1,184 matches
-
în Crișana și Maramureș, ele sunt complet absente ca și înainte. Explicația acestei situații: schimbările de structură în civilizația Transilvaniei, odată cu sfârșitul secolului al VII-lea (bulversările politice și demografice în urma pătrunderii unor grupuri numeroase de slavi dinspre nord-vest și infiltrarea avarilor târzii pe valea Mureșului). În Banat, la Sânnicolau Mare (jud. Timiș), s-a aflat un tezaur cu vase de aur cu cruci și inscripții, de proveniență bizantină. La sud de Carpați, obiectele creștine sunt puține, situație explicabilă prin impactul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Nistru (frontiera romană de la Dunărea de Jos) și s-au amestecat în scurt timp cu roxolanii, populație sarmată care a înaintat spre vest în urma iazigilor. Ajunși la Dunărea de Jos, sarmații au venit în contact direct cu populația dacică, dar infiltrarea lor în aceste teritorii, începând din secolul I d. H., s-a desfășurat treptat, în etape, la început în proporții reduse și doar în zonele periferice din estul Daciei. De-aici, ei efectuau raiduri în provinciile romane din sudul Dunării. O
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și ocupă sud-estul Munteniei, în secolul II d. H., mai ales teritoriul dintre râurile Buzău și Călmățui, apoi, treptat, dintre Argeș și Ialomița. Descoperirile răzlețe de morminte sarmatice ajung până la Olt, dar ei nu stăpâneau efectiv această zonă a Munteniei. Infiltrările sarmatice erau controlate de romani. În teritoriile dintre Carpați și Nistru, sarmații erau prezenți mai ales în Câmpia Bugeacului, de-aici ei se extind mai ales în Câmpia Moldovei și spre Bârlad și Răut, dar stăpânirea lor nu are proporțiile
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Moldovei și spre Bârlad și Răut, dar stăpânirea lor nu are proporțiile celei din Câmpia munteană. În paralel cu extinderea teritoriilor stăpânite de sarmați, se produce și o creștere a populației lor, prin pătrunderea continuă a noi grupuri de nomazi. Infiltrarea sarmaților în spațiul dacic și cel daco-roman (după 275) a avut loc numai în zonele de câmpie, de unde au înaintat de-a lungul unor râuri, precum valea Bârladului, niciodată ei nu s-au stabilit în regiuni mai înalte, ocupate în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
câmpie, de unde au înaintat de-a lungul unor râuri, precum valea Bârladului, niciodată ei nu s-au stabilit în regiuni mai înalte, ocupate în mod tradițional de populația locală (dacică). În Moldova, la vest de Siret, lipsesc descoperiri sarmatice, deoarece infiltrarea lor nu s-a produs și pe valea Siretului, ce străbătea zone înalte locuite de daci liber, în secolul II d. H.8 Între sarmați, iazigii din Câmpia Tisei și roxolanii aflați la est de Carpați, s-au păstrat legături
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
produs schimbări importante în istoria iazigilor, numărul lor a crescut rapid prin strămutarea în Câmpia Tisei și a celorlalți iazigi din regiunile de la est de Carpați. O dată cu aceștia au pătruns și primele grupuri de roxolani. În acest fel, a început infiltrarea sarmatică sistematică în zona Tisei și a ținuturilor de câmpie adiacente de-a lungul Mureșului și al Crișurilor. Ponderea sarmaților a crescut în zonă, iar raporturile lor cu romanii erau strânse și amicale-produsele romane sunt abundente în așezările sarmatice. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Sub raportul limbii, romanistul Ovid Densușianu afirma că "influența slavă a fost mult mai intensă și mai variată decât aceea germanică asupra limbii italiene sau franceze" (vezi cap. VII).28 În privința năvălirii lor, este posibil ca, în grupuri mici, prin infiltrări, constituind insule sau enclave etnice, slavii să fi pătruns și înainte de secolul al VI-lea, însă, în grupuri mari, organizate, ei pătrund abia în acest secol, în vremea lui Justin I (518-527). Deja, în vremea lui Justinian, ei erau instalați
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
1228 în Episcopia cumanilor-a se vedea și scrisoarea papei Grigore IX din 1234, amintită de noi mai sus. Astfel, ierarhia bisericească constituită aici presupunea în mod necesar o organizare politică anterioară în această regiune, pentru a se putea opune infiltrărilor patronate de biserica catolică și regalitatea ungară. Indicii despre existența unor cristalizări politice în regiunile est-carpatice, fără să știm unde erau localizate, ni le oferă epopeea germană "Niebelungenlied" (Cântecul Nibelungilor), operă închegată în jurul lui 1200. Epopeea vorbește într-o strofă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de Keza o atribuie în mod corect pecenegilor, în timpul regelui ungar Solomon (1063-1074). Trebuie să precizăm că și după migrarea lor în sudul Dunării, sub conducerea lui Tyrach, grupuri de pecenegi aflați în teritoriile nord-dunărene atacat regiunile bizantine. O asemenea infiltrare de pecenegi din Câmpia munteană a avut loc sub împăratul Isaac I Comnenul, în momentul în care Imperiul a avut de înfruntat o invazie a ungurilor și revolta pecenegilor din Paristrion condusă de Selte. Matei din Edesa susține că împăratul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a cumanilor în sudul Dunării, unde izvoarele bizantine vorbesc despre "comanoi". Deducem din sursele bizantine că ei se aflau deja, în a doua jumătate a secolului al XI-lea (1075), în regiunile extracarpatice, din est și sud. Era probabil o infiltrare a lor în această zonă, ei fiind puțin numeroși acum, de aceea acționau în compania pecenegilor. În același timp, alte triburi cumane erau implicate în conflictele interne din Rusia, unde își aveau sălașele cetele ce acționau în sudul Dunării. Să
