1,115 matches
-
eminență cenușie", ca un sfetnic de taină. Nu știu încă ce proiecte vor mai fi, dacă vor mai fi, dar știu că sunt câțiva oameni de calitate în această editură cu care merită să fac echipă. Deși sunt, în genere, individualistă, îmi plac mult echipele de prieteni. A.B.Cum e să fii femeie-scriitor între atâția bărbați-scriitori? Ce prietenii literare v-au legat în timp? Niciodată n-am împărțit lumea scriitoricească în femei și bărbați, ci, mai degrabă, în scriitori cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
cenzura ascunsă, informală care bloca Evangheliștii. Care, trebuie spus, e o piesă cultă, numai imbecilii scriu pe Wikipedia că Iisus face sex cu Maria Madgalena, ah, ce distracție, nu ? V.A. : Tocmai. O să îmi permit să citez dezbaterea dintre personajul individualist, profesorul de filosofie grec, și Iisus Hristos din piesă : „CHERINTOS cu răceală : Omul e singur, deosebit de ceilalți. ISUS : Da, și iubirea ta e aceea a unui om care ține la singurătate. Iubirea care ne va mântui trebuie să fie altfel
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
o țară europeană. A.M.P. : Așa este. America este the melting pot, un ames‑ tec rasial și cultural, o țară completă de imigranți. Altfel, modelul e tot republican. Modelul a fost republican fran‑ cez, care a luat însă o turnură individualistă, în timp ce, în Franța, Republica a rămas colectivistă. Dar eu nu consider că în Franța s-a ratat integrarea. E destul să ne gândim cum arată echipele lor sportive. Anul Ăsta, a fost aniversarea lui Albert Camus, care era algerian. Întrucât
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
revista revistelor. Parte din articolele publicate făceau apologia doctrinei fasciste, iar unele expresii din texte spuneau tocmai aceasta când întâlneai cuvântul ”camarad”, de exemplu. Încercând să surprindă atmosfera încărcată de miasme și sfâșiată de contradicții, Lucian Blaga nota: „După frământarea individualistă urmează integrarea unei noi spiritualități colective. Personalitatea creatoare va deveni din nou o forță impersonală în slujba unui cuget colectiv.” Sextil Pușcariu întrun interviu despre poezie face aprecieri la obiect în legătură cu producția poeților bucovineni. Iconar a fost prezentă cu regularitate
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
avea să se manifeste în majoritatea societăților occidentale, zece sau cincisprezece ani mai târziu. De fapt, Les formes élémentaires pregăteau cititorul occidental să înțeleagă evenimentele primului război mondial, creșterea naționalismului și apariția fascismului și a comunismului. Într-o Franță anticlericală, individualistă și agnostică, Durkheim insista asupra naturii religioase a intereselor și entuziasmelor colective. Își pregătea astfel cititorii să înțeleagă cum Statul, Clasa sau Națiunea pot deveni hierofanii în cel mai înalt grad” - cf. Les religions australiennes, Payot, Paris, 1972, p. 33
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Însă această maximă extrem de radicală deoarece, dincolo de „eroarea” ei, ea conține un adevăr adânc, atât este de adevărat că spiritele mari, profetice, cum a fost filosoful neamț, au dreptate chiar atunci când „se Înșală”! Am avut tentații, aplecări și chiar „accese” individualiste din pubertate. Nu susțin că ele reprezintă „adevărul” și nici că eu am dreptate În a „le” susține până azi, În senectute. Am citat mai sus emoția, bucuria unică pe care am simțit-o pe la douăzeci de ani citind cartea
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
după război, am avea dreptul să ne alegem noi înșine o identitate, să aparținem lumii în care am fi dorit să trăim: să nu mai fim estici, ci occidentali; nu ortodocși, ci catolici sau protestanți; nu paternaliști, ci independenți și individualiști; nu prosovietici și comuniști, ci postmoderni și europeniști. Să transportăm în Basarabia o părticică din universul reperelor noastre politice și culturale, să amenajăm un ambient pe gustul nostru, al... câtorva intelectuali. Bovarisme. A te muta aici cu traiul este însă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Deodată, răzbat niște voci cunoscute: la o masă alăturată, Felicitas Hoppe și Richard Wagner, ajunși aici înaintea noastră, s-au avântat într-o odisee gastronomică. Richard ne vorbește despre tradiția reuniunilor populare, de weekend, din Germania, manifestări ce compensează spiritul individualist care domină viața conaționalilor săi în restul săptămânii. Dortmundul nu face excepție de la acest gen de divertisment, foarte accesibil și democratic, și chiar dacă nici Richard, nici Felicitas nu mai vizitaseră până acum acest oraș, atmosfera le este pe deplin familiară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
David a uitat să se căiască și statistica e regină: demografia și suprafața o impun. Trebuie într-adevăr să se apere, și deci să știe cine poate sau nu să tragă spada ori să plătească impozite. În Franța, sondajul este individualist și sportiv. El semnalează clasamentul în cursele cotidiene de cai pe care le numim viață publică. În Israel, el este strategic. Mai mult decât cariera liderilor politici, el afectează chiar viitorul națiunii, în care balanța migratorie este vitală, mai ales
