1,104 matches
-
comparații; Neli, apărătorul lui din copilărie la 16-17 ani a ajuns student, făcuse 10 clase, deci acum ar fi trebuit să fie student, în armată sau la muncă în conjunctura acelor vremuri și în ideea că era aproape major se indigna de pretențiile profesorului. Se duce la frizerul binecunoscut unde își tăia părul de la 2-3 ani care l-a luat ca de obicei, destul de scurt, iar cei trei își mai iau puțin din chică, numai vârfurile... nici nu se observa. Ora
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
obicei. N-am reușit să mă mobilizez să mă uit la ele sau măcar să le scot din ambalaje. După-amiază m-am dus la apartamentul lui Findlay să văd ce hârtii furase. Nu-mi spuneau nimic nou. În schimb, am fost indignat sau uluit sau îngrijorat de scrisoarea Tabithei, iar față de dovada concretă pe care o aducea că le scrisese editorilor și îi implorase să-i furnizeze serviciile mele când eu nu nici măcar nu știam de existența ei, nu puteam decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
El invocă în acest capitol pe Hieron din Siracuza, care considera că trupele lui auxiliare erau periculoase și dacă le păstra și dacă le concedia, drept care le-a măcelărit. Asemenea fapte ne revoltă dacă le găsim în istorie, dar sîntem indignați să le vedem povestite într-o carte care trebuie făcută pentru instruirea principilor. Cruzimea și barbaria sînt adesea fatale oamenilor, de aceea cei mai mulți dintre ei au oroare de ele; dar principii, pe care providența i-a așezat atît de departe
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
a fost omorît, în pofida respectului pe care lumea-l avea pentru părintele său. Caracalla n-a putut să reziste tocmai din pricina cruzimii sale. Alexandru Sever a fost trădat și ucis de Maximin de Tracia, iar acesta din urmă, după ce a indignat toată lumea cu barbariile lui, a fost ucis și el. Machiavelli susține că acesta a pierit din cauza disprețului pe care lumea-l avea pentru originea sa joasă. Autorul greșește însă foarte mult: un om care ajunge împărat grație curajului său nu
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
o ambuscadă a quazilor. Îi atacaseră la ieslea găinilor, bucata de pământ pe care soldații o numiseră astfel pentru că le dădea puținul pe care-l putea oferi Pannonia pe timp de iarnă. „Mâncare bună pentru pui“, protestau soldații, care se indignaseră când aflaseră că tribunul Rubellius Glaucus nu fusese în stare să-și aducă în castru toți soldații, vii și nevătămați. Glaucus îi arătă lui Antonius scaunul de lângă el. — Cei curajoși să se așeze lângă cei proști, spuse pe un ton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
bună pentru castrul ăsta, de unde ar fi trebuit să plecăm curând. Știi ce înseamnă asta? Că vom rămâne toată iarna aici. Nu e o tabără provizorie, e aproape un castra hiberna. — Vom ajunge să stăm de pază la graniță? se indignă Errius. Din soldați în legiune, vom ajunge paznici? Și ce se va alege de curajul armatei noastre, de însuflețirea ei în luptă? Cum ne va vedea Senatul de la Roma, dacă ne pierdem puterea militară și politică și rolul nostru ofensiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
verifica atent ochiurile plasei sale. — Ce-i cu tine? îl întrebă acesta, fără să-l privească. N-or să te pună să lupți cu Skorpius, dacă de asta ți-e frică... Ești bun, dar publicul e pretențios... Oamenii ar fi indignați dacă ar vedea un campion luptând cu un începător. — Eram la Augusta când l-a ucis pe Salix. Marcus îl privi. Nu l-a ucis pe Salix. Pur și simplu a învins. Eram și eu acolo, zise, continuând să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
care era înfipt un picior de pui. Maestrul tău te-a învățat să fii milos? — Nu se vorbește despre Proculus, protestară mai multe glasuri. — Marele maestru veghează asupra noastră. — Nici un cuvânt despre maestru! Alți gladiatori, printre care și Flamma, vociferară indignați la auzul cuvintelor tracului. Acesta privi în jur neliniștit. — Dar nu voiam să-l vorbesc de rău pe maestru... Ca voi toți, am o profundă devoțiune pentru el, zise, lăsând cuțitul să cadă. Sper ca mâine să mă apere... Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cu vrăjile lui, zise Skorpius cu glas răgușit, când Valerius îl eliberă din strânsoare. Imediat, pumnul lui Valerius îl făcu să se dea câțiva pași înapoi și să se lovească de Flamma, care se ridicase între timp. Unii gladiatori erau indignați de cuvintele lui Skorpius, alții îi dădeau dreptate. Se adunară în jurul celor doi. Se repeziră unul la altul, dar fură despărțiți de mulțimea ce intrase în cantină și se îngrămădea strigând în jurul meselor. Sub bolți răsunară numele celor mai admirați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cu hîrtia igienică din America, sau a plecat cu ea acolo? Uite cine ne fura hîrtia igienică, și noi care eram prietenoși cu el, dîndu-i suluri peste suluri, să vadă și compatrioții lui că avem. Politica reproduce scrisoarea unor cititori indignați de insulta gravă adusă de un lider PAC, la televizor, românilor, pe care i-a numit, Într-o clipă de destindere, popor tembel. De fapt tembel Înseamnă indiferență, delăsare, și noi n-am delăsat niciodată, nepăsare, teluric sau televizor. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
În canalul național. Idolul cu gît de lebădă a spus, printre altele, că a făcut niște lucruri minunate, Împreună cu niște oameni minunați, la niște strunguri, cînd stătea el la catedra de hidraulică. Probabil hidrobiciclete Toulouse. În Națiunea, Nicolae Vega e indignat de faptul că oribila fundație Srs „racolează elevi excepțional de dotați pentru a-i trimite la studii În Occident”. CÎnd la noi sînt codri verzi de brad și-atîta aparatură de sar siguranțele. Să mai desprindem o metodă de revitalizare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și se opri din mers, căutîndu-i privirile. - Dar de ce? întrebă coborând glasul. Cine ar fi putut avea interesul să distrugă un monument istoric? Doctorul Griffith și Colomban se priviră o clipă, zâmbind cu înțeles. - Mulți, răspunse Stephens. Mai întîi, iredentiștii, indignați că revoluționarul Bran e revendicat și omagiat de câțiva poeți, filozofi și ocultiști. - În al doilea rând, continuă Colomban, biserica, mai precis ultramontaniștii și obscurantiștii care văd în Sean Bran prototipul magicianului satanist, ceea ce este absurd, pentru că Bran urma tradiția
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
lins peste cap și cu o frunte destul de Înaltă, care făcuse pînĂ atunci circ pe la mese, Îl stropi pe unul dintre chelneri cu un pistol cu apă. RÎseră cu toții, În afară de chelnerul care tocmai ducea o tavă Încărcată cu pahare. Era indignat: — No hay derecho, spuse chelnerul. Asta Înseamnă „nu ai dreptul să faci asta“ și e cea mai simplă și mai puternică formă de protest În Spania. BĂrbatul cu pistolul, Încîntat de succesul obținut și fărĂ să pară a lua În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
În care toată lumea e tensionată și că mai erau doar alți trei civili În locul Ăla, se apucă să-l stropească pe alt chelner. MĂ uitai În jur după un loc În care să mă ascund. Și al doilea chelner era indignat, dar bărbatul Îl mai stropi de două ori, plin de veselie. Unora Încă li se părea haios ce se-ntîmplă, printre ei numărÎndu-se și forțoasa. Dar chelnerul Înghețase pe loc clătinînd din cap. Buzele-i tremurau. Era bătrîn și doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
cineva, e o prostie să-i mai reții pe ceilalți? — Nimeni nu poate pleca. Toți trebuie să aștepte. — E de rîs, i-am spus forțoasei. — Nu, nu e. E pur și simplu oribil. Ne ridicaserăm În picioare și ea privea indignată la locul unde zăcea regele pistoalelor. Avea brațele desfăcute larg și un picior Îi era Întins. — MĂ duc să-l ajut pe bietul om. E rănit. De ce nu l-a ajutat nimeni? — Eu l-aș lăsa-n pace, i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
îl scoate din sărite. Cîinele meu a învățat să nu-mi mai calce florile, să nu se mai lase sedus de rufele puse la uscat, să nu-mi mai sfîșie mănușile, să nu-mi mai roadă papucii. Dar curcanul îl "indignă". Latră și latră și latră. E cum ar trece cu ghearele pe clapele nervilor. Ta-Nooo, gata, hai încoace te rog! Ei, dacă mi-s rugat, vin. Nu'z dai seama ce ridicoli sîntem cînd ne certăm de la fleacuri? Preaiubito, scriitoreasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
voința. Odată, n-am vorbit cu ea câteva zile În șir. M-a supărat spărgând oglinda cea mare și aruncând vina pe mine. N-am pârât-o, fiindcă ar fi fost un gest degradant să trădez o fată; ceea ce mă indignase fusese spargerea acelui obiect considerat, la vârsta mea de atunci, miraculos. Îmi plăcea să mă reflectez În oglindă, să stau ore Întregi mut de admirație În fața mea, cel din geamul argintat. Credeam că sunt viu și acolo; Întindeam mâna să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
