2,126 matches
-
metodologic și teoria alegerilor raționale în a face plauzibilă ideea că indivizii care au o existență mai puțin îndoielnică își determină alegerile în mod rațional, cum am putea imputa aceste enigmatice "alegeri raționale" unui subiect colectiv inexistent. Mai ales că individualismul utilitarist, metodologic, basculează aproape ineluctabil într-un individualism ontologic, spre exemplu în credința că tocmai în calitate de indivizi aceștia își produc credințele și chiar normele care le prezidează alegerile. În opoziție, comunitarienii susțin că in-divizii nu există în mod concret decît
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
plauzibilă ideea că indivizii care au o existență mai puțin îndoielnică își determină alegerile în mod rațional, cum am putea imputa aceste enigmatice "alegeri raționale" unui subiect colectiv inexistent. Mai ales că individualismul utilitarist, metodologic, basculează aproape ineluctabil într-un individualism ontologic, spre exemplu în credința că tocmai în calitate de indivizi aceștia își produc credințele și chiar normele care le prezidează alegerile. În opoziție, comunitarienii susțin că in-divizii nu există în mod concret decît înscriși într-o societate și o cultură determinate
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
Indivizii nu pot fi detașați de întregul social și nici acesta de individ. A apărut astfel sintagma de "subiect colectiv" ("UnuMultiplu"), care ne poate ajuta să depășim marile antinomii ce structurează cîmpul științelor sociale și, în primul rînd, cea dintre individualism și holism. După emergența științelor sociale moderne (sfîrșitul secolului al XVIlI-lea) și chiar de mai înainte s-a menținut o linie de fractură, separînd două tipuri posibile de discurs asupra istoriei și a societății, două mari demersuri explicative, două
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
-lea) și chiar de mai înainte s-a menținut o linie de fractură, separînd două tipuri posibile de discurs asupra istoriei și a societății, două mari demersuri explicative, două concepții asupra lumii, în același timp etice, ideologice, politice și științifice: individualismul și holismul. Am putea spune că individualismul este față de holism cam ceea ce reprezintă raționalismul universalist față de relativism, sau reducționismul față de complexism, ordinarismul față de con-textualism etc. În timp ce individualismul consideră că istoria și societatea sunt produsele acțiunii in-divizilor, holismul susține ideea că
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
a menținut o linie de fractură, separînd două tipuri posibile de discurs asupra istoriei și a societății, două mari demersuri explicative, două concepții asupra lumii, în același timp etice, ideologice, politice și științifice: individualismul și holismul. Am putea spune că individualismul este față de holism cam ceea ce reprezintă raționalismul universalist față de relativism, sau reducționismul față de complexism, ordinarismul față de con-textualism etc. În timp ce individualismul consideră că istoria și societatea sunt produsele acțiunii in-divizilor, holismul susține ideea că totalitatea socială se organizează după o logică
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
explicative, două concepții asupra lumii, în același timp etice, ideologice, politice și științifice: individualismul și holismul. Am putea spune că individualismul este față de holism cam ceea ce reprezintă raționalismul universalist față de relativism, sau reducționismul față de complexism, ordinarismul față de con-textualism etc. În timp ce individualismul consideră că istoria și societatea sunt produsele acțiunii in-divizilor, holismul susține ideea că totalitatea socială se organizează după o logică proprie, ce nu este reductibilă la voința, dorințele și ale-gerile indivizilor, acestea neavînd sens decît pe fondul totalității sociale și
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
și tautologică, ea suferă de un economism mai mult sau mai puțin sofisticat, care susține că interesele respective sunt, în primul rînd, interese materiale. Acestei ipoteze i se atașează îndeobște cea subiacentă a egoismului universal. În principiu, nimic nu interzice individualismului metodologic să evoce interese altruiste, de prestigiu sau de putere, dar o asemenea evocare îl deschide către dimensiunea socială a acțiunii sale, ceea ce înlătură reducția apriorică la combaterea egoismelor individuale. 3. O altă dificultate ține de ideea de calcul rațional
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
nu are întotdeauna realitatea și amploarea pe care i-o atribuie teoria și că rațiunea nu este întotdeauna cea mai bună cale sau nu e singura, în tot cazul -, nu numai de alegere, dar și de cunoaștere în general. 4. Individualismul consideră individul drept singurul atom logic și interesul său drept normativ ultim. Dar individul își manifestă interesele într-o situație dată, iar această situație nu depinde numai de el, ci de un întreg context social și cultural. Ni se mai
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