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
călăreții cumani au continuat să lupte ca aliați ai Asăneștilor împotriva statului latin de Răsărit. Datorită participării active la evenimentele tumultuoase din sudul fluviului, o parte din nomazii din câmpiile nord-dunărene s-au scurs (instalat) spre celălalt mal. Dar această infiltrare în teritoriile sudice nu s-a răsfrânt asupra forței militare a turanicilor rămași în stânga (nordul) Dunării, dimpotrivă, la începutul secolului al XIII-lea, se produce o activizare a inițiativelor războinice ale cumanilor împotriva vecinilor. În prima jumătate a secolului al
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
dintre ei trecuți în sudul Dunării. Cronicarul bizantin Zonaras arată că, după înfrângerea pecenegilor, sub Alexie Comnenul, ei au fost colonizați în Meglen, românii de pe valea Vardarului fiind urmașii acelor colonizați. Trecerea altor pecenegi dincolo de Carpați s-a făcut prin infiltrări în pădurile secuimii, fără îngăduința regatului ungar, care nu stăpânea încă Ardealul și fără un statut precis al lor-ei își au pădurea lor comună cu a românilor ("silva blacorum et bissenorum"). Această pădure, consideră Iorga, nu putea fi decât pe
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
s-au stabilit, în grupuri mici, sași, unguri, secui, eventual. Cele mai vechi informații datează din 1234 și se referă la așezarea populației germane (Theutonici) și ungare (Ungari) în sud-vestul Moldovei și nord-estul Munteniei. Anterior, după 1211, au avut loc infiltrări ale cavalerilor teutoni dincolo de curbura Carpaților, dar acestea nu au lăsat urme durabile în structura etnică a zonei. Distrugerea episcopiei, în 1241, și perioada tulbure ce-a urmat ocupării teritoriilor de la nordul gurilor Dunării de către mongoli au dus la exodul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
fruntașului din Cumania" a cerut, în 1227, arhiepiscopului de Veszprem să fie botezat cu doisprezece de-ai săi. Într-adevăr, noua organizare a spațiului extracarpatic, intrat sub dominația regalității ungare, s-a materializat mai întâi în sfera bisericească. În urma unei infiltrări și acțiuni misionare reușite, papalitatea a decis să înființeze o episcopie în teritoriile sud-est carpatice (de la curbura Carpaților), smulse în prealabil dominației cumane. Convertirea la creștinism a unor căpetenii cumane din stepa nord-pontică, stimulată de succesele militare ale cavalerilor teutoni
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de Carpați ce primejduiau Imperiul de Constantinopol (vezi mai sus). Așa se face că pătrunderea bizantină la nordul Dunării a fost oprită încă de la sfârșitul secolului al XII-lea, după revolta vlahilor, fiind înlocuită cu penetrația ungurească, după 1200. Dar infiltrarea arpadiană la sud de Carpați (în părțile Olteniei) este mai veche decât instalarea cavalerilor teutoni; la 1210, după revolta dela Vidin, în Bulgaria apuseană, țarul Asan Borilă cere ajutor regatului ungar, iar în sprijinul său este trimis comitele Ioachim de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Concret, ei (polonezii) aveau nevoie de o ieșire sigură și protejată a drumurilor comerciale spre Dunăre și Marea Neagră. Regele Cazimir III a cooperat cu regele Ludovic I, la est de Carpați, iar pătrunderea poloneză spre sud a fost concomitentă cu infiltrarea ungurească spre est pentru înlăturarea obstacolelor politice de pe drumul comercial ce unea Marea Baltică cu Marea Neagră. Persoana "descălecătorului" a fost identificată în figura lui Dragoș din Bedeu. Cine era acesta? Voievod din Maramureș, menționat într-o diplomă a regelui Carol Robert
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
asupra cărora forțele partizanilor dobîndiseră controlul militar în timpul războiului. În România și Bulgaria, partidele respective s-au concentrat la început asupra preluării ministerelor vitale de Interne și Justiție, după care au trecut fie la desființarea partidelor de opoziție, fie la infiltrarea și dezbinarea lor. Procesul de instalare a unui regim pur comunist a durat cel mai mult în România. România După august 1944, România era în război cu Germania, iar guvernul se afla în mîinile unui cabinet condus de generalul Sănătescu
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
păcură, dar din cauza imperfecțiunii aparatelor, a accidentelor ivite, lucrările au fost oprite. Acestea sunt primele tentative ale capitalului străin de pătrundere în domeniul exploatării petrolului. În perioada 1848-1864, în extragerea petrolului rămâne ca formă predominantă exploatarea păcurii de către țărani, în timp ce infiltrarea burgheziei orășenești în această ramură face primii pași, progresând îndeosebi după 1859, când petrolul înlocuiește treptat în iluminare uleiul vegetal. Forma precumpănitoare în operațiile de exploatare în acea epoca o constituiau gropile și mai târziu puțurile, care, fiindcă „presiunea straturilor
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
și apropiată a Petersburgului rămânea Crimeea, poarta nordică, zăvorâtă, a Mării Negre, regiunea de unde tătarii crimeoți loveau cu regularitate, din flanc, avansul Rusiei în sud-estul Europei. Cauzele și pretextele războiului declarat Rusiei, în octombrie 1768, de Poartă sunt cunoscute: imixtiunile și infiltrările țariste în Polonia, a cărei integritate teritorială fusese garantată de Rusia și Turcia, construcția de ruși a unei fortărețe în Noua Serbie, violarea teritoriului Cabarda, subsidiile trimise Muntenegrului, asistența acordată prințului Georgiei, relațiile insidioase cu ortodocși din Imperiul Otoman etc.
