1,027 matches
-
după unii roză autoamăgire terminologică! postmodern). Avem în vedere cum ne-am propus deja domeniul artelor vizuale. A putea constata, fără să ratăm schița generală, o invers proporțională relație între actul creației și mediatizarea lui. Cu cît mediatizarea tot mai inimaginabil diversificată cîștigă teren, cu atît creația pierde în substanța ei intrinsecă. Paradoxul pare cumva facil și oarecum exterior procesului, dar îl abordăm doar pentru a-l plasticiza, pentru a-l face, cumva, mai elocvent. Nu numai că domeniul cunoaște, de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
o finețe orientală/ extrem orientală, marcînd fidel comuniunea fericită a celor două ființe: artistul și boieroaica. Artistul aristocrat, rafinata boieroaică. Încăperile ei sînt neîntrerupte puneri în scenă. Dezordonat-spontane, ca într-un încă necunoscut teatru al absurdului. În care lucrurile scumpe, inimaginabile, aduse de pe meridiane, fac un dialog incredibil cu nimicurile de utilitate zilnică: radiocasetofoane cu alură de navă interstelară, prosoape zvîrlite peste șampoane și deodorante, rame cu irizări nemaivăzute, ibrice și răzători, albume somptuoase, cărțulii fanate, pandantive, scobitori, coliere, supozitoare, acvarii
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pe ucraineni (deci pe ruși) în chestiunea unui canal dubios strategic! Nici chiar "disidentul" lagărului, țanțoșul Ceaușescu. Acum se poate. Rezultatul? Nul, deocamdată: același imperialism ne impune același sfidător statut. Singura consolatoare diferență: se poate spune orice. Cu voce tare. Inimaginabilă atunci, cînd mă cufundam în singurătatea Sulinei. Singurătatea României. 9 noiembrie Diseară, pe la șase fix. Îngăduiți-i consecventului dumneavoastră servitor din acest colț de pagină (Ziarul de Iași) pe care-l slujește de paisprezece ani să-și încalce, o secundă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
retori ai compasiunii pentru nenorociții din calea apelor, doar naivii (și ei de nuanță nostalgic roșie) ar fi putut crede în ardoarea aleșilor lor, orice om cu mintea întreagă dîndu-și seama de procedura joasă a profitului propagandistic. Supus și unor inimaginabile tertipuri... de palat, demnul Tăriceanu a fost nevoit, pînă la urmă, să-și modifice tonul maximal al reformei și să-și înmoaie gesturile în cu adevărat sincera îngrijorare privind tragedia apărută dintr-o meteorologie blestemată. Totul pare acum o mare
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
dar ca mai toți apostații de rasă, înverșunat în a-și face eficientă apostazia: zdrobirea ultimei redute dejist-ceaușist-iliesciene și instaurarea unei democrații fără urmă de colectivism anacronic. Cu toată alura lui gros populară, Băsescu a lucrat cu eleganță de ring, inimaginabilă pentru mohicanii ultimului comunism central-european și amuzant de spectaculoasă în ochii noilor cancelarii continentale. Și după ce, singur, rupsese gîtul mafiei de viță roșie neascunzîndu-și imensul orgoliu a găsit în silueta unui burghez ponderat și elegant pilonul ministerial fără de care vendeta
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
teoretică, pe când știința trecutului poate fi, cel puțin într-o oarecare măsură, strict empirică. Dacă o istorie empiristă este lesne de imaginat - acesta a fost în fapt tipul cel mai răspândit de practică istorică -, o disciplină empiristă a viitorului este inimaginabilă. Științele evoluției - științele temporale având ca obiect o clasă generală de fenomenetc "Științele evoluției - științele temporale având ca obiect o clasă generală de fenomene" Există o serie de discipline care se ocupă de dinamica în timp a unor clase de
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
și un caracter restitutiv, mărturisitor, pentru a fixa mai bine În memorie ceea ce a fost. Tinerii cititori, formați În ultimii cincisprezece ani, vor afla, cu acest prilej, că au fost cu putință la nou, În trecutul imediat, gesticulații și practici inimaginabile din perspectiva prezentului. Reconstituirea unei societăți nu prea Îndepărtate (ale cărei „umbre” ne mai Încețoșează Încă) ridică, desigur, probleme de ordin epistemologic și istoriografic. E greu să distingi ceva când ochii Îți sunt Încă Împăinjeniți. În primul capitol, istoricul Alexandru-Florin
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
borș. Dar să revenim la Transilvania, tărâm al întâlnirii dintre acru și dulce... Uneori - cum ar fi în cazul extraordinarei ciorbe ardelenești de gâscă (o zeamă arădeană, mai precis, după cum afirmă Radu Anton Roman, care o admiră), de o complexitate inimaginabilă -, cele două gusturi se contopesc („alchimic“, pentru a folosi un termen pomenit de marele gastronom român), adică oțetul este potențat de miere și viceversa. O combinație asemănătoare poate fi întâlnită în celebra czarnina poloneză, o supă de rață la pregătirea
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
