1,128 matches
-
pe doisprezece roșu. Grămada din fața bărbatului cu părul grizonat se dublase. Acesta sorbi din nou din pahar și împinse iarăși toate jetoanele pe același doisprezece roșu. De data aceasta foarte puțini îi urmaseră exemplul, probabilitatea să câștige din nou era infimă. Când numărul ales ieșise pentru a doua oară câștigător, toată lumea rămăsese consternată. Clienții părăsiseră celelalte mese și se adunaseră în jurul fericitului norocos. Nici acum nu vrei să intervenim? întrebase nervos Boris. Stai să vedem ce se întâmplă mai departe! Bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ia prețul acela fabulos pe care intenționa să-l ceară. Foarte puțin, mult prea puțin, dacă stătea să se gândească la faptul că era obligația lui să-și plătească oamenii. Suma ce urma să îi rămână devenea de-a dreptul infimă. Probabil că Mihailovici se gândea să se retragă din activitate după ce dădea tunul acesta. Nici el nu mai era tânăr și, pe deasupra, chiar el spunea că vremurile se schimbaseră. Nu mai era rentabil să se ocupe cu așa ceva, timpul haiduciei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
o arteră privilegiată, datorită numeroșilor tehnocrați ce dețineau palate pe fundul Golfului Mexic. Iată de ce sistemul autorut, primind o comandă nelogică, a încercat în prima clipă să satisfacă dorința clientului. Apoi a urmat un al doilea ordin fără sens... Câteva infime fracțiuni de secundă, creierii electronici de pe sute de kilometri de auto rută dădură semne de nebunie. Încercară din răsputeri să înțeleagă stupidele manevre, să li se împotrivească, să le atenueze efectele, să localizeze catastrofa... Pe sute de kilometri tablourile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
care l-am întreprins asupra caracterului lui Strickland suferă de un defect și mai grav decât necunoașterea multor fapte. Pentru că au fost evidente și izbitoare, am scris despre relațiile sale cu femeile. Și totuși, ele nu reprezentau decât o părticică infimă a vieții lui. Este o ironie faptul că ele au afectat atât de tragic alte persoane. Viața lui adevărată consta doar din visuri și dintr-o muncă înfiorător de grea. Tocmai aici se vede lipsa de realitate a literaturii. Căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
marele studio, conștient că era gata pentru o acțiune eficientă. Când Gosseyn intră, Yanar, așezat într-un fotoliu de lângă fereastră, citea o carte. Camera lucea în blânda lumină magnetică. Lumină rece, dar în aparență tot caldă și intimă din cauza variației infime, dar continue, a culorilor sale. Gosseyn se opri la intrare și-l urmări cu atenție. Era un test. Similariză cablul din sala de control la prima secțiune a planșeului. Și așteptă. Celălalt tresări și-și ridică nasul din carte. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
nu avea același efect ca atunci când era privit cu ochii lui Ashargin. Acum, grație creierului său secund, percepea pulsația curenților care acționau mașinile invizibile. Acum conștientiza un ușor flux vital, un curent nervos uman, regulat, lejer, care nu prezenta decât infime variații de intensitate. Gosseyn urcă pe scară, renunțând la ceremonie, și se uită la Zeul Adormit al Gorgzidului. Examenul feței și al sicriului fu diferit de cel al lui Ashargin, mai ager și mai intens. Își dădu seama de lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
că altul era făptașul; și în loc să-i prețuiască onestitatea și bărbăția, îl umilea. Se apropia de el, ajungea foarte aproape, până într-atât încât lumina soarelui și lumina zăpezii din jur nu mai ajungeau la el decât într-o măsură infimă. De fapt, se întuneca totul în jur. Femeia era atât de aproape și mâna ei dibuia un loc de pe corpul lui Daniel, un loc asupra căruia ea n-avea niciun drept, un loc undeva la capătul maxilarului unde se afla
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
În spațiul ce îmi va fi rezervat, nu sunt posibile evenimente, totul e, dintotdeauna, încremenit. Când voi obosi scriind, mă voi gândi la vremea care vine. Numai la cea care vine. Pentru că trecutul e mort, iar prezentul se dovedește ceva infim, aproape imposibil de sesizat cu simțurile noastre imperfecte. Un amalgam de timpuri, asta e, până la urmă, viața unui om. Precum recluziunea mea forțată, ce poate dura și câțiva ani. Sau numai câteva săptămâni, atâta cât a durat ultimul măcel. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