numai un an după cununie, a mințit că-l bucură cadoul ei, i-a mulțumit și a îmbrățișat-o, dar în sineși a fost întristat și decepționat. Avea pretenția, nemărturisită, să-i aparție exclusiv lui măcar goliciunea ei trupească. Îl indigna închipuirea că soția lui, dragostea lui cea mare, s-a putut arăta astfel unui bărbat străin, fie el chiar fotograful. Sosise în București plin de încredere că toate vor merge strună. A încasa rata a doua și ultima din prețul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pricină nu i-am împlinit poruncile cum am fi poftit și cum suntem datori. În aceeași zi Grigore comunică vestea aceasta și tatălui său care o ascultă foarte calm, fără să arate vreo mirare sau supărare, în sine însă era indignat împotriva lui Buruiană. Mai ales se simțea atins pentru că trebuia să recunoască, chiar ocolit, în fața fiului său că a greșit. ― Bine-ai făcut că mi-ai spus! zise la urmă simplu, liniștit. Și peste un răstimp, ca și când ar fi vorbit
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Platamonu și apoi se întoarse frecîndu-și mâinile de mulțumire: ― Ei, acuma să vedem ce mai spune poetul nostru! Îl descusu când și cum a venit în țară, ce-a făcut aici, ce rost și-a găsit. Auzind deslușirile tânărului, se indignă, se scuză și strigă: ― Dar se poate una ca asta? Un poet ardelean să nu se poată aciua în Romînia? Revoltător!... Bietul băiat! Tânărul Herdelea era mișcat de atâta interes, iar Gogu, în cele din urmă, declară patetic: ― Te rog
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dar nu se gândesc să împartă cu nimeni beneficiile fabricilor și băncilor lor. În fond vor să decapiteze pe țărani, omorîndu-ne pe noi, căci turma țărănească fără păstori va fi pe urmă complet la cheremul lor... Te revoltă și te indignează, mai ales când vezi că noi, cei condamnați la moarte, stăm și ne ținem de cancanurile șefiei, de intrigile remanierii și de toate fleacurile!... Pentru a tempera puțin atmosfera ce o crease izbucnirea bătrânului, Grigore făcu zîmbind: ― Nici nu mi-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
țara asta!... Cum să nu te jupoaie de viu țăranii, dacă guvernului nu-i pasă de soarta noastră? ― Dacă vorbești așa și față de țărani, să nu te miri de ce ți-or face! zise Iuga ironic. ― Se poate, coane Miroane? se indignă colonelul. Dar cum îți închipui? Eu vă spun aci, dumneavoastră, ca unor frați de suferință! Cu țăranii însă fac miliție în toată regula! Se poate? Mai liniștit era Platamonu. Fata o expediase la Pitești mai de multișor, iar el cu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
serios să ceară intervenția armatelor austriace, altfel e pericol să se ducă peste cap țara... Informațiile reporterului stârniră consternare. Gâturi curioase din tribuna vecină se întindeau să audă. Un redactor obiectă totuși: ― Câte basme circulă acuma... ― Ce basme, bre? se indignă Popescu-Răcaru. N-auzi că știrea e proaspătă, adusă de șeful de cabinet de la Interne și spusă într-un grup de deputați... Da ce, azi mai e nevoie de basme? De altfel, eu o și duc la gazetă. Nu știu însă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nici nu I-ar fi văzut și nici auzit. În vreme ce mulțimea se îmbrîncea în jurul magaziilor, unii mai îndrăzneți se ciorovăiau din pricina vitelor. Marin Stan scoase din grajduri o pereche de boi și voia să-i ducă acasă, Leonte Orbișor era indignat și răcnea: ― Să-ți fie rușine să pui tu mâna pe boi, că doar tu ai și nu-ți fac trebuință, iar eu nu mi-am putut agonisi niciodată și n-am cu ce munci!... D-aia fii bun și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și-mi plăcuse la nebunie. Scriam membrilor Congresului, senatorilor, directorilor, grupurilor de lobby, organizațiilor ecologiste și, uneori, președintelui. În fiecare seară, la cină, dezbăteam câte o mare nedreptate, iar a doua zi Îmi scriam scrisoarea, anunțând pe cineva că eram indignată În legătură cu pedeapsa capitală sau despăduririle, dependența de petrolul străin, contraceptivele la adolescenți sau legile ce limitau imigrația. Toate erau sufocate de propria-mi importanță și sunau ca niște misive nesuferite și Încrezute, ceea ce și erau, dar părinții mei erau atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]