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Se trăiește bine aici: melancoliile mediteraneene adaugă o ușoară notă epicuriană funcționalității atlantice internaționalizate. Schlomo Avineri, a cărui instructivă Istorie a sionismului o citeam în avion, se temea ca nu cumva să vadă dezvoltându-se în juru-i o societate consumeristă, individualistă, dominată economic și în care sensul statului și al responsabilității sociale ar putea să dispară. Asta ar însemna, susține el, a aduce exilul în sânul statului evreu, și atunci la ce bun crearea acestui stat? "O țară care seamănă cu
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
să trăiască într-un stat islamic, ci reclamă dreptul de a trăi cu credința sa, departe de doctori și sorbind Coca-Cola light. Universitara din Cairo, vorbitoare de engleză, germană și înțelegând franceza, visează la acest islam în felul ei protestant, individualist și concurențial, în care aplicarea Șariei nu va mai depinde decât de opțiunea fiecăruia, iar clerul va fi independent de putere. O felicit pentru aceste opinii. Ea îmi răspunde cu șiretenie: Știți, nu sunt sigură că asta o să vă convină
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
mai puțin antisemitism. Poate că nu atât democrația (articolul hotărât e o mistificare) merită a fi salutată, cât o frumoasă vitalitate societală. Un punct de echilibru între imperative ale coeziunii și posibilități de secesiune. Între orgoliu național și spiritul descurcăreț individualist. Legea poate fi păcălită, guvernanții disprețuiți, statul luat în derâdere ca fiind în plină descompunere morală, dar societatea continuă să funcționeze cu ajutorul acestei stranii virtuți: patriotismul de chiulangiu. În fața dușmanului, uniunea sacră se reinstalează, oamenii strâng rândurile, dar fiecare își
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
critici la adresa pedagogiei din Europa și nordul Americii. Unii criticau caracterul filosofic al vechii pedagogii, faptul că aceasta era lipsită de rigoarea științifică, limitîndu-se să deducă, din diverse teze filosofice, opinii despre educație neconfirmate prin metodele științifice. Alții criticau orientarea individualistă a vechii pedagogii, accentul pus pe educarea individului, neglijîndu-se rolul și trebuințele societății în dezvoltarea ființei umane. Din aceste multiple reacții au rezultat către sfîrșitul secolului al XIX-lea mai multe direcții teoretice, dintre care unele s-au constituit în
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
direcții teoretice, dintre care unele s-au constituit în adevărate curente pedagogice, a căror durată a acoperit întreaga primă jumătate a secolului XX, unele persistînd și acum. Din reacția față de pedagogia filosofică a apărut pedagogia experimentală; din opoziția față de pedagogia individualistă, dar și din tendința de a pune la baza teoriei educației cunoașterea prin metode științifice a societății, s-a conturat pedagogia socială și pedagogia sociologică. 2.1. Pedagogia experimentală În secolul al XIX-lea științele îndeosebi științele naturii au cunoscut
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
sa. 2.2. Pedagogia socială și pedagogia sociologică Cercetările întreprinse asupra societății de către A. Comte, G. Tarde, H. Spencer etc., încununate cu dobîndirea de către sociologie a "dreptului de cetate" în lumea științelor, au stimulat apariția unei reacții față de teoriile pedagogice individualiste, care considerau că educația trebuie să pornească de la individ și să aibă ca punct final individul. Către sfîrșitul secolului al XIX-lea se conturează o nouă teorie asupra educației care considera că factorul principal al dezvoltării ființei umane, precum și scopul
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
speciei umane în planul civilizației. Nu același lucru se poate spune despre evoluția naturii interioare a omului; sub aspect moral nu s-a înfăptuit nici un progres. Cauza acestei evoluții diferențiate se află aprecia Foerster în sistemul educațional defectuos intelectualist și individualist. Școala vremii sale era criticată pentru că punea accentul pe dezvoltarea fizică și intelectuală, urmărind îndeosebi întărirea organismului și dezvoltarea inteligenței. Se neglija însă educarea caracterului, nesocotindu-se faptul că nu e nici o relație pozitivă între gradul de inteligență și valoarea
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
de educație autoconducerea clasei de elevi însușirea normelor morale prin interrelații cu alții Foerster este considerat ca un pedagog social. După cum vom vedea, pedagogul român G. G. Antonescu a fost puternic influențat de Foerster, rămînînd însă un teoretician al educației individualiste (cf. 2). 4 "EDUCAȚIA NOUĂ" O "REVOLUȚIE COPERNICIANĂ" ÎN PEDAGOGIE " Școlile noi", mișcarea pentru activitatea extrașcolară, ca și aceea privind educația estetică, interesul deosebit manifestat pentru cunoașterea copilului prin cercetările pedologice și de pedagogie experimentală, precum și interesul pentru viața copilului
