2,142 matches
-
a personalului mediu și superior și a micilor întreprinzători sau a profesiilor independente există desigur diferențe foarte mari. Dar, sub forma micii întreprinderi familiale, sub forma carierei sau a creației, ideea de realizare este mereu prezentă. Este vorba despre un individualism pozitiv. Individul este somat să fie el însuși și deci să se inventeze, să își construiască identitatea prin toate mijloacele. Noul sistem de norme care "incită pe fiecare la inițiativă individuală, cerându-i să devină el însuși" [Ehrenberg, 1998, p.
by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
cerându-i să devină el însuși" [Ehrenberg, 1998, p. 10] este mai ales rezultatul efortului membrilor acestor clase mijlocii, condamnate, prin poziția lor în spațiul social, să intre în concurență mai întâi cu cei care le sunt cei mai apropiați. Individualismul negativ al claselor populare O mișcare masivă de "dezafiliere" domină mediul popular, după o perioadă în care protecția socială și formele colective de organizare (sindicate și partide) se aflau la baza proceselor de agregare. Ar mai trebui să adăugăm elemente
by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
dimensiunea culturală a acestei memorii. Or, toate aceste elemente sunt astăzi, în mare parte, caduce [Pinçon, 1987; Beaud, Pialoux, 1999]. Clasele populare nu mai formează un grup conștient și solidar, precum marea burghezie. Nici nu mai sunt investite cu acest individualism pozitiv al claselor mijlocii, visând la reușită, la carieră și la creație. Dimpotrivă, clasele populare trăiesc un individualism negativ, după cum scria Robert Castel. Cultura individului și a performanței nu îi privește. "Vedem dezvoltându-se un altfel de individualism, de masă
by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
Pialoux, 1999]. Clasele populare nu mai formează un grup conștient și solidar, precum marea burghezie. Nici nu mai sunt investite cu acest individualism pozitiv al claselor mijlocii, visând la reușită, la carieră și la creație. Dimpotrivă, clasele populare trăiesc un individualism negativ, după cum scria Robert Castel. Cultura individului și a performanței nu îi privește. "Vedem dezvoltându-se un altfel de individualism, de masă de această dată, [...] care apare ca o metamorfoză a individualismului "negativ" dezvoltat în interstițiile societății preindustriale. [...] Am putea
by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
cu acest individualism pozitiv al claselor mijlocii, visând la reușită, la carieră și la creație. Dimpotrivă, clasele populare trăiesc un individualism negativ, după cum scria Robert Castel. Cultura individului și a performanței nu îi privește. "Vedem dezvoltându-se un altfel de individualism, de masă de această dată, [...] care apare ca o metamorfoză a individualismului "negativ" dezvoltat în interstițiile societății preindustriale. [...] Am putea astfel vedea în exemplul ideal tipic al tânărului toxicoman din cartierul mărginaș omologul formei de dezafiliere incarnat de vagabondul societății
by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
și la creație. Dimpotrivă, clasele populare trăiesc un individualism negativ, după cum scria Robert Castel. Cultura individului și a performanței nu îi privește. "Vedem dezvoltându-se un altfel de individualism, de masă de această dată, [...] care apare ca o metamorfoză a individualismului "negativ" dezvoltat în interstițiile societății preindustriale. [...] Am putea astfel vedea în exemplul ideal tipic al tânărului toxicoman din cartierul mărginaș omologul formei de dezafiliere incarnat de vagabondul societății preindustriale. Este complet individualizat și supraexpus, prin lipsa de legături și de
by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
sprijin, în ceea ce privește munca, transmiterea familială, posibilittea de a-și construi un viitor... Corpul său este singura legătură și singurul său bun, pe care îl supune la efort, căruia îi oferă plăcere și pe care îl distruge într-o explozie de individualism absolut" [Castel, 1995, p. 468-469]. Absența colectivului este aici și absența posibilității de a trăi în comun. Problemele de coabitare în imobilele de locuințe sociale sunt cu atât mai mari, cu cât legăturile sunt mai slabe, iar aceste legături sunt
by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
într-un câmp de electroni liberi, în care fiecare îl izbește pe celălalt? Manifestațiile de violență urbană nu pot fi interpretate ca expresia unor noi forme de luptă, dat fiind că ele nu sunt decât consecințe, împinse la paroxism, ale individualismului negativ, ale cărui agregări efemere în bande de stradă nu ar putea include construcția de proiecte alternative. Clasele sociale sunt foarte inegal definitivate, după locul spațiului social luat în considerare. Efortul depus pentru a le construi, tenace și hotărât în
by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
cazul burgheziei, este mult mai puțin prezent în cazul claselor medii și cunoaște, de câteva decenii, un reflux semnificativ în cadrul claselor populare. În mediul muncitoresc, reculul de influență a organizațiilor care depun eforturi pentru mobilizarea clasei se traduce prin acest individualism negativ care lasă prea puțin loc formelor colective. Această diminuare a efortului colectiv de afirmare a clasei contribuie de altfel la diminuarea existenței sale reale. O categorie precum cea a "exclușilor" confirmă această dezagregare de clasă și trimite la solitudinea
