1,838 matches
-
două luni de chin, aruncasem fără regrete corsetul la gunoi". În timpul războiului, femeile, rămase în spatele frontului, se reprofilaseră, devenind lucrătoare agricole, metalurgiste, intendente. Doamnele și domnișoarele din cercurile înstărite, însărcinate cu operele de caritate în serviciul public sau transformate în infirmiere, fuseseră și ele nevoite să fie active, să alerge de colo-colo. Prin urmare, hainele femeilor deveniseră din necesitate mai ușoare și mai comode, dându-le o mai mare libertate și ușurință în mișcări. Tendința se prelungește și după încheierea războiului
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
în primele cincisprezece zile ale lunii iulie Micheline ia "hotărârea fermă de a pleca pe front, fie ce-o fi", pentru a se alătura englezilor. Își spune că va fi recrutată fără nicio dificultate, ca translator sau ca ajutor de infirmieră. Dar vai! Mama Michelinei, care nu are încredere în temperamentul romanesc al fiicei sale, îi dejoacă planurile temerare și o pune la punct pe loc. Tânăra este cumplit de dezamăgită. Însă nu se lasă doborâtă dintr-atâta lucru. Pentru că nu
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
acest sondaj. După o toaletă prealabilă, sonda uretrală sterilă scoasă din ambalaj, va fi unsă cu un gel anestezic, apoi introdusă prin uretre în vezică. Tremurăturile puternice ale mâinilor și o acuitate vizuală redusă poate face această metodă dificilă. O infirmieră la domiciliu ar putea ajuta persoanele cu dificultăți în punerea sondei. Se poate că la început pacienții să respingă această modalitate. Teama de infecție îi face prudenți pe bolnavi în fața acestor sondaje. Este bine să amintim că este vorba numai
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
sunt insuficienți de informați asupra bolii, tratamentelor existente și că ar dori să știe mai multe despre aceste lucruri. Subliniem că 9 din 10 bolnavi sunt satisfăcuți de echipa de colaborare interdisciplinară care se ocupă de tratamentul lor (medici, psihologi, infirmiere, fizioterapeuți, psihoterapeuți etc). Majoritatea bolnavilor chestionați ridicau problema, pe bună dreptate, a faptului că un sejur de 4-6 săptămâni pe an este insuficient pentru a asigura o bună recuperare. Se pare că ar fi mai profitabil să se practice aceste
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
bătrâni, umbrele astea care așteaptă să intre în pământ (IV, p. 657). În cele din urmă, jocul de-a viața și de-a moartea (IV, p. 665) se încheie când pariurile privitoare la ora decesului sunt tranșate de îngerul morții, infirmiera care anunță sfârșitul Marghioalei (IV, 666). Victimă a propriei familii, noua Medee stârnește teama celor implicați în complotul pus la cale împotriva ei. De la început, Ionel este întrebat de noua sa parteneră dacă îi e frică de nevastă (I, 610
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
se deschide și apare o tânără femeie în halat alb: "Așteptarea o să dureze, liftul oprește la etajul ăsta cu o probabilitate de 1 la 27. Veniți să vă odihniți alături." Ea preferă să aștepte. Dar tușește. Tânăra femeie deghizată în infirmieră o ia pe după umeri și o duce în camera de alături. Se lungește pe pat, dar nu vrea să se dezbrace. Falsa infirmieră se apucă de călcat fără să-i mai dea atenție. Prin ușa deschisă, ea vede liftul cum
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
la 27. Veniți să vă odihniți alături." Ea preferă să aștepte. Dar tușește. Tânăra femeie deghizată în infirmieră o ia pe după umeri și o duce în camera de alături. Se lungește pe pat, dar nu vrea să se dezbrace. Falsa infirmieră se apucă de călcat fără să-i mai dea atenție. Prin ușa deschisă, ea vede liftul cum urcă și coboară în continuu. Se trezește tresărind brusc. E dimineață. Luni dimineață. Trebuie să ajungă la spital la 11 fix. Dar, după
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
dimineață. Luni dimineață. Trebuie să ajungă la spital la 11 fix. Dar, după obiceiul casei, hainele și pantofii i-au dispărut. Între timp, au îmbrăcat-o într-o cămașă jegoasă, absolut dezgustătoare. Se înfurie: "Unde-mi sunt hainele?" Așa-zisa infirmieră continuă să calce fără să-i răspundă. Liftul a rămas deschis la etajul lor. Se ridică hotărâtă să iasă, așa, în cămașă, să caute o cabină telefonică și să-și sune soțul. Nu poate să rateze o întâlnire atât de