să zice „ori În ce caz“? Ai? Aud? Păi ce dreacu’ Învățaț voi la școală, elev ?! Hai, rupeț rândurile la o țigare. Copii, dom’ profesor... se adresă el rânjind suprave ghetorului Carara. Și cu pași mari, Încercând să plutească o infimă clipă În aer, pentru prestanță, deși nu măsura mai mult de un metru șaizeci, se trase mai la o parte de trupă, Își duse mâinile la centură și se puse pe privit câmpul Însorit de dimineață. — Bă, frumoasă țară Buzău
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
Îți dau doi pui zdraveni, de la Avicola, două kile fiecare. M-ai făcut fericit... Și numai mama știe cât sunt eu de nefericit. Să trăiești, Ionela. Te sun mâine, OK? Ionela i-a zâmbit sincer, pentru că În vocea lui o infimă nuanță de inocență Își făcuse loc, și asta răscumpăra În ochii ei toată grosolănia individului. A zâmbit Însă și gândindu-se la punga de cireșe pe care o găsise dimineață În frigider, alături de un bilet pe care scria caligrafic: „De la
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
să se Întoarcă... Să se Întoarcă unde?... Și atunci i-a ridicat fusta cu grijă, de parcă ar fi prins de aripi un fluture și nu ar fi vrut să i le rupă, a lăsat pânza de mătase să planeze o infimă secundă Înainte să-i dezvelească șoldurile, și-a apropiat chipul lin de pântecul ei cald, apoi i-a sărutat imper ceptibil sexul, care a vibrat ușor, cu delicatețe. După care s-a ridicat și a ieșit Îmbujorat, fără să știe
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
că și Macro începea să-și amintească. Apropiindu-se de hartă, se împiedică pe pardoseala strălucitoare de marmură și mozaicuri. Se miră, pentru că nu era nimic în care i s-ar fi putut agăța piciorul. „Zeii anunță destinul prin semne infime“, spusese într-o zi Zaleucos. Împăratul declară: — În loc să înarmăm mereu noi legiuni, mai bine să trimitem ambasadori și să vorbim. Sertorius Macro tresări. Împăratul zise: — Să redăm autonomia vechiului stat al Ciliciei, unde toate rudele lui Artavadse au fost ucise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
băieții, așa că Edmund e cel mai bun prieten al meu. Mai târziu am decis să mă întorc în pădure să văd ce mi s-a părut interesant la acel tufiș. Ce șanse sunt să găsesc acel tufiș într-o pădure? Infime, dar merită încercat. Am căutat ore întregi acel tufiș până când m-am așezat lângă un copac să mă odihnesc. Un fluture minunat mi-a trecut prin față și vroiam să îi fac o fotografie pentru albumul meu așa că l-am
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mod fugar se făcu simțită și emoția unei foarte vechi amintiri. Primii ei pași, mîna care Îți dă drumul, amețeala de a Înainta de una singură pentru Întîia oară, amestec de spaimă și de excitare În fața necunoscutului... Marie respinse acea infimă senzație și refuză să mai zăbovească asupra unei reflecții care agita prea multe puncte obscure și dureroase. Se Întoarse În birou. - Da, domnule procuror, facem progrese... Lucas Își ridică ostentativ privirea spre cer văzînd-o pe Marie. - Nu, domnul de Kersaint
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
care nimic nu o tulbura. Toată noaptea, la bordul vedetei jandarmeriei, ale cărei reflectoare puternice fixate pe punte măturau cea mai mică urmă de cavitate În stînci, Marie urmărise, cu o speranță care se micșora cu trecerea orelor, cel mai infim semn de viață. Toată noaptea, În portul unde se adunaseră treptat, uniți Într-o neliniște comună, locuitorii insulei așteptaseră și se rugaseră, plecînd doar pentru cîteva minute ca să bea o cafea și să se mai Încălzească. Televiziunea prin satelit, branșată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și două trupuri care nu există, obiectă specialistul În crime ritualice. Vă las să trageți concluzia care se impune. Lucas Îl privi cu atenție pe Arthus. Privirea de un albastru spălăcit pe care i-o transmisese lui Erwan. Remarcă o infimă străfulgerare. Frica. Frica În fața morții. - Stupoarea lui la vederea sicriului gol nu era simulată, murmură Marie, urmînd din ochi silueta gîrbovită care se Îndepărta. - Răzbunarea lui nu s-a terminat. Vorbesc de Ryan, preciză Lucas. Dacă n-a vrut ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
el, nu după asasin. Victima e legată de ucigătorul ei precum stelele de cerul lor. Așa cum În mișcarea cerească, potrivit lui Ptolemeu, aparentele inversiuni ale corpurilor pe fundalul Primului Mobil se recompun În ordonata interconexiune a epiciclurilor, tot astfel, cele mai infime mecanisme ale asasinului rămân legate de orbita vinilor sale, calculabile cu precizie de mintea care nu greșește. Poetul simțea asupra sa privirile atente și perplexe ale tuturor. — Întrucât nu dorește răul, puterea lui Dumnezeu ne luminează mințile pentru a-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
