3,661 matches
-
realizeze un echilibru progresiv Între individualizarea culturii intelectuale și socializarea acesteia. Contrar tendințelor și curentelor care au pus sau pun accentul fie pe o individualizare excesivă a Învățământului ruptă de viața colectivului, fie pe socializarea exagerată a muncii, cu disprețuirea individualității, noi considerăm că „socializarea” individului și „personalizarea” grupului sunt două laturi fundamentale și inseparabile ale unui singur proces dialectic reunit În cadrul instruirii (educației). Muncasocială, munca cu colectivul clasei va avea Încă vreme Îndelungată justificarea sa, trebuind, pe viitor, să perfecționăm
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
cu privire la coordonatele proprii - interiorul. Dacă extrapolăm unul din principiile de diferențialitate culturală, respectiv individualism versus colectivism, exteriorul apare ca important pentru ideea de colectivism - prin găsirea similitudinilor fenomenelor posibil responsabile de guvernarea diverselor lumi, pe când interiorul se face responsabil de individualitate - elementele definitorii ale evoluției diferitelor societăți. Atribuim astfel apartenența contabilității, ca Știință, interiorului, ca urmare a relativității adevărurilor care guvernează relațiile între subiectele sale - individul, entitatea economică, statul, cunoscut fiind faptul că structura conștiinței oamenilor, a organizării Și manifestării entităților
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
genetică, un bagaj biologic important pentru ascensiunea printre semeni, printre umanoizi înzestrați cu aceleași caracteristici. Și pentru că discutăm de semeni (caracteristic pentru condiția umană fiind comunitatea - comuniunea de idee Și spirit a indivizilor care împărtășesc aceleași valori morale), pe principiul individualității personalității umane vom itera faptul că fiecare dintre aceștia își are propria „intenție”, practic, propria filosofie de viață. Această multitudine universală de gazde ale intenției duce la ideea de atribuire a caracteristicii universalității intenției. Ea caracterizează astfel, nu doar individul
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
observații și cercetări de după al doilea război mondial au generat o clasificare a oamenilor în două categorii fundamentale din punctul de vedere al orientării axiologice: - cei din prima categorie manifestă dorință de control, pun accentul pe viitor și acțiune, preferă individualitatea; - categoria a doua este fatalistă, pune accentul pe trecut și pe prezent, pasivă, preferă colectivismul. Primul set de caracteristici ar descrie orientările motivaționale și valorice ale celor din clasa mijlocie din Occident, iar cel de-al doilea este asociat clasei
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
găsi unele idei care să pară asemănătoare cu lozinci ideologice ale mișcărilor totalitare mult mai contemporane. Acestea ar fi comunismul cetății din Republica, controlul social excesiv practicat până la folosirea „minciunii nobile”, privarea individului de autonomie și „închiderea” lui în colectivitate, individualitate sacrificată în vederea binelui întregii societăți, eugenia, ș.a. Aceste acuzații sunt tributare însă unei analize superficiale. O cercetare care păstrează o doză de obiectivitate arată că metoda comparativă aplicată direct între totalitarismul modern și un regim imaginar gândit în urmă cu
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
natura sa, cetatea este plurală, iar dacă devine una, ea va fi mai degrabă o familie decât o cetate sau mai degrabă un om decât o familie”. Pluralitatea păstrează ființa cetății, fiindcă în felul acesta omul poate fi valorizat în individualitatea lui. Celălalt contraargument care ni se pare demn de a fi amintit vizează problema proprietății private: fixând în om drept cea mai intimă plăcere faptul de a considera ceva ca fiind propriu, Aristotel crede că punerea în comun a tuturor
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
și socială. Acțiunea pedagogică devine eficientă numai dacă procesul de formare se realizează urmărindu-se aptitudinile și caracteristicile generale de personalitate, asigurându-se concordanța dintre caracteristicile persoanei și obiectivele procesului formativ. Organizarea științifică a acțiunilor instructiv-educative este dependentă de cunoașterea individualității elevilor și de organizarea sistemului școlar care să permită găsirea unor posibilități integrative accesibile pentru fiecare. Abordarea metodelor de cunoaștere a elevilor se realizează în acest capitol, făcându-se referiri în special la cele care por fi utilizate eficient de
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
motivată prin diferențele dintre capacitățile și structurile de personalitate ale elevilor, impune dezvoltarea la profesori a simțului diagnostic și utilizarea unor metodologii adecvate de cunoaștere. În acest scop, educatorul trebuie să determine, printr-un procedeu de diagnosticare, caracteristicile specifice fiecărei individualități, pentru ca apoi să poată proiecta condițiile cele mai potrivite de desfășurare a activităților didactice, să selecteze cele mai adecvate acțiuni de asistență și intervenție. Atunci când limitele competenței sale nu permit precizarea unui diagnostic adecvat, se impune colaborarea cu psihologul. Investigația