facto, de un sistem de valori în vigoare, care trasează li-mite calcului rațional bazat pe interes. Prin urmare, subiectul uman nu reacționează mecanicist, în baza unor cauze fizice sau morale; el este activ și creator în mod autonom. Chiar dacă individualismul metodologic excede cu mult cîmpul economiei politice, el s-a confundat cu acesta vreme de aproape două secole. Contestări au venit mai cu scamă dinspre sociologie și antropologie, discipline ale căror reprezentanți considerau că societatea nu este reductibilă la indivizii
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
egoiști și raționali, amorali și asociali. Societatea nu poa-te și nu trebuie să fie redusă la o piață. Chiar la sociologii cei mai individualiști, cum sunt Max Weber și W. Pareto, punerea în lumină a îngustimii cîmpului de validare a individualismului raționalist îi deschide tocmai spre dimensiunea propriu-zis sociologică a operei lor. Slăbiciunea relativă a sociologiei ca disciplină provine din faptul că ea nu a reușit să definească in mod clar și limpede alte premise decît cele individualiste. Ea încearcă diferite
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
cărora Claude LéviStrauss le-a demonstrat unitatea metodologică profundă? La rîndul lor, autori ca Alain Touraine, Cornelius Castoriadis 47 sau Claude Lefort încearcă, susținînd noțiunea de subiect colectiv, să tempereze tensiunea dintre afirmarea libertății de alegere, de la care se revendică individualismul și abordarea holistă, care consideră că alegerile sunt înscrise în întregul social, care are a priori un sens și o acțiune specifică. Din perspectiva funcționalismului lui Malinovski, individualismul metodologic ar trebui să întindă mîna abordărilor societare care garantează independența maximală
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
să tempereze tensiunea dintre afirmarea libertății de alegere, de la care se revendică individualismul și abordarea holistă, care consideră că alegerile sunt înscrise în întregul social, care are a priori un sens și o acțiune specifică. Din perspectiva funcționalismului lui Malinovski, individualismul metodologic ar trebui să întindă mîna abordărilor societare care garantează independența maximală a indivizilor, chiar cu prețul pierderii sensului comunității și așa-zisului "bun social". Funcționalismul privilegiază, în egală măsură, valori ca spiritul de ordine, coeziunea socială, afirmînd că e
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
precum diferențierea și afirmarea identităților specifice. Important ar fi ca societățile și indivizii să-și pună identitatea lor singulară la egală distanță de confuzia cu ceilalți, ca și de înstrăinarea absolută care ar interzice orice raport cu aceștia. Opoziția dintre individualism și holism este cea mai acută în plan normativ. În opinia noastră, deficiența individualismului, pe acest plan, constă în faptul că individul nu poate fi sursă a normelor colective. La polul opus, holismul eșuează în clarificarea propriului punct de vedere
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
-și pună identitatea lor singulară la egală distanță de confuzia cu ceilalți, ca și de înstrăinarea absolută care ar interzice orice raport cu aceștia. Opoziția dintre individualism și holism este cea mai acută în plan normativ. În opinia noastră, deficiența individualismului, pe acest plan, constă în faptul că individul nu poate fi sursă a normelor colective. La polul opus, holismul eșuează în clarificarea propriului punct de vedere normativ, căci e greu de crezut că o instituție sau o normă ar putea
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
preferințele individuale ca derivate și subiective. Ele ar trebui studiate plecînd de la locul de naștere al individului. În opoziție, neoclasicii consideră că numai indivizii sunt reali, firmele individuale și consumatorii individuali, nu și grupurile sau societățile. Fundamentul lor psihologic este individualismul metodologic. Pentru instituționaliști, instituțiile de-termină un spectru de alternative între care indivizii au de ales. Acești cercetători caută, în general, probe referitoare la normele de comportament sau la relațiile de putere, deci la structura instituțională și la contextul cultural
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
de reprezentare a intereselor diferitelor țări ș.a. (P. S. Schmitter, G. Lehmbruch, S. D. Berger, P. I. Katzenstein, F. L. Pryor și alții)57". În aceeași mișcare a istoriștilor contemporani, mai pot fi menționați adepții "econo-miei convențiilor". Aceștia sunt, totodată, adepți ai individualismului metodologic, iar lucrările lor dezvoltă ca și ale comportamentaliștilor teorii privind piața, firma, raționalitatea, organizarea, accentul principal căzînd pe piață și firmă, care funcționează în baza unor "convenții constitutive", a unui cadru comun care permite analize intersau trans-disciplinare (economice, sociologice
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
Policy Sciences, Aldine, New York, 1982; Drosnin M., La Bible: le code secret, Robert Laffont, Paris, 1997; Dyke C., Philosophy of Economics, Prentice-Hall, New-York, 1981; Dumont L., Homo aequalis. Genèse et épanouissement de l'idéologie économique, Gallimard, Paris 1977; Eseu asupra individualismului. C.E.U. Press, București, 1998; Duncan R. W., Markets, Entrepreneurs and Liberty. An Austrian View of Capitalism, Wheatsheaf Books, Sussex, 1984; Edwards R, Gordon D. M., Reich E., Segmented Work. Divided Workers, Cambridge, England, Cambridge University Press, 1982; Elster J.
