3,001 matches
-
Se întoarce atunci către nomenclator și acesta, după ce își consultă tăblițele de ceară prinse cu un lănțișor de cingătoare, îi șoptește iute cine e persoana. Stăpânul casei încuviințează cu un zâmbet și continuă să vorbească și să gesticuleze mecanic, în virtutea inerției. La un moment dat, îl aude pe Herodes Agrippa spunând destul de tare lângă el: — La voi audiența domestică nu se termină odată cu ora a doua, ca să ajungeți la sacrificiul de la Ara Pacis? Stăpânul casei sesizează ocazia din zbor și se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
muleta. În lumina reflectoarelor, era o pată stacojie strălucitoare. Își lipi picioarele. Vine. Ssuuuușșș! Manuel se-ntoarse și ridică muleta, care trecu peste coarnele taurului și-i mătură spatele larg de la cap până la coadă. Taurul trecu mai departe, purtat de inerția atacului. Manuel nu se mișcase din loc. La sfârșitul pasei, taurul se-ntoarse, ca o pisică ce-ți sare-n față de după colț, și fu din nou față-n față cu Manuel. Acum era din nou dispus să atace. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pe biciclist și se duse mai aproape să inspecteze. Ia uite ce-avem aici. O osie fixă care ține partea din spate a cadrului astfel Încât roata din spate să se poată Învârti creând forța de frecare. Ai un volant de inerție, un ambreiaj centrifug, simplu, dar eficient, iar ăsta, un motor În serie obișnuit. Ce tare! N-am mai văzut unul din clasa a șaptea, de la orele de fizică. Dacă te uiți, vezi cablul care duce la bateria de mașină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Puțin îmi pasă! Mai bine două suflete libere decât în temnița trupului. Am trăit destul. Nu mă mai leagă nimic de viață. Sunt obosit și sătul. Roata se învârte de la sine, în neștire, fără s-o mai rotesc eu. Din inerție. Se mai nasc copii, dar nu mai știu dacă-mi sunt nepoți sau strănepoți... Te previn, te-ai înhămat la o luptă pe viață și pe moarte. Mai bine renunță la ea. Ar fi atât de simplu pentru amândoi. Nu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
nu se pierde! La ce bun memoria? ̨ nchipuiește-ți o lume în care nimic nu s-ar uita și în care fiecare nouă generație ar dubla cantitatea de informații memorate. O hazna plină de căcat. Un imens balast. O uriașă inerție, mai puternică decât impulsul mișcării, ar sufoca orice urmă de progres și, în cele din urmă, chiar de viață. Memoria este și lanțul care ne priponește de stâncă și vulturul care ne sfâșie ficatul. în schimb, amnezia e sinonimă cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
încercat el câte ceva, a mai tras de niște manete, a mai apăsat pe niște butoane, ba un potop, ba l-a trimis pe fi-su... Dar degeaba. Acum stă bătrân și neputincios și-și privește jalnica OPERĂ cum supraviețuiește din inerție, așteptând să se autodistrugă... să revină la Haos. Asta spune și Ioan în APOCALIPSĂ... -... După care lumea va renaște dreaptă și curată, pentru a lua totul de la început... Dieu est mort! Vive Dieu! îl completă ironic Carol.. Ce naiba! Ai urmat
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
cea postmortem. Un copil născut este o nouă ființă smulsă morții, și cu toate astea nu deplângem soarta milioanelor de copii neconcepuți și nenăscuți. în schimb bocim ca niște cretini fiecare ființă care se reîntoarce la neființă și asta din cauza inerției și a memoriei noastre împuțite, care ne fixează de starea trăită anterior... Mai bine ai nota asta în carnetul tău! Nu avea nici o grijă, am notat: Nu te-amăgi în van, Viața este doar un han, E-un loc de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Puțin îmi pasă! Mai bine două suflete libere decât în temnița trupului. Am trăit destul. Nu mă mai leagă nimic de viață. Sunt obosit și sătul. Roata se învârte de la sine, în neștire, fără s-o mai rotesc eu. Din inerție. Se mai nasc copii, dar nu mai știu dacă-mi sunt nepoți sau strănepoți... Te previn, te-ai înhămat la o luptă pe viață și pe moarte. Mai bine renunță la ea. Ar fi atât de simplu pentru amândoi. Nu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