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
răspunsurilor, să ajungă la o mai bună înțelegere a problemelor. Trezirea interesului elevilor, stimularea motivației acestora este, în bună măsură, un rezultat al conducerii procesului instructiv. Intră aici și justa dozare a dificultăților în procesul învățării, conform cu situația concretă și individualitatea elevilor respectivi. În rezumat, a organiza învățarea înseamnă a găsi metodele cele mai adecvate, a construi secvențe instructive bazate pe logica obiectivă a disciplinei, a trezi interesele elevilor și a stimula performanțele, a crea o atmosferă prielnică studiului, a doza
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
Social Psychology Bulletin, 17(5), pp. 569-579. • Hilgard, E., Bower, G., 1974, Teorii ale învățării, EDP, București. • Holban I. (coord.), 1987, Cunoașterea elevului Ă o sinteză a metodelor, EDP, București. • Holban, I, Gugiuman, A., 1972, Puncte de sprijin în cunoașterea individualității elevilor, EDP, București. • Holban, I., 1973, Laboratorul școlar de orientare, EDP, București. • Ionescu, M., 1982, Lecția între proiect și realizare, Dacia, Cluj-Napoca. • Jigău, M., 1994, Copiii supradotați, Ed. Știință și Tehnică, București. • Johnson, D.W., Johnson, R.T., 1983, „The socialisation
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
150 de ani după ce cercetarea a devenit un demers instituțional larg recunoscut și încurajat până la cizelarea suficientă a conceptului de creativitate prin numeroasele dezbateri privind înțelesul și posibila izolare a unor noțiuni concurente precum imaginația, originalitatea, genialitatea, talentul, libertatea și individualitatea (Engell, 1981; Gruber, 1996; Kaufman, 1926; Singer, 1981-1982). Așa cum vom detalia în continuare, inventarea cercetării a însemnat apariția eternelor dileme referitoare la natura legilor fizice, precum și a credinței că toți oamenii sunt capabili să înțeleagă lumea fizică, în absența intervenției
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
și prin accentul pus pe publicarea rezultatelor științifice, cerință asociată unui țel subsidiar - confirmarea eficienței și a practicabilității științei. Din aceste cerințe instituționale (ale cărei vestigii încă se păstrează) au decurs două consecințe practice. Una din ele a fost reducerea individualității exprimate în lucrările publicate. Încurajând geniul și originalitatea individuală, așa cum erau ele înțelese în epoca respectivă, the Royal Society stabilise un ansamblu de cerințe care, în fapt, a privat comunicările științifice de numeroase amprente individuale. (Aceste cerințe sunt practicate până în
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
fapt, a privat comunicările științifice de numeroase amprente individuale. (Aceste cerințe sunt practicate până în ziua de astăzi în revistele de specialitate, deși într-o formă relativ ajustată.) A doua consecință a constat în trecerea de la interesul inițial al Societății față de individualitate - care era considerat în mod ironic de unii autori din secolele al XVII-lea și al XVIII-lea drept condiția sine qua non a geniului și creativității - la preocuparea explicită a Royal Society față de legitățile naturii și descoperirea beneficiilor practice
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
metodă are două rațiuni: în primul rând, simplificarea procesului - dacă studiul vizează creația subiectului, este, evident, mult mai ușor să cunoaștem și să analizăm un singur creator și creațiile sale; în al doilea rând, interesul nostrul central este să respectăm individualitatea și noțiunea de individualism, pentru a le salva din capcanele conceptuale ale „comportamentului specific speciei”, ale „curbei lui Gauss” sau ale „subiectului epistemic”. După cum vom demonstra ulterior, considerăm că putem dobândi respect față de individualitate fără a pierde din vedere numeroasele
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
interesul nostrul central este să respectăm individualitatea și noțiunea de individualism, pentru a le salva din capcanele conceptuale ale „comportamentului specific speciei”, ale „curbei lui Gauss” sau ale „subiectului epistemic”. După cum vom demonstra ulterior, considerăm că putem dobândi respect față de individualitate fără a pierde din vedere numeroasele moduri de integrare a individului creator în contextul său social. Rămâne, într-adevăr, la latitudinea cercetătorului cazului individual să investigheze cu atenție echilibrul dintre cele două extreme. Un astfel de angajament nu înseamnă în
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
în alte privințe, prin ceea ce Wallace (1989a) descrie drept Alfa, Beta și Gamma. Dar distribuția și configurarea tipurilor Alfa, Beta și Gamma - modul lor de reprezentare și de interferență, ca să spunem așa - constituie persoana în totalitatea ei și îi conferă individualitate și unicitate - Omega. Astfel că, atunci când studiem personalitatea creativă, noi studiem aspectele Omega, și nu doar pe cele de tip Gamma (diferențele față de ceilalți). Majoritatea studiilor psihometrice de creativitate încearcă să identifice trăsăturile pe care le au în comun persoanele
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