călăuzește pe oameni. Forța astrelor imprimă doar o slabă Înclinație: ei trebuie să ajute planul lui Dumnezeu prin dreapta lor făptuire. Iar căutarea dreptății Înseamnă netezirea căii către Îndeplinirea voinței Lui. — Te Înșeli, messer Alighieri. Circumscrii puterea astrelor În spațiul infim al universului În care soarta ne-a hărăzit să trăim. Dar, nu cu mult deasupra capetelor noastre, ca și dedesubtul picioarelor noastre, această putere explodează cu o forță Însutită. Nu e oare dovedit că pietrele rețin această putere În măruntaiele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Chinese Herbal Medicine (Shambala), care a fost apreciată de ziarul New York Times ca fiind „foarte accesibilă... O introducere excelentă în domeniul medicinei chineze”. Prefață Tao reprezintă puterea primordială care dă naștere tuturor fenomenelor din univers, de la cele infinite până la cele infime. Invizibil și totuși omniprezent, tao răspândește în lume însuși suflul vieții, iar cei care învață cum să trăiască în armonie cu tao pot stăpâni această putere pentru a-și intensifica și a-și prelungi viața. Deși principiile tao au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
revelatoare: 39% din energia alimentară a unui american de rând provine din cereale, 38% din produse de origine animală și cea mai mare parte dintre cele 23 de procente rămase provine din zaharuri rafinate. Legumele și fructele reprezintă o parte infimă a regimului alimentar american. Cu greu s-ar putea realiza un regim alimentar mai dezechilibrat din punctul de vedere al trofologiei! Potrivit rezultatelor experimentelor realizate de dr. Pottenger cu pisici, efectele dăunătoare ale unor regimuri alimentare atât de denaturate pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
și schingenin. Combinate, aceste elemente puternice intensifică circulația, stimulează sistemul nervos și măresc secrețiile hormonale la nivelul întregului sistem endocrin. Aceasta este „esența ginseng-ului”. Același om de știință rus a descoperit și faptul că rădăcina de ginseng emite cantități infime dintr-o bandă unică de radiații ultraviolete și că această energie radiantă stimulează, în special, creșterea țesuturilor umane sănătoase. Energia radiantă nu este altceva decât qi, energia vieții, și această energie bioactivă e cea care împrumută ginseng-ului calitățile sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
se așteaptă o Înclinare foarte semnificativă a balanței În istoria omenirii - mai mult de jumătate din Întreaga lume se va muta În orașe și metropole. Orice speranță de a inversa acest curent, cu excepția unei catastrofe universale, este la fel de fragilă și infimă ca și fluturii din specia Monarch pe care i-am urmărit acum câteva toamne, migrând Între zgârie-norii de pe Fifth Avenue din centrul Manhattan-ului. Orice șansă a unei relații mai apropiate cu natura - fie ea prin intermediul intelectului și al educației, fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
în cosmos, e drept, ca robot de serviciu; dar câți roboți de tipul lui nu și-ar fi dorit oare nu să zboare spre planete îndepărtate, ci doar să meargă până la prima stație, pe Selena, la „COSMIC-SHO...”, unde, contra taxei infime de cinci petrofarazi, niște marțiene drăguțe te programau să vezi filme cu venusiene? Nu toți aveau această posibilitate, bineînțeles, unii pentru că nu fuseseră programați s-o aibă, alții pentru că fuseseră programați s-o aibă, ca să muncească mai mult pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
conștiinței socialiste a maselor... Să promoveze inestimabilele trăsături morale, dovedite din belșug de poporul nostru în opera de făurire a societății socialiste multilateral dezvoltate... Un lucrător într-o editură nu e doar un lucrător într-o editură, ci și o infimă parte a politicii culturale a partidului, un luptător în promovarea concepției înaintate despre lume și viață..." Rând pe rând, tot mai numeroși corespondenți locali ai Radiofuziunii treceau, cu vocile lor imbecilizate de entuziasm, prin spațiul miraculos al emisiunii "De la unu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
năuc, de posedat aiurit. Cu timpul își reglează o aparență serioasă, pune de o parte mai multe salarii, își lasă favoriți și mustață, cartierul apucă în istoria sa un domn Galopenția. Într-o seară, întorcîndu-se târziu de la lucru, pe traseul infim, 50 de metri, dintre atelier și magazia cu paturi, întîlnește o pisică. O întoarce cu gheata de trei ori peste cap, dar nu se întîmplă nimic. O mai întoarce o dată. Se îndepărtează mirat. Noaptea plânge. Colecționează fotografii de actrițe, cutii
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]