată împreună cu ei, și-ar găsi și și-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
mă tragă de limbă. Și? Și? insistau ei, rugându-mă să nu trec peste nici un amănunt, să le povestesc totul, absolut totul, fără să neglijez nimic. Erau ca niște copii care căscau gura la cineva întors dintr-o lume misterioasă, inaccesibilă lor, la care visau, pe care o comentau în fel și chip, în legătură cu care emiteau nenumărate ipoteze, care îi fascina și de care se temeau totodată. Cum era sala? Unde stăteam eu? Dar Bătrânul? Și, de fapt, cum mai arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Într-un cadavru deja lipsit de viață. Acum mă Îndrept Împreună cu tine către marginea gropii, Îți dezmierd gâtul și creștetul În timp ce tu te Întinzi ca să te bucuri de această scenă, Îți spun: — Ești mulțumită de Rocambole al tău, iubita mea inaccesibilă? Și În timp ce tu faci semn că da, lascivă, și rânjești salivând În gol, strâng imperceptibil degetele, ce faci, iubitule, nimic Sophia, te ucid, acum sunt Joseph Balsamo și nu mai am nevoie de tine. Țiitoarea Arhonților Își dă duhul, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ar fi transcris pe viu pentru a nu lăsa să se piardă o serie de epifanii. Merseseră cu mașina până unde se putea, apoi continuaseră drumul pe acele cărări obișnuite În Liguria, de-a lungul coastei, pline de flori și inaccesibile, și găsiseră restaurantul. Dar, abia așezați, pe masa vecină cu a lor văzuseră un cartonaș care o rezerva pentru „dr. Agliè“. Ia te uită ce coincidență, trebuie să-și fi spus Belbo. O coincidență neplăcută, spusese Lorenza; nu voia ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
am ajuns în valea munților noștri. Gaila a dovedit că puterea ei de caracter era pe măsura frumuseții; nu s-a văitat deloc că ar fi obosit și ne-a îngăduit doar s-o ajutăm acolo unde drumul devenea aproape inaccesibil. De îndată ce s-a ivit ocazia, am trimis un catâr încărcat cu sare acelor binefăcători, prin bunăvoința unor negustori care locuiau în satul Tolomino și care cumpărau de la ei lână. CARTEA A TREIA I Prima persoană cu care ne-am întâlnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
un om mai curând taciturn, pe care-l cunoșteam de ani buni. Mic și osos, avea fața îngustă și lunguiață, nasul subțire, pe vremea aceea apropriindu-se de patruzeci de ani. În timpul asediului avarilor, evreii se salvaseră pitindu-se printre brațele inaccesibile și stâncoase ale râului. Nu avuseseră parte de răzbunări, deoarece fiecare familie îi promisese lui Grasulf câte o jumătate de uncie de aur și o uncie de argint pentru refacerea zidurilor. În chip straniu nu era mirat să mă vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Nu, e ușor să mori: este singurul lucru pe care toată lumea știe să-l facă, inclusiv idioții. În ce stare să fi fost în clipele acelea sufletul meu e complicat să spun. Credeam într-un Dumnezeu care continua să fie inaccesibil și neîndurător, în cuvintele și preceptele fiului său, în Duhul Sfânt, mesager al Creatorului, dar nu izbuteam să înțeleg de ce era nevoie să fie trei într-unul, uniți și despărțiți. Înțelegeam sensul și semnificația teologică, dar nu și înverșunarea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
trecut, viitorul pe prezent, până când se amestecau Într-un conglomerat de nepătruns. Dar cea mai mare parte a Romei rămâne ascunsă În adâncurile ei subterane - și tot ceea ce se vede e doar un ultim episod al unei povești stratificate și inaccesibile. Ce mult Îmi iubesc orașul - simplu și secret, profanat și integru. Și tu ai vrea să-l transformi Într-o măcelărie. Ai vrea să mi-l iei. Dar eu n-am să plec niciodată. Pentru a se calma, răsfoi La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
polițist, Îngenuncheat, se pregătește să golească o cutie de carton cu casete video. Le aliniază pe podea. Nici un film porno, de aventură, de acțiune sau de război, nici măcar desene animate. Singurele filme ce Îl pot interesa pe un tată. Viața inaccesibilă a copiilor. Nestatornica lor schimbare. Filmele de familie ale vacanțelor, etichetate toate - vara 1996, 1997, 1998... În ultimii trei ani nu au mai filmat nimic. Ultimul va fi cel din noaptea asta. Iar acum, sângele Își continuă reacția chimică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
să se cunoască între ei. Cei mai mulți stăteau la masa mare din stejar așezată în mijlocul sălii. Era o încăpere spațioasă, cu bolți și pardosea din cărămidă roșie. Într-o parte erau și câțiva dansatori, câteva perechi care Ghighinei i se păreau inaccesibile. Se așteptase să fie regina unui bal fastuos, când de fapt și-a petrecut aproape toată seara lângă părintele ei, la masa de stejar. A dansat o singură dată, când un individ destul de trecut și caraghios, probabil o rudă de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