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
économique, în Encyclopédie économique, vol. I, Economica, Paris, 1992; Méthodologie économique. P.U.F., 1955; Gray J., Dincolo de liberalism și conservatorism, Editura ALL, București. 1998; Hahn, F., Hollis M., Philosophy and Economic Theory, Oxford University Press, Oxford, 1979; Hayek F. A., Individualism and Economic Order, Routledge and Kegan Paul, London, 1952; Studies in Philosophy, Politics and Economics, The University of Chicago Press, Chicago, 1967; Constituția libertății, Institutul European , Iași, 1996; Droit, législation et liberté, P.U.F., Paris, 1980; Hausman D.M., Filosofia
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
Mediu 104 2.2. Epoca modernă 107 2.3. Originile Economiei politice 111 2.4. Fundamentele Economiei politice 117 2.4.1. Interesul, între știința politică și cea economică 117 2.4.2. Conceptele economiei politice 120 2.4.3. Individualism versus holism în economia politică 122 3. ECONOMIE POLITICĂ ȘI IDEOLOGIE 126 3.1. O concepție falsă despre Economia politică 128 3.1.1. Formarea spiritului științific 128 3.1.2. Speculație filosofică și raționament științific 129 3.1.3
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
36 Annick de Souzenelle, L'Egypte intérieur ou les dix plaies de l'âme. Albin Michel, Paris, 1991. p. 15. 37 Marie Madeleine Davy, Enciclopedia doctrinelor mistice, vol.1, Editura Armacord, Timișoara, 1997. p.7. 38 Louis Dumont, Eseu asupra individualismului. C.E.U. Press, București, 1998, p. 140. 39 Id., p. 143. 40 Alisdair Mac Intyre, op. cil., p. 15. 41 Id., p. 17 42 Kelvin Knight, Revolutinary Aristotelism, în Iain Hampsher Monk and J. Stanyer ed. Contemporary Political Studies. The
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
oglindesc propria-i personalitate.84 Înainte de confesiunea din interviu și mult mai devreme decât observațiile lui Călinescu din Istoria... sa, procedeul fusese remarcat de abilul Șerban Cioculescu. Motivația dată de cel ce semna Cronica literară la ziarul Adevărul consta în individualism impresie pe care Camil Petrescu o lăsa tuturor confraților săi literari: "Individualist fără scăpare, d. Camil Petrescu nu poate crea, în ordine masculină, decât bărbați după chipul și asemănarea sa, iar în ordine feminină decât femei instinctive și slabe, dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
în artă?” Ovid Densusianu denumește și denunță defectele literaturii de inspirație rurală și efectele izolării literaturii române preconizând contactul cu literaturele străine pentru a se ajunge la o sincronizare a experiențelor literare. El proclamă necesitatea libertății de creație și a individualismului de artă în alt articol. „Artă pentru artă "criticul se declară adversarul artei cu tendință nu admite nici patriotismul" care se face simțit în multe opere, din opoca de la 1850 nici umanitarismul sub forma „socialistă" nici „Naționalismul” provocat de semănătoriști
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
că atât convingerile, cât și conduita lui Wittgenstein nu se armonizau cu nici una din tendințele ideologice care se confruntau în Austria anilor ’20: „Datorită disprețuirii tuturor convențiilor, Wittgenstein apărea forțelor conservatoare, clericale, drept socialist; dimpotrivă, socialiștii, care erau suspicioși față de individualismul și atitudinea lui religioasă, presimțeau în el un clerical reacționar.“ (R. Monk, op. cit., p. 208.) 58 Sunt semnificative relatările surorii sale Hermine: „În multe privințe, Ludwig este profesorul înnăscut: totul îl interesează și știe să prindă și să facă clar
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
avertiza, de altfel, că stările organizate corporativ se află la originea adunărilor, iar scopul lor, clar manifestat, urmărește îngrădirea arbitrarului și absolutismului regal, în propriul lor interes. Corporatismul s-a dezvoltat ca doctrină având ca punct de plecare opoziția față de individualism. Corporatismul doctrinal a făcut obiect special al studiilor reputatului istoric al instituției Adunărilor reprezentative de stări, George de Lagarde 12. Spre deosebire de E. Lousse, care prezintă concepțiile parlamentariste în antiteza celor corporatiste, G. de Lagarde analizează fundamentele corporatismului trasând o linie
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
special al studiilor reputatului istoric al instituției Adunărilor reprezentative de stări, George de Lagarde 12. Spre deosebire de E. Lousse, care prezintă concepțiile parlamentariste în antiteza celor corporatiste, G. de Lagarde analizează fundamentele corporatismului trasând o linie de demarcație între acesta și individualism. În concepția sa "individualismul" și "corporatismul" sunt două noțiuni străine Evului Mediu 13. Desigur, sunt străine, în aceeași măsură în care denumiri pentru diverse științe, chiar, au apărut ulterior unor preocupări clar manifestate. Termenii au însă o mai mică importanță
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]