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Și o să ne coste ochii din cap rahatul ăsta de clinică!" Dar s-a întunecat deja. Negru profund. Camera și-a schimbat înfățișarea sau nu mai e aceeași. În dreapta patului, se află acum un colț-bucătărie unde se tot foiesc pretinsele infirmiere. În general, acestea își petrec majoritatea timpului pisând zahăr pe spinările colegelor din public, nule, după părerea lor, atât din punct de vedere profesional, cât și sexual. Pe peretele din față, de un galben ca urina, apar benzi luminoase atunci când
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
difuzează continuu scurte informații din toată lumea. Televizorul are și funcția de spion. De cum ațipește, acesta emite niște sunete ascuțite care o fac să se trezească, tresărind brusc. Cu neputință să te odihnești. Plonjează în noaptea totală, lipsită de transparență. Două infirmiere pălăvrăgesc, spălând vasele în colțul bucătăriei. Deodată, micuța blondă cu un aer puțin mai simpatic îi mărturisește colegei ei că învață nemțește și a făcut o cerere de bursă ca să plece să se perfecționeze în Germania. "Și de ce vrei să
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Și, din același elan, aruncă ziarul în cutia de gunoi. Drace, oare Dasein-ul e cel ce inspiră astfel de conduite extreme? Negru. I se aduce prânzul. Icre negre și pâine de secară. Refuză să mănânce, vrea să crape. Surprinsă, tânăra infirmieră ia înapoi platoul: "În cazul ăsta, o să vă păstrăm icrele la congelator. O să le cereți când o să vă fie foame." Cléa, în halat alb, își face o scurtă apariție ca să înlocuiască punga de perfuzie golită. Uită-te la ea, acum
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
înapoi platoul: "În cazul ăsta, o să vă păstrăm icrele la congelator. O să le cereți când o să vă fie foame." Cléa, în halat alb, își face o scurtă apariție ca să înlocuiască punga de perfuzie golită. Uită-te la ea, acum e infirmieră! Se prefac amândouă că nu se cunosc. După Cléa, vine în vizită doctorul Pacienza. Ce onoare! E un chinez lung cât o zi de post, emaciat și fără vârstă. După ce și-a părăsit țara, a trăit multă vreme, sărac și
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Sinus nu are pături, lui îi e suficient un cearșaf să se învelească noaptea." "Ipocritul! Și televizorul?" "Cu neputință de mutat, are un rol medical." "E un spion! Mă spionează tot timpul!" Noapte profundă ca un abis. Din conversațiile dintre infirmiere, află că bărbatul ei a lăudat la radio, într-un interviu, competența doctorului Pacienza, spre marea bucurie a doctorului Sinus. Firește, asta e în avantajul afacerilor lui. Televiziunea din Tel Aviv preia imediat știrea și adaugă că ar fi avut
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
o lunetă slab luminată. Dimineața devreme, doctorul Sinus își face apariția, sus pe trepte, lângă cei doi paznici care se trezesc speriați. A venit în inspecție. Inopinat. Cu chipul încremenit, ca o mască. Un vânt de panică suflă pe coridoare. Infirmierele, care lălăiau printre treburi, se reped să acorde îngrijiri bolnavilor. Doctorul Sinus intră în rezervă și îi reproșează soțului ei, cu gentilețe, dar ferm, că nu respectă regulamentul spitalului: "Veniți, vă duc acasă. Ne ocupăm în mod cu totul special
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
porție. Caviarul nu a reapărut, iar brânza Leerdammer adevărata Leerdammer, nu cauciucul care se vinde sub această etichetă de origine necontrolată în supermarketul din Gennevilliers rămâne de negăsit. Bernadette i-o adusese special din Normandia, unde are o casă, dar infirmierele dau asigurări că nu văzuse nimeni nici firimitură de brânză. Absolut inadmisibil. Te mint privindu-te drept în ochi. A obosit să tot reclame, de altfel nerușinatele astea au poreclit-o Pârâcioasa, și, pe urmă, la cine să reclami? Escrocului
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
trec, emisiunea deja începută continuă. Intervin mereu întârzieri. Dar iată că începe altă emisiune: despre arta de a găti! Ah, bun! Nu-i mai gătesc pe palestinieni! Poate că s-a înșelat asupra orei. Nu are programul TV, iar cu infirmierele a rupt orice relație. Stă ca pe jar. Intră fiul ei. "Ce se întâmplă? Nu se mai transmite emisiunea despre Orientul Apropiat?" Ciudat, nu înțelege despre ce vorbește mama lui. "Și tata, unde e?" "Afară, așteaptă. Nu dau voie să
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