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
nesocotit, în dauna cercetării însăși. Experimentarea, lipsită de orientare filosofică, devine limitată și lipsită de un criteriu care să confere unitate interpretării datelor obținute. Se cunoaște, de asemenea, că, de cele mai multe ori, reprezentanții pedagogiei experimentale au tins spre o educație individualistă. Ghidionescu însă nu nesocotește influența factorilor sociali în dezvoltarea ființei umane, și, prin urmare necesitatea unei discipline care să cerceteze relația educației cu acești factori. Se observă că rădăcina "arborelui" pedagogic îl constituie pedologia. Menirea ei era tocmai aceea de
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
naționali (4). Apare evidentă tendința de a se ține seama atît de exigențele individuale, cît și de cele sociale și de a se realiza, din fiecare ființă umană, o sinteză a individualului cu socialul, chiar dacă va continua să domine spiritul individualist al marilor reformatori de la începutul secolului. Această tendință o întîlnim la un alt remarcabil teoretician al educației noi, care a preferat și răspîndit termenul de școală activă ADOLPHE FERRIÈRE (1879-1960). Deși face parte din prima generație a reprezentanților educației noi
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
psihologie structurală, care "înțelege faptele psihice parțiale în funcție de raporturile lor cu un întreg de valoare (wertganz) și semnificația lor pentru complexul funcțional al acestui întreg" (1, p. 235). După cum este cunoscut, reprezentanții "filosofiei vieții", deși au promovat o antropologie filosofică individualistă, au meritul de a fi elaborat studii valoroase asupra fenomenului culturii, aducîndu-și contribuția la elaborarea aparatului conceptual și metodologic al unor ramuri ale filosofiei: teoria valorilor, filosofia culturii, filosofia istoriei. Teoria pedagogică elaborată de Ed. Spranger se întemeiază deci pe
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
avînd un caracter general, nu-i puteau fi suficiente pentru rezolvarea problemelor specifice cu care se confrunta; nici literatura pedagogică națională și universală nu-i putea fi de mare folos. În general, aprecia tînărul director, aceasta din urmă promova teorii individualiste, de inspirație pedologică, punînd pe prim plan tendințele interne ale copilului. Potrivit unor astfel de concepții, adoptate și de unii funcționari ai Comisariatului pentru învățămînt, delincvența copiilor ce i se dăduseră spre educare ar fi avut o cauză nativă, iar
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
afirmată după 1600), teorie pe care s-a întemeiat democratismul liberal. Pe baza unei atare concepții social-filosofice afirmă E. Krieck a apărut teoria pedagogică a lui J.-J. Rousseau și J. Fr. Herbart, prin care s-a promovat o imagine individualistă despre om și societate. Chiar și la Pestalozzi, la Schleiermacher și Froebel, deși mai atenuat, se constata după opinia sa o astfel de orientare. Acest principiu individualist creat, dezvoltat și reprezentat de Franța, Anglia și America a dus la afirmarea
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
-J. Rousseau și J. Fr. Herbart, prin care s-a promovat o imagine individualistă despre om și societate. Chiar și la Pestalozzi, la Schleiermacher și Froebel, deși mai atenuat, se constata după opinia sa o astfel de orientare. Acest principiu individualist creat, dezvoltat și reprezentat de Franța, Anglia și America a dus la afirmarea democrației sociale. În concepția național-socialistă, democrația este un fenomen de disoluție socială; masa nu apreciază și nici nu știe să întrebuințeze libertatea. Principiului individualist, propriu gîndirii analitice
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
orientare. Acest principiu individualist creat, dezvoltat și reprezentat de Franța, Anglia și America a dus la afirmarea democrației sociale. În concepția național-socialistă, democrația este un fenomen de disoluție socială; masa nu apreciază și nici nu știe să întrebuințeze libertatea. Principiului individualist, propriu gîndirii analitice, i se opunea în concepția național-socialistă principiul primordialității întregului. În plan social, întregul este "neamul" (Volk), comunitatea națională, ea însăși structurată în jurul conștiinței de apartenență la aceeași rasă. "Principiul comunității naționale" determină politica, dreptul, economia, cultura, educația
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
educația autonomă; ființa umană se dezvoltă și se formează prin interacțiunea dintre condițiile interne și cele externe. Se pun astfel bazele unui sistem pedagogic echilibrat, care îndeamnă la echilibru. Principiul fundamental formulat de G. G. Antonescu este expresia unei pedagogii individualiste care, prețuind particularitățile fiecărei ființe umane, face abstracție de faptul că aceasta se dezvoltă în anumite condiții social-istorice care îi determină profilul spiritual. Continuînd procesul de constituire a sistemului său, pedagogul român stabilește tezele opuse asupra problemelor de educație intelectuală
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]