nu se pierde! La ce bun memoria? ̨ nchipuiește-ți o lume în care nimic nu s-ar uita și în care fiecare nouă generație ar dubla cantitatea de informații memorate. O hazna plină de căcat. Un imens balast. O uriașă inerție, mai puternică decât impulsul mișcării, ar sufoca orice urmă de progres și, în cele din urmă, chiar de viață. Memoria este și lanțul care ne priponește de stâncă și vulturul care ne sfâșie ficatul. în schimb, amnezia e sinonimă cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
încercat el câte ceva, a mai tras de niște manete, a mai apăsat pe niște butoane, ba un potop, ba l-a trimis pe fi-su... Dar degeaba. Acum stă bătrân și neputincios și-și privește jalnica OPERĂ cum supraviețuiește din inerție, așteptând să se autodistrugă... să revină la Haos. Asta spune și Ioan în APOCALIPSĂ... -... După care lumea va renaște dreaptă și curată, pentru a lua totul de la început... Dieu est mort! Vive Dieu! îl completă ironic Carol.. Ce naiba! Ai urmat
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
cea postmortem. Un copil născut este o nouă ființă smulsă morții, și cu toate astea nu deplângem soarta milioanelor de copii neconcepuți și nenăscuți. în schimb bocim ca niște cretini fiecare ființă care se reîntoarce la neființă și asta din cauza inerției și a memoriei noastre împuțite, care ne fixează de starea trăită anterior... Mai bine ai nota asta în carnetul tău! Nu avea nici o grijă, am notat: Nu te-amăgi în van, Viața este doar un han, E-un loc de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
am suferit la acea vârstă de iluzia fermecătoare că o argumentare strânsă și cinstită e de ajuns spre a schimba convingerile greșite, spre a inocula ideea adevărată. Dar vine în curând o vreme când începi să simți masiva realitate a inerției omenești, acea alcătuire din deprinderi, prejudecăți și, mai ales, instincte, sentimente, pasiuni. Iar când în problemele de care suntem agitați vorbește partea aceasta afectivă, ideile noastre nu sunt decât expresia naturii noastre intime, iar argumentele cu care le susținem nu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
repede la vale, zvârlind pietrele în lături. Am început să-i țin Adelei o prelegere de astronomie sentimentală și cât am putut mai elocventă, țesând expunerea cu melancolii după anii de altădată. Dar în momentele acele cochetam, ori exprimam, din inerție, stări de suflet inactuale. În realitate, nu mă mai simțeam omul cu părul brumat. Problema încetase, pentru că întunericul mă oprea să văd fața Adelei, oglindă în care, prin contrast, îmi număr anii, și pentru că inconștient știam că același întuneric o
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
-i unele alimente din puținul lui cu promisiunea revederii, În zilele următoare. Însă, la două zile inginerul chimist fusese chemat la procuratură și nu se mai Întoarse. Cu sufletul cătrănit de supărare, de nesiguranță, efectua controlul prin camerele arestaților În virtutea inerției. Efectiv, uitase cum Îl chiamă unde se află și ce caută cu atâta disperare. Fantezia sa Îl călăuzea explorând alte planete și chiar unele sisteme solare din altă galaxie imaginând o lume fără Închisori, dictatori analfabeți și fără legi absurde
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
atât de mare, poate contribui cu energie la cea mai mare treabă pregătită În taină de soartă - plecarea de pe pământ. Poate fi comprimarea ce precedă noua expansiune. Pentru a te arunca către lună, s-ar putea să-ți trebuiască o inerție egală și cu sens opus. O inerție de cel puțin două sute cincizeci de mii de mile În adâncime. Sau mai mult. În plus de asta, se pare că o avem. Cine știe cum merg lucrurile astea? Îl știți pe celebrul Oblomov? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
la cea mai mare treabă pregătită În taină de soartă - plecarea de pe pământ. Poate fi comprimarea ce precedă noua expansiune. Pentru a te arunca către lună, s-ar putea să-ți trebuiască o inerție egală și cu sens opus. O inerție de cel puțin două sute cincizeci de mii de mile În adâncime. Sau mai mult. În plus de asta, se pare că o avem. Cine știe cum merg lucrurile astea? Îl știți pe celebrul Oblomov? Nu se putea ridica din pat. Această fantomă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