să trecem din viață în moarte legați fedeleș, ca niște răufăcători? Și asta într-o țară ca Franța? Începe să compună articolul în gând. Mai ales, să nu uite să sublinieze că asta se petrece într-o țară ca Franța! Infirmierele adjuncte vin să întrerupă redactarea articolului răzbunător și se-apucă să-i facă toaleta. În pat. Îi freacă pielea, care a ajuns să arate ca argăsită, cu niște mănuși umede, îi aplică talc, emulsii și creme, și la sfârșit, pe
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
ca argăsită, cu niște mănuși umede, îi aplică talc, emulsii și creme, și la sfârșit, pe călcâie, pansamente. Tot hârșâindu-le de cearșafuri, le-a ros rău. Afară de decuparea chilotului, toaleta seamănă destul de bine cu "abluțiunile" ritualului sinusian. La urmă, infirmierele împing proteza lui Joseph până lângă patul ei. Se dovedește că este exact ce crezuse: un fel de macara. Pe care o folosesc ca s-o ridice câteva minute, până îi schimbă cearșafurile. Când duc înapoi pe culoar aparatul, lovesc
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
spiralată care începe să oscileze, iar bătrâna doamnă semnalizează îndelung din cap STOP. La prânz, i se servește o supă de legume, dar nu apucă să ducă lingura la gură. Îi dă să mănânce fiul ei. Seara, le imploră pe infirmiere să n-o mai lege de brațe, să se prefacă doar sau să-i slăbească măcar un pic legăturile. Zadarnic. După plecarea lor, se pune pe treabă și, cu eforturi care o scaldă în transpirație, reușește să-și dezlege un
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
lui, dar ea ar avea nevoie aici și acum de cineva. Ciudat, din când în când i se cere să-și spună numele, prenumele, data și locul nașterii. De ce? Dosarul ei, care se tot umflă zilnic, conține toate informațiile necesare. Infirmierele știu foarte bine cine e. Ai crede că vor să afle dacă ea, ea știe cine e ea... Câteodată, stă pe malul mării, într-o noapte fără lună. Lumina unui far mătură câteva clipe valurile întunecate, apoi noaptea devine de
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Nu ajunge tortura bolii, mai trebuie adăugată și tortura încheieturilor legate de pat?" În privirea tânără și francă a doctorului, apare o sclipire. E stânjenit sau amuzat? Bineînțeles, nu va mai fi legată de pat. Uf! După plecarea lui, o infirmieră îi explică: "Bolnavii sunt legați de paturi când sunt confuzi și-și pot face singuri rău. S-a mai întâmplat. Acum, când vă e mai bine, nu mai e necesar." Altfel spus, doctorul, departe de a ceda retoricii ei, forjată
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
o altă luptă. Nu mai vrea să folosească ceea ce se cheamă, pudic, "mijloace de protecție" (vulgo: să facă pipi în nădragi), nici plosca, vrea să meargă la toaletă. Baia e chiar în fața patului, câțiva pași și treaba e rezolvată, dar infirmierele nici nu vor să audă. Și, ca să agraveze lucrurile, îi dau, la prânz și seara, aceeași masă frugală: iaurt simplu și compot de pere. Asociere explozivă. Își petrece vremea spionându-le pe fetele care o îngrijesc, ca să afle cum se
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
cap... În locul doctorului M., vine masa. Tot compot de pere, calitatea întâi. Îi e până-n gât. Oricum ar sta lucrurile, preferă clinica falsului doctor Sinus, unde i se servea caviar. Părul ei lung le-a dat mereu bătăi de cap infirmierelor. Într-o duminică, Stéphanie, după ce i l-a spălat cu șampon, i l-a ridicat și împletit la spate, dar, în general, ele nu au timp să dichisească așa pacienții. Și apoi, din cauza vomismentelor, au pricopsit-o cu o bucată
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
tunsoare care să remedieze acest inconvenient. Dalila (nume ce a avut totdeauna legătură cu părul) a învățat prin corespondență coafura, la ea, în Kabylia, dar nu a practicat-o niciodată. Are acum ocazia să-și pună în aplicare cunoștințele teoretice. Infirmierele aduc o forfecuță și delicata operațiune începe. Când se termină, toată lumea admiră rezultatul, iar cineva bun la suflet ajunge să spună că tunsoarea scurtă o întinerește. Îi întind o oglindă. De mult nu s-a mai uitat într-o oglindă
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
i se propune să se scoale din pat și să se așeze pe un fotoliu. Consimte cu bucurie, dar iată, ea, care tocmai vrusese să escaladeze barierele ca să ajungă la baie, ei bine, nici măcar nu se poate ține pe picioare. Infirmierele o sprijină de subsuori, o ajută să se așeze și mută totul la îndemâna ei, de cealaltă parte a patului, sonerie, telefon, perfuzie. Dar să stea în fotoliu o sleiește de puteri. Toate sunt aduse înapoi, la locul lor, sonerie, telefon
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]