1,822 matches
-
citea, ce mai traducea... Îi plăceau mult Nabokov și D.H. Lawrence, citea în engleză postmodernii americani, făcuse o pasi une pentru Robert Coover. Avea fără-ndoială talent critic, observațiile ei nu erau la-ndemâna oricui. Abia spre sfârșitul scri sorilor insinua în ele un fel de tandrețe foarte curată. Le termina, invariabil, cu „Good night, sweet prince!“ Dar eu mă-ndrăgos tisem între timp de o colegă din București, și po vestea cu Irina își cam pierdea contururile. Ghi nion, însă. Și
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
facultate. Noi doi o să punem țara la cale. Să știi că pot să te-ajut enorm. Aș face-o eu în locul tău, dar n-am talent, nu m-ascultă condeiu’” “Nu vă prea pricep. Aaa, deci asta e. vreți să insinuați că...” “Nu, adică da, dar eu mă gândeam...” “...că eu sunt ăla care scrie anonimele, da?” “Păi, ăăă, cum să-ți spun eu?,... Da’ nu poți să zici că te-am calomniat. În primul rând, pentru că n-ai nici un martor
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
să ne despărțim pentru totdeauna. Tonul sec al glasului său mă face să mă simt foarte naiv. -Îți place ginul tonic? -Foarte mult. Când reluă firul povestirii, am simțit aroma aerului de mare și am avut impresia că ceva se insinua între mine și realitate. După o lună am plecat în „misiune specială” în Franța. Acolo trebuia neapărat să mă antrenez în mânuirea armelor. Pentru mine care nu eram obișnuit decât cu tastatura calculatorului, erau necesare aptitudini speciale. Dar ereditatea își
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
câte am observat eu, nu. — Ieri i-am dat o baterie de teste standard. Da? Deja i-am dat eu tot ce se putea. Poftim. Toate rezultatele care v-ar putea fi de folos. Da, bineînțeles. N-am vrut să insinuez că... Dar a trecut ceva timp... Doctorul Hayes îl cântări. —E încă sub observație. Îi oferi din nou dosarul lui Weber. Datele sunt aici, dacă vreți să vă uitați. Aș vrea să văd tomografiile, spuse Weber. Hayes scoase o serie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
altădată devenise apropierea prea mare, și uite-așa trece încă o zi, alte pagini se adună în calculator, alte telefoane și alte întrebări dau târcoale și, pe lângă clipele în care savurezi cu toată ființa liniștea asta incredibilă din jurul tău, se insinuează parșiv o vinovăție apăsătoare, oare e posibil ca o mamă să se simtă fericită atunci când e departe de copilul ei, oare e posibil ca o soție să se simtă fericită atunci când e departe de soțul ei, se pare că da
Cântec de leagăn. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Rosetti () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1779]
-
pe Marte. Între timp nu trebuia să semneze nici un act care să-i limiteze, într-un fel sau altul, capacitatea de deplasare. Trebuia să fie prudent, dar să profite imediat de orice prilej în cadrul unei abordări globale. Îndărătul lui cineva insinua: - Oare mă adresez domnului Cayle Clark, cândva sătean din Glay? Cayle se întoarse încet. Nu se așteptase să i se ivească atât de iute o șansă. Omul de lângă el, micuț de statură, purta un palton dintr-o stofă foarte bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Eu unul m-am săturat până în gît! își reteză grumazul cu degetul: Sânt obosit, vreau să dorm! Grigore Popa își măcina neputincios mânia, fălcile îi tremurau, abia reuși să articuleze. ― Ce porcărie! Nici cel mai josnic calomniator n-ar fi insinuat... ― Vreau să dorm! urlă pe neașteptate Matei. Gata! Recreație!! ― Nu! Ai să mă asculți, băiete! Bătrânul își plimbă privirea de la unul la celălalt. Care din voi mi-a răscolit prin dulap? ― Vai, domnule Popa! Cum credeți că... ― Dumnealui, tanti Melania
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mare dezamăgire. Grigore Popa nu-l slăbea pe sculptor din privire. ― Le-ai găsit și un loc anume, bănuiesc... ― Nu, dar putem găsi printre materialele mele, sub parchet... ― Sau în sacul de voiaj... Matei ridică brusc capul. ― Ce vrei să insinuezi? ― Ticălosul ăsta, spuse Grigore Popa adresîndu-se bătrânei, intenționează să ne tragă clapa. Și-a făcut bagajul... ― E beat! Nu-și dă seama ce spune! ― Zău? Vrei să ne arăți și nouă sacul? Sculptorul ridică din umeri fără convingere. Argumentele erau
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