Bisericii peste zece milioane de martiri, câteva dintre ele au fost cele mai sângeroase: persecuția lui Deciu (249-251), a lui Dioclețian și Maximian (284-305) și a lui Liciniu (308-324). În timpul acestor prigoane, au fost urmăriți, torturați și supuși la cazne inimaginabile pentru credința lor un număr mare de creștini care refuzau să se închine idolilor păgâni și să le aducă jertfă. Scopul urmărit de persecutori consta „în înfricoșarea celorlalți creștini, sperând astfel într-o părăsire totală a credinței creștine. În realitate
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
de Pr. D. Fecioru, în PSB, vol. 17, Editura IBMBOR, București, 1986, p. 537. footnote>. Dacă în acest mod al promisiunilor deșarte și al adulațiilor, creștinii nu au cedat, prigonitorii au recurs la chinuirea trupurilor lor, uneltind și scornind suplicii inimaginabile. Însă mucenicii i-au înfruntat pe acești persecutori cu forța credinței în Hristos și un curaj pilduitor pentru toate generațiile de creștini de pretutindeni și dintotdeauna. În Actele martirice sunt nenumărate astfel de episoade paradigmatice: „Probus zise: «Ori aduci jertfă
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
mi-am închipuit niciodată că după comunism o să urmeze raiul pe pământ, dar nici că lumea avea să devină o cloacă mai puturoasă decât prima. Consider viața care mi-a mai rămas de trăit o condamnare, însoțită de-o dezamăgire inimaginabilă.” Nota sarcastică își pierde vehemența când intră în scenă prietenii din America, români stabiliți acolo care vin să-și revadă patria. Prezentarea grafică barochizantă a cărților este realizată de Romulus Vulpescu. SCRIERI: ș.a.m.d., București, 1969; Rămas-bun, București, 1975
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290669_a_291998]
-
ridicam capacul. Ce de hârțoage! Viața de adult, cu toată plictiseala și cu toată seriozitatea ei neliniștitoare, ne tăia respirația cu mirosul de închis și de praf... Puteam oare să bănuim măcar că, printre ziarele vechi, printre scrisorile ce purtau date inimaginabile, bunica avea să găsească pentru noi fotografia celor trei deputați din barcă? Vincent îi transmisese Charlottei gustul crochiurilor publicistice și o îndemnase să le colecționeze decupând din ziare acele reflexe efemere ale realității. Cu timpul, credea el probabil, aveau să
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de grame de... carne de broască! „Era foarte frig, își amintea el, toate râurile erau acoperite de gheață. A fost nevoie de cincizeci de oameni ca să despice sloiul acela și să găsească broaștele...” Nu știu ce ne mira mai mult: mâncarea aceea inimaginabilă, contrară tuturor noțiunilor noastre gastronomice, sau regimentul de mujici (așa îi vedeam noi) care crăpa blocul de gheață de pe Sena încremenită. La drept vorbind, începeam să ne pierdem capul: Luvrul, Cidul la Comedia Franceză, baricadele, împușcăturile din catacombe, Academia, deputații
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
într-un cufăr vechi, într-un oraș somnoros și prăfuit, pierdut în inima unei câmpii nesfârșite! În Saranza asta de care, pe când trăiau, nici nu aveau habar... Tot ce rămâne din ele este așadar poza aceasta, scăpată dintr-un șir inimaginabil de întâmplări însemnate și neînsemnate, rămasă doar ca revers al paginii evocând raliul automobilistic Pekin-Paris. Nici măcar Charlotte nu-și mai amintește deloc de cele trei siluete feminine. Eu, doar eu, pe acest pământ, mențin ultimul fir ce le leagă de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
așezat pe dale, închizând ochii. Simțeam în mine densitatea vibrantă a tuturor acelor vieți. Și, fără să încerc să-mi formulez gândul, am murmurat: - Ghicesc climatul zilelor și morții lor. Și misterul acelei nașteri la Biarritz, în 26 august 1861. Inimaginabila individualitate a acelei nașteri, tocmai la Biarritz, în ziua aceea, cu mai mult de un secol în urmă. Și simt fragilitatea chipului dispărut în 10 mai 1969, o simt ca pe o emoție trăită intens de mine însumi... Viețile acelea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
au fotografiat, spre amuzamentul zecilor de vizitatori. În acest oraș tolerant lordul primar și parlamentarii nu ratează participarea la eveniment și chiar și partidul conservator. 238 guvernatorului, plasată În mijlocul unui frumos parc, „este Întrun fals stil Tudor”, ornamentată „cu o inimaginabilă cantitate de turnuri și de vârfuri de prisos”, clădirea Conservatorului de Muzică, vechi grajd al guvernatorului, transformat, „se aseamănă mai degrabă cu castelele Întărite din ilustrațiile cărților lui Alexandru Dumas sau Walter Scott”, „clădirea Parlamentului este nesemnificativă” etc.. Referindu-se
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