by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
negativ care lasă prea puțin loc formelor colective. Această diminuare a efortului colectiv de afirmare a clasei contribuie de altfel la diminuarea existenței sale reale. O categorie precum cea a "exclușilor" confirmă această dezagregare de clasă și trimite la solitudinea individualismului negativ. În timp ce, pe de altă parte, burghezul se manifestă, mai clar ca niciodată, în calitatea sa de clasă dominantă. În aceste schițe de analiză a evoluției raporturilor de clasă în societatea franceză transpare nevoia de a lua în considerare în
by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
sociabilitate cultivată, 125 Sociabilitatea mondenă 127 Locul femeii, 128 Sporturile, 129 Text inserat: Sportul, o veche tradiție, 132 Religia și activitatea caritativă, 134 □ Text inserat: Caritate bine ordonată, 135 Fractura între vechii și noii îmbogățiți, 137 VI. O clasă mobilizată Individualism și colectivism 142 Individualismul teoretic și colectivism practic în burghezie, 142 Clasele mijlocii: triumful individualismului, 143 Individualismul negativ al claselor populare, 144 Burghezia ca realitate și ca reprezentare: cele două dimensiuni ale sociologiei claselor sociale 147 Clasa burgheză astăzi 155
by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
mondenă 127 Locul femeii, 128 Sporturile, 129 Text inserat: Sportul, o veche tradiție, 132 Religia și activitatea caritativă, 134 □ Text inserat: Caritate bine ordonată, 135 Fractura între vechii și noii îmbogățiți, 137 VI. O clasă mobilizată Individualism și colectivism 142 Individualismul teoretic și colectivism practic în burghezie, 142 Clasele mijlocii: triumful individualismului, 143 Individualismul negativ al claselor populare, 144 Burghezia ca realitate și ca reprezentare: cele două dimensiuni ale sociologiei claselor sociale 147 Clasa burgheză astăzi 155 Repere bibliografice 155 CLUBUL
by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
veche tradiție, 132 Religia și activitatea caritativă, 134 □ Text inserat: Caritate bine ordonată, 135 Fractura între vechii și noii îmbogățiți, 137 VI. O clasă mobilizată Individualism și colectivism 142 Individualismul teoretic și colectivism practic în burghezie, 142 Clasele mijlocii: triumful individualismului, 143 Individualismul negativ al claselor populare, 144 Burghezia ca realitate și ca reprezentare: cele două dimensiuni ale sociologiei claselor sociale 147 Clasa burgheză astăzi 155 Repere bibliografice 155 CLUBUL DE CARTE INSTITUTUL EUROPEAN Stimate Cititor, Institutul European Iași vine în
by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
132 Religia și activitatea caritativă, 134 □ Text inserat: Caritate bine ordonată, 135 Fractura între vechii și noii îmbogățiți, 137 VI. O clasă mobilizată Individualism și colectivism 142 Individualismul teoretic și colectivism practic în burghezie, 142 Clasele mijlocii: triumful individualismului, 143 Individualismul negativ al claselor populare, 144 Burghezia ca realitate și ca reprezentare: cele două dimensiuni ale sociologiei claselor sociale 147 Clasa burgheză astăzi 155 Repere bibliografice 155 CLUBUL DE CARTE INSTITUTUL EUROPEAN Stimate Cititor, Institutul European Iași vine în sprijinul dumneavoastră
by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
un bun partizan al catolicității - în sens larg, neconfesionalizat -, Andrew Louth vede umbra modernității în aurora Reformei. Întărind semnificația voluntarismului etic, contabilizând binele exterior, simplificând liturghia, calvinismul, mai cu seamă, încetează să mai înțeleagă sensul misterului în experiența religioasă 1. „Individualismul intramundan”2 condamnă reducția Scripturii la o simplă textualitate 3. De la abandonarea tradiției ca mediu al experienței cultice se ajunge apoi la recuzarea tradiției ca obiect de reflecție culturală 4. Recuzarea temelor tradiției creștine este exemplificată de numeroase atitudini care
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Schleiermacher, o justă aproximare a imponderabilității geniului. Hermeneutica este forma inversată a actului de vorbire (de unde și concluzia că autorul nu este întotdeauna cel mai bun interpret al operei sale). Tradiția, înțeleasă ca rețea de semnificații, este minimalizată în favoarea unui individualism aleatoriu. Când Schleiermacher recurge la conceptul „intuiției” și al „geniului”, el compensează de fapt absența din sânul protestantismului a unei teologii a medierii (o pneumatologie și o angelologie). Inspirația asigurată odinioară de înger se transformă într-o difuză exaltare a
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
conștiințe istorice. Cum, în timpul comunismului, milioane de oameni au stat sub raza neagră a acestei influențe, imunitatea rațiunii la deciziile uneori absurde ale veacului nu poate fi negată. Asumând acest cod deontologic, filozoful hermeneutic va putea depăși limitele strâmte ale individualismului romantic sau fixațiile pozitivismului istorist. Operele de creație ale umanității nu mai sunt privite ca simple recipiente ale unei inspirații de geniu, impenetrabilă și impredictibilă, dar nici ca victime fagocitate de un Zeitgeist universal. Tradiția nu înseamnă doar un cumul