vagă fericire, ca în fața unui frate regăsit. Dar atunci, la poarta Mănăstirii Snagov, simțise pentru prima oară această legătură. Îl considera vinovat, știa că e un ticălos, însă suferința lui, lacrimile, cuvintele venite parcă dintr-o altă existență, parfumată și inaccesibilă, l-au făcut pe Zogru să se simtă la fel de nefericit ca și Ioniță, înrudit cu nefericirea lui și bucuros că are loc în mintea și în sufletul acestui om. Nu l-a cunoscut în timpul vieții, e-adevărat, dar tot așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
atingerile oamenilor erau pentru el ca o adiere răcoroasă. Într-una dintre zilele acestor încercări s-a întâlnit cu Dionisie și brusc a simțit nevoia să intre în sângele lui, așa cum îți vine să faci o vizită. Dar Dionisie era inaccesibil. Zogru s-a izbit de gâtul lui ca de un zid și, în loc să se întristeze, s-a bucurat că viața e atât de variată. Acum știa că există trupuri care nu-l ascultă, altele în care nu poate să intre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
o poveste mai lungă și cu mai multe capete căzute. În locul lui Mitică a fost numit un alt tovarăș, iar lucrurile s-au schimbat în spitale, căci acesta lua mai bine de jumătate din magazii și era și dintre cei inaccesibili lui Zogru. Nici măcar n-a mai avut chef să se întoarcă în Mitică, dar nu l-a uitat, iar când l-a găsit în amintirile lui Andrei Ionescu, și-a adus aminte toată această tărășenie, care a fost, de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
casă și se aruncase într-un taxi. A țâșnit imediat în urma ei, dar și-a dat seama că n-avea în cine să intre. În capătul străzii gâfâia Feliatu, abia venit cu sacul de papuci din Europa, mare, gras și inaccesibil lui Zogru. S-a întors spre Gingirică, dar acesta tocmai intrase în curte, ca niciodată, și cum în starea lui plutitoare se urnea greu, ca un balon de săpun, s-a lăsat pe creasta vântului, tăind-o pe-o străduță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
pe poarta Academiei. Nu făcuse cine știe ce, dar pentru moment era mulțumit, deși încă simțea arsura care îi mânca din inimă, iar gândul la Giulia îl făcea să se risipească deasupra orașului ca o ploaie fierbinte. Dacă Andrei Ionescu îi era inaccesibil, nu-i rămânea decât să găsească un format îmbunătățit, iar acesta era în primul rând Bobo. În Spitalul de Urgență era agitația obișnuită și, în plus, mai apăsa peste el și teroarea virusului invizibil. Bobo elaborase un articol pentru revista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
nu-i dădu timp să-și găsească vorbele potrivite pentru a se face iertată. - Mă Îngrijorezi, Marie, declară el cu voce surdă. Unde a dispărut femeia pe care o iubesc? Cea pe care o am În fața mea a devenit dură, inaccesibilă... egoistă chiar! Egoistă? Îi veni să urle că el era egoistul. El, care nu se gîndea decît la cursa lui cînd Întreaga ei familie era cufundată În durere. Dar vorbele i se opriră În gît. Plecă În goană, drept Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Îi frînse inima. - Nu judeca după cîteva vorbe pe care le Înțelegi anapoda. Marie o privi cu un amestec de amărăciune și de revoltă. O dată mai mult, se simțea respinsă, izolată de ai ei. Privirile lor erau schimbate, deveniseră parcă inaccesibili. Ce anume Îi transforma În halul ăsta? Cătă spre Loïc, se uită la el cum stătea prăvălit pe scaun, cu fața Întoarsă. - Ai spus: o să crăpăm cu toții... De cine vorbești? - Tu vorbești cu mine ca un polițist, nu ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Jurații nu au pic de milă pentru mamele care Își ucid copiii. Ea se mulțumi să-i fixeze, fără să scoată o vorbă, pe cei doi polițiști, unul după altul, cu sfidare și dispreț, apoi cu lehamite și oboseală. Era inaccesibilă. - Cine a avut ideea de a se duce să arunce trupul lui Mary În largul mării, la Molène, În noaptea de 20 mai 1968? Întrebă abrupt polițistul. Bătrînul Pérec sau dumneata? Nu avu nici cea mai mică reacție. Atunci ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
se mai ofilise, era puțin lăsată, dar fața Îi rămânea superbă. Bruno se masturba de trei ori pe zi. Vulvele tinerelor femei erau aproape, uneori la mai puțin de un metru; dar el Înțelegea perfect că lui Îi vor rămâne inaccesibile: ceilalți băieți erau mai Înalți, mai bronzați, mai puternici. Peste ani, Bruno avea să-și dea seama că universul mic-burghez, al funcționarilor și al cadrelor medii, era mai tolerant, mai primitor și mai deschis decât universul tinerilor marginali, reprezentați În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
numele de Shanti Martin; catolica părea s-o admire enorm. La Început, Bruno izbuti să participe la conversație - vorbeau despre dietetica naturistă, iar el se documentase În legătură cu germenii de grâu. Dar foarte repede trecură la subiecte religioase, care-i erau inaccesibile. Putea fi asimilat Iisus cu Krishna, iar dacă nu, cu cine? Pe cine trebuia să-l preferi, pe Rintintin sau pe Rusty? Deși catolică, catolica nu-l iubea pe Papă; susținea că Ioan-Paul al II-lea, cu mentalul lui medieval
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]