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
chimen ) 5 g Se bea câte o ceașcă din acest preparat de trei ori pe zi dintr-o infuzie cu o lingură din amestec la o cană de apă. 3.6. ATEROSCLEROZA Este o boală cronică gravă, ce se datorează infiltrării ateromatoase în tunica internă a arterelor de calibru mare sau mijlociu formându-se depozite constituite din lipide, colesterol și uneori de calciu, la care se asociază un proces de scleroză secundară. Se constituie și se accentuează o dată cu înaintarea în vârstă
Fitoterapie clinică by Mihai V. Botez, Gabriela Anastasiu, Viorica Puiu () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2195]
-
1998). Alternativ, distrugerea ar putea reflecta efecte trecătoare secundare de la factorii inflamatorii sau toxici eliberați în mediul intern, prin celule intriseci (microglia, astroglia) sau extrinseci (limfocite, macrofage). Afectarea acută a axonilor, măsurată de expresia „protein precursor amyloid“ se corelează cu infiltrarea de celule macrofage și CD8+T. În plus pierderea continuă de mielină face rău axonilor (întrerupe transportul axonilor cu stress metabolic crescut asupra neuronilor și axonilor) (HERNDON R. M., 2002). Legătura simbolică între mielină și axoni înseamnă că însăși demielinizarea
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
II Traiana poziționată în Egipt; e) Legio I Tebana constituită de împăratul Maximian (286-305) și f) Legio III Tebana alcătuită de Dioclețian (284-305). Prezența soldaților creștini în număr variabil în multe legiuni, in castellis și în ipsa castra, exprimă o infiltrare metodică și generală în diferitele sectoare ale armatei, oriunde s-ar fi aflat acestea. Din scrierile unor autori creștini cunoaștem delimitarea locurilor, cele mai simple și negândite, unde ajunsese propaganda creștină în secolele II-III: o minune a voinței omenești. În timpul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
informații în scopuri de scurtă sau de lungă durată și procedează în mod disimulat, căci ideea apriorică pe care se întemeiază această practică este încrederea în adevărul lucrurilor ce ies la iveală în absența autocontrolului. Orizontul oricărei supravegheri este invizibilitatea, infiltrarea constantă și omniprezentă, cu rădăcini ramificate, întinse la nivelul întregii societăți civile. Când, însă, puterea totalitară se radicalizează și face din supraveghere mai degrabă o practică de intimidare decât o strategie de informare, lucrurile se schimbă. Puterea nu se mai
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
ca pe un semn de slăbiciune a regimului statal, ceea ce îi face să devină circumspecți, dacă nu chiar nesupuși, căci ei știu că supravegherea pe care o exercitau s-a lovit de un obstacol necunoscut, că au fost martorii unei infiltrări a adversarului total diferite de aceea la care s-ar fi așteptat și că serviciul lor de pază, îndeplinit cu conștiinciozitate, i-a pus în fața unui mister atât de adânc și de întunecat, încât se simt eliberați de obligația de
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
deopotrivă, chestiuni de interes general și comentarii de strictă actualitate: Cacialmaua cu „desființarea” cenzurii, Problema poloneză, Cenzurile „Europa Liberă”, Yalta, un mit politic al secolului XX, Brațul lung al Securității etc. Multe pagini sunt consacrate intervenților și dezbaterilor legate de infiltrarea în exil a agenților Securității, fenomen frecvent în anii ’80. Paginile literare, răzlețe la început, sunt susținute, după 1982, mai cu seamă de Ion Caraion, care publică poezii (Voi cetatea cea mare, cetatea cea tare ș.a.) și „note de lector
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286757_a_288086]