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
analiza lui Michel Foucault rămâne opacă față de un dublu fenomen. Mai întâi, este vorba despre relativismul moderat al tradiției creștine primare cu privire la tehnicile de „stilizare personală”. Variind de la un om la altul, asceza în sens creștin nu are ca temelie individualismul subtil al gândirii clasice. Modul de constituire a subiectivității este mediat de transformarea ascetică a corporalității (echivalând cu ceea ce Dumitru Stăniloae numea „plasticizarea rațiunilor divine din om”); prefacerea lăuntrică, în sens total, nu poate ignora contextul eclezial, de extensie universală
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
a idolatriilor politice și culturale. În Răsărit, teologia n-a perceput decât foarte târziu miza modernității și a secularizării, răspunzând fie printr-un vis totalitar (e.g. a treia Romă perpetuă), fie printr-o proiecție spiritualistă anistorică, încurajând izolaționismul liturgic și individualismul moralist. Pentru că a încetat să mai reprezinte o metanoia și o provocare, teologia n-a mai rămas decât o piesă de anticar într-un decor cultural concesionat deja unor impresari de spectacole și divertisment. Pentru a redeveni public și terapeutic
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
voluntarism politic tot mai pronunțat. Această turnură e dublată de o mutație epistemologică generală, confirmată de succesul nominaliștilor. În cunoscutul său eseu sociologic despre nașterea modernității, Louis Dumont afirma, între altele, că revoluția nominalistă a fost promotoarea de facto a individualismului civic european 1. La rândul său, John Milbank indică consecințele profunde ale „revoluției” lui Duns Scotus (1265-1308) pentru discuția metafizică a relației lui Dumnezeu cu natura creată (definită ca potentia ordinata, deci ca voință divină factuală exprimată în „cartea Naturii
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
impunea criterii de omogenitate comunitară și, prin urmare, noi politici sociale: Hobbes propune modelul contractualist, Machiavelli (1469-1527) testează cinismul rațiunii oportuniste, în timp ce reprezentanții „economiei politice” (A. Smith, D. Hume, J. Stuart) din secolul al XVIII-lea vor căuta echilibrul între individualismul arbitrar profesat de cel de pe urmă și suveranitatea prin delegație, susținută de cel dintâi. Dispariția structurii ierarhice a societății medievale introduce o ecuație mai degrabă specifică pentru epoca antică: lumea între haos și armonie, dictate de hazard ori providență. Pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
însemna pentru Augustin o pace substanțială; dar această pace poate fi totodată imperfect prezentă în lumea căzută, în curgerea timpului.”4 În spațiul Bisericii, diferența individuală sau culturală nu este cenzurată de un colectivism integrist, dar nici escaladată printr-un individualism segregaționist. Acolo unde sunt „doi sau trei” în numele Domnului, criteriile catolicității sunt deja împlinite. Biserica nu este niciodată o aventură imperială, ci o experiență esențialmente parohială. Comuniunea se întrupează oriunde prin iubirea concretă a aproapelui, un gest de neînțeles pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Penguin, Londra, 1970. Dumitrescu, Sorin, Șapte dimineți cu Părintele Stăniloae, Editura Anastasia, București, 1992. Dumitriu, Anton, Culturi eleate și culturi heracleitice, Editura Cartea Românească, București, 1987. Dumitriu, Anton, Mecanismul logic al matematicilor, Editura Academiei, București, 1968. Dumont, Louis, Eseu asupra individualismului, trad. rom. de Laurențiu și Luiza Ștefan-Scalat, Editura Anastasia & CEU Press, București, 1996. Duțu, Alexandru, Literatura comparată și istoria mentalităților, Editura Univers, București, 1982. Duțu, Alexandru, Political Models and National Identities in „Orthodox Europe”, Editura Babel, București, 1998. Eliade, M.
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
și la nivel social (al sistemului social). Relevant pentru corelarea celor trei sisteme (cultural, de personalitate și social) este exemplul oferit de către Jennifer L. Croissant, care susține că "pentru a avea succes într-o societate capitalistă, competitivitatea și autonomia sau individualismul sunt valorile care trebuie urmărite, ele fiind promovate, de asemenea, în școală și în mass-media"131. Pentru Talcott Parsons, sistemul cultural este un sistem care are următoarele caracteristici: • "Sistemul nu este constituit nici prin organizarea interacțiunilor, nici prin organizarea acțiunilor
by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
va reprezenta întâiul pas dintr-o tradiție importantă pentru cunoașterea valorilor, care va fi continuată cu European Values Study (Studiul valorilor europene) și cu World Values Survey (Sondajul valorilor mondiale). G. Lipovetcky 1983 L'ère du vide. Essais sur l'individualisme contemporain, Gallimard, Paris Descrie procesul de trecere de la societatea modernă la cea postmodernă, în care individul nu se mai supune rațiunii colective și în care "universalul, rațiunea, revoluția au fost înlocuite cu indiferența maselor, hedonismul și apatia" (p. 9). Jean
by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]