că Joyce și Eliot nu se mai întorc, că literatura e din nou accesibilă și încă poate să placă. Ceea ce atât scriitorii estici cât cei vestici se codeau să dea pe față era complicația incredibilă a acestei noi accesibilități, răsucirea inimaginabilă a acestui nou cod al simplității. Din rațiuni total diferite (literare, în vest, politice dar nu numai în est), literatura lua înfățișarea unei simplități de catifea, care ascundea coduri de fier. Codul (convenția) care semnifică în fond imaginația însăși era
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
o diferențiere puternică a rolurilor și specializărilor: poetul, preotul, juristul, istoricul și așa mai departe. Aceste figuri nu au un contur suprapus, fapt ce se poate verifica doar la nivel personal și Într-un mod cu totul imprevizibil, Însă este inimaginabilă că preotul ar trebui să scrie versuri și că poetul ar trebui să fie și jurist. Aflându-se În fața unei tradiții care Îi prezenta ca druizi, barzi și poeți inspirați, era aproape inevitabil ca un grec sau un roman să
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
liminar: „Iată,/ tinerețea mea zbuciumată!// Anii mei/ de trei ori în necazuri trăiți,/ dar în bucurii niciodată,/ odihnesc aici”. Cu acul pe săpun este o carte de poezie densă, mărturie, rugă, blestem și litanie, rod al unor ani de încercări inimaginabile. Versul se menține expresiv și în celelalte secțiuni ale volumului, cu precădere în cea numită Cadrilater, care înmănunchează un șir de poeme cu parfum oriental, indicibil: „Merg pe drum de țară, printre lanuri coapte,/ carul cu turcoaice peste snopi culcate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288646_a_289975]
-
s-a menținut mult după ce el părăsise scena. O asemenea soluție se speră că va apărea în secolul următor în cadrul unei Europe Unite. După ororile celor două războaie mondiale, națiunile Europei au înțeles că un război între ele poate deveni inimaginabil numai dacă își cuplează economiile. Procesul acesta este destul de avansat. Totuși, nepăsarea și nechibzuita pasivitate a Europei față de actuala criză a Iugoslaviei au dovedit că problema depășește domeniul cooperării economice. Popoarele Europei central-răsăritene se agață, cu o fidelitate care merită
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
strategii și conducând bătălii fără vreun general prin preajmă. În toate domeniile, de la botanică la dialectică, Stalin a fost declarat autoritatea supremă, de necontestat. Biologii sovietici au primit ordin să adopte teoriile șarlatanului LÎsenko, care Îi promisese lui Stalin progrese inimaginabile dacă aplica În agricultură teoriile lui despre transmisibilitatea genetică a caracteristicilor dobândite - ceea ce s-a și făcut, cu efecte dezastruoase 6. La aniversarea celor 70 de ani În decembrie 1949, imaginea lui Stalin, desenată cu proiectoare agățate În dirijabile, a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
credeau mulți În anii 1953-1963, era improbabil, cel puțin pe continentul european (el a continuat să rămână soluția predilectă pentru rezolvarea conflictelor În restul lumii). În cazul unui război, arsenalul nuclear uriaș al marilor puteri sugera consecințe de o gravitate inimaginabilă: războiul nu putea fi decât rezultatul unei greșeli de calcul. Iar În acest caz, europenii nu puteau face mare lucru pentru a-i atenua consecințele. Nu toată lumea era de aceeași părere. Pentru câțiva, aceeași stare de fapt a inspirat mișcări
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
50, apoi s-a dublat iar În următorii zece ani. Semn al vremurilor, la sfârșitul anilor ’50 au fost introduse În Marea Britanie parcometrele; pe parcursul anilor ’60, ele s-au răspândit În Franța și În alte părți 16. Dacă europenii cumpărau inimaginabil de multe mașini pentru uzul personal, asta nu Însemna doar că aveau mai mulți bani de cheltuit. Existau mai multe mașini disponibile pentru a satisface cererea Înăbușită pe toată durata Marii Crize și a războiului. Cu mult Înainte de 1939, unii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fost necesar nu doar controlul valutar, ci o gamă Întreagă de măsuri care ar fi izolat Franța de partenerii ei comerciali, punând economia Într-o situație autarhică. Să retragi Franța de pe piețele financiare internaționale nu era pe atunci o grozăvie inimaginabilă, așa cum ar fi astăzi: În 1977, compania IBM avea o capitalizare de piață de două ori mai mare decât toată Bursa pariziană. Mai important era faptul că o asemenea manevră ar fi declanșat separarea și poate chiar excluderea Franței din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
dezastrul semănat de conflagrație nu a făcut decât să-i netezească drumul. Dar resurecția Germaniei, a Poloniei și a Franței, ca să nu mai vorbim de Ungaria sau Lituania, era mult mai puțin probabilă. și mai greu de anticipat (de fapt, inimaginabilă cu doar câteva decenii În urmă) era afirmarea Europei În zorii secolului XXI ca sumă de virtuți internaționale: o comunitate de valori și un sistem de relații interstatale erijat de europeni și neeuropeni laolaltă Într-un model demn de urmat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]