cel puțin două sute cincizeci de mii de mile În adâncime. Sau mai mult. În plus de asta, se pare că o avem. Cine știe cum merg lucrurile astea? Îl știți pe celebrul Oblomov? Nu se putea ridica din pat. Această fantomă a inerției sau a paraliziei. Opusul era activismul frenetic - aruncarea de bombe, războiul civil, un cult al violenței? Ați menționat asta. Oare Întotdeauna facem o treabă, Întotdeauna pînă la sentimentul nenorocirii? Persistăm până la epuizare? Poate. Uitați-vă la temperamentul meu, de exemplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
și nu mai era al ei, ci îl auzeam pe Marius: Hai, scoală că-i mâine și ne prinde grăsana în pat! Frecându-mă la ochi căutam să pricep cum ajunsesem iarăși în pat... Visasem că visam. Ce aiureală... Din inerție Vi s-a întâmplat vreodată să nu vă mai pese de voi, să nu mai conteze cum curge viața, să trăiți din inerție de pe o zi pe alta fără să vă mai gândiți la ce a fost, să nu mai
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
-mă la ochi căutam să pricep cum ajunsesem iarăși în pat... Visasem că visam. Ce aiureală... Din inerție Vi s-a întâmplat vreodată să nu vă mai pese de voi, să nu mai conteze cum curge viața, să trăiți din inerție de pe o zi pe alta fără să vă mai gândiți la ce a fost, să nu mai conteze ce va fi, să călcați nepăsători ca niște umbre prin hățișul timpului și să vă cărați după voi sufletul aproape ucis, ca
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
vreți. Avem și fructe de mare la congelator. Se poate, cum să ne lăsăm clienții flămânzi? Casablanca, de! Băcia!? E sâmbătă seara deja. Cred că sunt puțin obosită. Practic, ar trebui să scriu o aplicație pentru Viena. Dar am o inerție ciudată. Știu că mi-ar prinde bine să mă rup trei luni de această lume cu tristețea ei amărâtă cu tot. Fiindcă tristețea noastră nu e nici nobilă, nici demnă. Pe vremea Tovarășului mă așezam seara sub plapumă și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
nu e o jucărie, dar trece”. Era înalt, părea deșirat, robustețea firii lui sufletești îi ținea trează încrederea în el. Îi părea rău că era pensionar, ar fi vrut să lucreze și acum la primărie. Era conservator din convingere și inerție, un amestec de tradiție și comoditate, dar nu până la absurd, pentru că doamna Pavel îi surprinsese satisfacții abia vătuite când cu împroprietărirea din primăvara anului trecut. În oraș nu vorbea, pentru că „nu se știe cu cine vorbești”, spunea. Aceasta îi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
aceasta, nu este suficient să fii de față la reuniuni (ca să ieși la număr), ci trebuie gândit, trebuie să elaborezi tactici, inițiative ș.a., spre a-ți promova interesul; or, în speță, asemenea preocupări nu au existat, România complăcându-se în inerție și nemișcându-se din statutul anonim care ce-i drept este comod, dar păgubos pentru țară și de neacceptat. 7. De ce se cramponează Federația Rusă ca să rămână, cu orice preț, în Convenție și împiedică normalizarea în Comisia Dunării o normalizare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
îl ciupi tandru de obraz, în semn de reproș. 3 În curtea de jos, domnul Chawla se apucă de exercițiile de dimineață. Decis să înceapă ziua cu un scop, conform programului și obiceiului, elimină și ultimele rămășițe de somn și inerție printr-un jet-curcubeu de scuipat perfect țintit. Stătea într-un petec de soare unde umbrele prunului nu îl puteau ajunge. În locul în care aterizase lada de la Crucea Roșie în noaptea în care se născuse fiul său mai era o gaură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
începuse să-și adune câteva piese mici - iar calul, un nebun util pe pătratul negru... O, Doamne, mi-am spus eu, totul se transformă într-una din partidele alea. Pe parcursul a trei mutări am fost înghiontit pe o poziție de inerție complicată, cu piesele înghesuite și adunate, prost orientate, întoarse împotriva lor însele. Va fi nevoie de cel puțin doi timpi să mă pot elibera câtuși de puțin și mi s-a părut că nu-mi voi găsi niciodată timp pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
la care cei doi orbi continuă să-și lingă, rând pe rând, urechile. Stau buimac în ușa berăriei, luptându-mă încă, detașat, dezinvolt, știind totuși că biruința este de partea mea. Stomacul se mai crispează încă, mai mult dintr-o inerție a încrâncenării de a mă deranja, de a mă scoate din sărite, știind și el, totuși, că nu mă va învinge. Gândul că după o halbă, două sau chiar trei voi ieși iar în Bulevard, voi intra în unul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]