la o analiză statistică ce îi permite confirmarea sau infirmarea ipotezei de lucru. Cele mai utilizate metode statistice în istoriometrie sunt regresia multiplă, analiza factorială, ecuația structurală, modelul variabilelor latente și analiza secvenței temporale; subiecții evaluați în investigația istoriometrică sunt individualități istorice, și nu elevi sau sau subiecți voluntari. În eșantioanele istoriometrice sunt incluse personalități care au „schimbat istoria” într-un domeniu important de competență. În cazul particular al creativității, cercetătorii istoriometriști vor studia persoane care au dobândit dreptul de a
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
-a revăzută, PUF, Paris, 1963, pp. 146-147). Astfel, prin intermediul unei clasificări foarte generale a formelor de sociabilitate, regăsim antinomia elită/mase: pe de o parte, masa, un vast ansamblu neorganizat, bazat pe forme superficiale, chiar efemere, de sociabilitate, în care individualitatea rămâne foarte expusă presiunii difuze a ansamblului; pe de altă parte, elita, o minoritate în sânul căreia interrelațiile sunt mai individualizate, în care presiunea ansamblului este resimțită puțin, dar în care, dimpotrivă, domină sentimentul că asupra acestui ansamblu se poate
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
o clipă a unei mari bucurii, sau În trăirea dezamăgirii crunte a unei ipocrite promisiuni... * „Versurile mele au sensul care li se dă.” (Paul Valéry) Poate că este o exagerare, deoarece creația poetică, asemeni Întregii creații artistice, poartă totuși pecetea individualității psihologice și a crezului artistic al autorului respectiv. Însă pe de altă parte, este adevărat că valoarea autentică a unei creații artistice este dată de capacitatea acesteia de a fi proteică, de a declanșa reacții cît mai diverse, de a
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
la fel, Încrezîndu-te doar În ea, Îți pierzi facultatea de a mai acționa, iar uneori Îți induce resemnarea. Frumosul și urîtul „Orice lucru are frumusețea lui, dar nu oricine o vede.” (Confucius) CÎnd, de exemplu, vrem să sesizăm frumosul din individualitatea psihologică umană, nu reușim În absența unei nevoi interioare de un frumos moral, de un frumos spiritual, care să te Înalțe sufletește, să te Înnobileze; mizantropul nu poate face acest lucru. * „Frumusețea unui sentiment se măsoară prin sacrificiul pe care
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
Pneumaticii dispun din acest moment de un statut de extrateritorialitate metafizică: în lume fiind, ei evoluează în afara lumii. - 2 - Semințele de elecțiune. Născut la Phrebon, în Egipt, Valentin crede așadar în existența a ceea ce numește el „semințele de elecțiune”, a individualităților atinse de grația divină. în timp ce în școala lui elitară, Plotin îndeamnă la o asceză și, constrâns fiind la niște eforturi, el își îndeamnă discipolii să moară înainte de soroc pentru a reînvia purificați, participant la lumina și la incandescența imaterială, Valentin
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
ardoarea postulatului de a participa la orgii, partide de desfrâu, incesturi și alte asemenea fapte malefice în ochii partizanilor idealului ascetic și ai moralei moralizatoare. Numai că în acest joc, nimeni nu pierde, toată lumea câștigă: nu există niciun suflet, nicio individualitate care să scape acestui proces de purificare prin mai rău. Garantăm că până și proximitatea unora față de Plerom pare mai mare decât a multor altora. Dacă un suflet decide să se dedea tuturor acestor vicii în cursul primei sale existențe
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Omul este, prin urmare, o făptură de esență divină, faptele și gândurile lui coincid cu ființa și cu voința lui Dumnezeu. Dumnezeu nu poate fi conceput ca fiind separat de realitate pentru că el este real în toate modalitățile sale: o individualitate, spusele ei, gesturile ei, tăcerile ei, o piatră, un copac, toate pietrele, toți copacii, nimic nu-i scapă lui Dumnezeu pentru că totul e Dumnezeu. Acest panteism reduce la neant morala, el anihilează valorile și anulează viciile și virtuțile. Consecința logică
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
ideile esențiale ale filosofului din Rotterdam: a se solicita inteligența și nu memoria, a se viza nu atât o minte plină de cunoștințe cât una bine formată; a se da un rol hotărâtor textelor vechi, a se respecta libertatea și individualitatea copiilor; a se practica aceste teze în cursul unor convenții cotidiene. Concret, el își încredințează fiul unui perceptor neamț care nu i se adresează viitorului filosof decât în latină. Atât copilul cât și ceilalți membri ai familiei învață limba lui
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
14. Diogene et Cie. Preferința lui pentru un Socrate disociat de caricatura sa platoniciană îl face să îndrăgească figurile lui Diogene și Aristip, preocupați în mod esențial de înțelepciunea practică, aici și acum, de o asceză utilă în vederea edificării ca individualități suverane, autonome și libere. Atunci când trimite la Aristip din Cirene Montaigne specifică pasiunea lui obstinată pentru independență, pentru o viață trăită fără a avea de dat socoteală nimănui altcuiva decât sieși. Cu aceste două excepții antice, uneori disimulate, ascunse, uitate
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]