a bietului meu bărbat ș-o pensie de nimic și-asta nu-nseamnă mare lucru. Nu poate fi verosimilă perversiunea totală al cărei martor sunt, strigă Ignatius din salon. Muzica avea un ritm frenetic, tribal; un cor cânta în falset, insinuând ceva despre a face dragoste toată noaptea. — Îmi pare rău, spuse agentul Mancuso, cu inima aproape sfărâmată la auzul dificultăților financiare ale doamnei Reilly. — Ei, nu-i vina ta, dragă, spuse ea posomorâtă. Dac-aș pune ipotecă pe casă... Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de ora patru, raportă ofițerul în uniformă. ă Înțeleg. Este vreun motiv pentru care a durat așa de mult până la procesarea acestui incident? ă Domnul care a făcut plângerea a dispărut, adăugă funcționarul șef, pe un ton sarcastic și amuzat, insinuând că fapta nu avea nimic de-a face cu el. ă Ce păcat. Dar a apărut acuma? ă Îl căutăm în continuare, spuse Salitov repde, aruncând săgeți către funcționar. ă Îi cunoaștem numele? ă Ea - Salitov arătă înspre prostituată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
clădirea dădea înspre Canalul Iecaterniski, care era înghețat acum, dar care funcționa pe timp de vară drept canalizare. Duhoarea, în acele zile fierbinți, intra prin crepătruile din pereți și se răspândea în toată clădirea, amestecânu-se cu mirosurile de mâncare gătită, insinuându-se în viețile rezidenților, căror le invada intimitatea și le infecta visele. Interiorul era divizat de despărțitoare subțiri și luminat ici și colo de lămpi cu ulei. Unde nu lipseau cu desăvârșire, ușile erau larg deschise. Familii întregi trăiau una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
putea face față privirii lui. ă Ce vă era Stepan Sergheievici Goriancikov? întrebă Porfiri brusc. ă Un chiriaș, protesta eu jignită, apoi adăugă: El locuia în casa mea. ă și Boria? ă Administratorul meu. ă Nimic mai mult? ă Ce insinuați? ă Că se certau din cauza dumitale. ă Vă înșelați. Răspunsul său era mai calm decât se așteptase. Porfiri Petrovici se înclină însă își menținu privirea sfredelitoare ațintită aspupra ei. ă Stepan Sergheievici... începu Anna Alexandrovna însă își pierdu sufletul, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
cuceritor zâmbet de care era În stare. Dacă n-ar fi fost târgul tău de artă, n-aș fi Întâlnit niciodată acest bărbat special. Tipul pe care l-ai cunoscut la târg? Întrebă Charlie ironic. — Da. E foarte special, răspunse, insinuând că Matthew nu fusese doar o aventură de-o noapte, Într-un moment de slăbiciune sau de beție. Aș vrea să-ți spun că, În ciuda tuturor problemelor, pentru mine a fost o călătorie minunată. Mulțumesc. Charlie o privi surprins, mormăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
ei cuib, mâna stângă a lui Marçal, ușoară, îi atinse pântecele. Marta deschise ochii și zâmbi, apoi spuse glumind, Bună ziua, domnule tată, dar expresia ei se schimbă brusc, își dăduse seama că nu erau singuri în cameră. Momentul mângâierilor se insinuase între ei, intrase sub cearșafuri, nu știa să spună explicit ce dorea, dar i-au făcut pe plac. Cipriano Algor deja ieșise din casă. Dormise prost întrebându-se dacă azi va primi răspunsul șefului departamentului de achiziții, și cum va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
arată ochilor noștri pentru a spune că aici nu s-a spart nici o farfurie, nici o ceașcă nu și-a pierdut toarta, nici un ceainic n-a rămas fără gât. Vasele îngrămădite acoperă în rânduri regulate colțul ales, înconjoară trunchiurile copacilor, se insinuează în vegetația joasă, ca și cum în vreo carte a celor mari ar scrie că doar așa trebuie să stea ordonate până la sfârșitul timpurilor și la improbabila înviere a resturilor. S-ar crede că purtarea lui Cipriano Algor este complet ridicolă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
farfurii, căni, farfurioare, străchini, căni, urcioare, vase și alte accesorii de casă și grădină. Cele șase păpuși, care vor sta să se usuce sub briză, protejate de umbra dudului negru și atinse din când în când de soarele care se insinuează și se deplasează în frunziș, sunt avangarda unei noi ocupații, a sute de figuri identice care, în batalioane strânse, vor acoperi planșele lungi, o mie două sute de figuri, de șase ori două sute după socotelile făcute la momentul respectiv, dar socoteala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
citim Într-o broșurică scrisă Împotriva Rozacruceenilor la Paris, de cineva care nu se Încredea În ei sau voia să tulbure apele? Că erau adoratorii diavolului, evident, dar cum nici măcar prin calomnie nu se reușește să se șteargă adevărul, se insinuează că ei țineau adunări În Marais.“ „Și?“. „Păi nu cunoașteți Parisul? Marais e cartierul Templului și, colac peste pupăză, cartierul ghetoului evreiesc! Unde mai pui că aceste broșurici spun că adepții Rozei-Cruce sunt În contact cu o sectă de cabaliști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Élus Cohen (sau poate că o face În 1760). 1756 Baronul von Hund fondează Stricta Observanță Templieră. Unii spun că este inspirată de Frederic al II-lea al Prusiei. În ea se vorbește pentru prima oară de Superiorii Necunoscuți. Unii insinuează că Superiorii Necunoscuți sunt Frederic și Voltaire. 1758 Sosește la Paris Saint-Germain și-și oferă serviciile regelui În calitate de chimist expert În vopsele. O frecventează pe doamna de Pompadour. 1759 Se formează probabil un Conseil des Empereurs d’Orient et d
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
zicea Belbo, „care, În loc să sape În labirinturile subsolului fizic, sapă În cele ale subsolului psihic, ca și cum despre ăsta n-ar fi spus totul, și mai bine decât el, alchimiștii.“ „Păi tu ești acela care caută să publice lucrările doctorului Wagner“, insinua Diotallevi. Pentru mine psihanaliza e o chestie pentru nevrotici“. „Da, iar penisul nu-i decât un simbol falic“, conchideam eu. „Haideți, domnilor, să n-o luăm așa, razna. Și să nu pierdem timpul. Nu știm unde să-i plasăm pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
390) Îi Întâlniserăm de prea multe ori, Încă de la primele manifeste ale Rozei-Cruce. Încă din 1620 apare În Germania o Rosa Jesuitica, unde se amintește că simbolismul rozei este catolic și dedicat Sfintei Maria, Înainte de a fi rozacrucean, și se insinuează că cele două ordine sunt solidare, iar Roza-Cruce e numai una dintre reformulările misticii iezuite pentru uzul populațiilor Germaniei reformate. Îmi aminteam cuvintele lui Salon despre ura cu care părintele Kircher Îi pusese la stâlpul infamiei pe adepții Rozei-Cruce, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
organizează-l; În felul ăsta toți cei care ar putea adera la el cad sub controlul tău. Îmi aminteam de o rezervă pe care Agliè o exprimase În legătură cu Ramsay, primul care a stabilit o conexiune directă Între masonerie și Templieri, insinuînd că avea legături cu mediile catolice. În fapt, Voltaire chiar Îl denunțase pe Ramsay ca om al iezuiților. Puși În fața nașterii masoneriei engleze, iezuiții răspund din Franța prin neotemplierismul scoțian. În felul acesta se Înțelegea de ce, ca răspuns la acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
fapte, adevărate - zicea Belbo - cum adevărat e bunul Dumnezeu. Toate astea făceau să-mi revină În minte ceea ce-mi povestise De Angelis despre sinarhie. Partea frumoasă a Întregii istorii - desigur, a istoriei noastre, dar poate și a Istoriei, cum insinua Belbo cu o privire febrilă, În timp ce-mi Întindea fișele lui -, era că niște grupuri aflate În luptă pe viață și pe moarte voiau să se extermine reciproc folosind fiecare armele celuilalt. „Prima Îndatorire a cuiva care s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
cu ostilitate. De cîte ori e vorba de un gînd adevărat închis într-o formă originală, critica se sperie ca de roșu și, ațîțată că s-a trecut peste puterea ei de pricepere, caută, oftînd după nimicurile ușor digestibile, să insinueze că literatura ar fi în decadență. (...) Există totuși o literatură decadentă la noi. Ea se îndeletnicește, sub pretext de tradiție, cu exhibarea cotidiană a muzelor dospite de vreme. În locul poeziei lui Eminescu, ni se dă limonadă de clar de lună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de reușești să vezi mereu partea bună a oamenilor? — Așa sînt eu. Deși nu sînt Împotriva unui strop de răutate. De exemplu, Lisa, așa drăguță cum e ea, mă uimește cu dragostea pe care o nutrește față de lucrurile de firmă. — Insinuezi că ar fi superficială? Întreb eu rînjind. — Cu siguranță. Mă rog, să nu ne plîngem. O iubim și pentru că e superficială. Oricum, nu spunem nimic aici din ce nu i-am spune și ei, În față, zice ea cu toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Noaptea ne-am petrecut-o în atelier, și, înainte să ne culcăm, Gundo a fost curios să-i dezvălui înțelesul cuvintelor pe care le schimbasem cu călugărul la Muta. Am căutat să potrivesc lămurirea cu simplitatea minții lui. - Așa cum a insinuat preotul de la Classe, Andras este căpetenia unui mic grup de discipoli ai lui Basilide, un învățat care a trăit acum aproape cinci veacuri în Alexandria din Egipt. El susținea că Iisus n-a murit pe cruce și că în locul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]