15,241 matches
-
răspunse Ilinca bosumflată, de parcă Virgil i-ar fi vorbit cu ton de insultă. Ce-s astea? Păi, nu, că ori Peștera Liliecilor, ori Gropniță, tot una e. Poate să fie, și? Și... asta voiam să-ți spun, că Bărzăunul tot insistă mereu să mergem cu toții pînă acolo. Dar nu știe nimeni unde se află exact. Atunci de ce vă mai frămîntați degeaba, dacă nu știe nimeni unde se află? Asta nu-i o problemă. Aflăm noi. Totu-i dacă vrei să mergi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
rîului, unii au scornit fel de fel de minciuni. Și pe Vlad, adică, de ce nu l-aș putea suferi? Pentru că nu l-a crezut pe Bărzăun de prima dată și era cît pe ce să-l pocnească atunci cînd a insistat să nu mai meargă la Peștera Liliecilor? La urma urmei fiecare cu felul său de-a fi. Eu nu mă amestec în treburile lor! Ei s-au certat, ei s-au împăcat. Asta-i. Așa că vă dau cuvîntul meu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
a luat iar de la început, să-i spună fiecare pas pe care l-a făcut din sat pînă la peșteră. Iar Nuțu... Nuțu a spus tot, ba chiar și pe deasupra. Adică ce pe deasupra? Păi, uite ce: văzînd cît de tare insistă doctorul asupra fiecărui amănunt, i-a spus că a mai văzut pe pereții peșterii, cum văzuse el într-un film american cu căutători de aur, un fel de pietricele mai strălucitoare ca razele de soare, de diverse culori și mărimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
american cu căutători de aur, un fel de pietricele mai strălucitoare ca razele de soare, de diverse culori și mărimi. Pe naiba! Nu văzuse nimeni așa ceva. Singurul lucru pe care Nuțu nu și-l putea aminti cu nici un preț, oricît insistase doctorul, a fost drumul de la intrarea în pădure pînă la peșteră. Ba chiar l-a alarmat pe doctor spunîndu-i că-i mai greu de ajuns la peșteră decît să călărești un bou. Totuși, pînă la urmă, după ce Nuțu a băut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
prea bine. Știi că s-ar putea să mai am un frățior ori o... surioară? Eei! se miră Bărzăunul. Judecă și tu... cum să merg la pădure în cazul ăsta? În fața unui asemenea argument atît de serios, Bărzăunul nu mai insistă și plecă cu capul în jos de lîngă Ilinca fără să-i mai spună măcar "la revedere". Mi-aduci, Bărzăune, ori nu?! strigă din urmă Ilinca de parcă ar fi mușcat-o un cîine. Bărzăunul întoarse puțin capul peste umăr și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
S-o ia... să n-o ia... O fracțiune de secundă ochii săi se plimbară de la tartină la Ilinca și invers. Firimitura de zîmbet din colțul stîng al gurii căpătă proporții. Dar nu întinse mîna după tartină. Nu iei, Ticuțule? insistă Ilinca. Abia atunci descoperi Bărzăunul că nici o muzică din lume nu-i mai frumoasă ca vocea Ilincăi. Dar tu? bîigui el încet, nereușind încă să întindă mîna după tartină. Mie nu mi-i foame, nu ți-am spus?... Ia tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
nu pentru că-i bîlbîit, ci pentru că pe Ilinca n-o interesează nici un alt băiat din lume... Pe cuvînt!... Ea are un singur prieten la care ține foarte mult și lucrul ăsta ar trebui știut de toți dobitocii! Tomiță nu mai insistă și-i păru grozav de rău că s-a complicat inutil într-un hățiș atît de ostil pentru el. Și cu asta totul intră în normal, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Nuțu și-a comunicat dorința expresă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
prinzi doi p-p-păs-trăvi babani, să le s-simt și eu gustul. Bărzăunul se uită în altă parte fără să răspundă. Ai d-d-douăzeci! Bărzăunul dădu aproape imperceptibil din cap și făcu "mț", apoi rămase în continuare de lemn. Nu fi prost, insistă Nuțu și numaidecît îi veni o idee salvatoare. Se uită atent spre cei din jur, pentru a se asigura că nu poate fi auzit de nimeni și se apropie de Bărzăun cu altă înfățișare și voce tainică: Îți dau un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Mă pregătesc pentru o nouă ieșire în spațiu; dacă timpul și timpurile nu îmi vor permite, promit că ne vom mai întălni pentru a răspunde la alte întrebări care, sunt sigur, că le aveți deja pregătite: evoluția, apocalipsa... Aurora: Cineva insistă ca la final să te referi și la marea întrebare a omului: există viață după moarte? Evelin: Dacă există viață după moarte? Viața este condiționată de timp, apoi de spațiu, de lumină și de gravitație. Viața fără timp înseamnă nemurire
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
că mă îndoiesc că strămoșul omului a fost una sau mai multe specii de maimuțe. Darwvin: Serios?! Atunci de unde și cum, au căzut din Ceruri oamenii, flora și fauna pe Pămănt? Evelin: Sigur, din Ceruri... Darwvin: Din Ceruri? Domnule dacă insiști cu teoriile dumitale te trimit, în locul meu, în cavoul de la cimitir! Te rog, explică-te! Dar să nu invoci teoria că viața a fost adusă pe Pămănt de către meteoriți scăldați în amoniac. Am dezavuat întotdeauna această teorie. Evelin: și atunci
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
vă conving... Darwvin: Să mă convingi pe mine?! Evelin: Să vă conving că maimuța nu-i strămoșul omului de pe Pămănt. Darwvin: Este strămoșul omului de pe Lună?! și pentru asta ai făcut un drum de mii de ani lumină?! Domnule, dacă insiști cu teoriile dumitale te trimit în locul meu în cavoul din cimitirul central! Dar, fie, explică te... Evelin: Domnule Darwin, experimentul meu de trei milioane de ani pe Pămănt s-a terminat. Darwvin: și m-ai trezit din somnul meu să
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
De milioane de ani, de cănd ne știm, toți sunt la fel; o comunitate fără șefi și ierarhii. Vă spuneam că nu avem guvern, ierarhii ci doar Academia din care facem toți parte cu drepturi egale. Aurora: Atunci de ce ai insistat atăt de mult pe selecția naturală? Evelin: Am vrut ca prin acest experiment să refacem, căt se poate, viața, profilul foștilor stăpăni, condițiile în care au evoluat și de ce sunt nemuritori și cu atâtea năravuri și moravuri, cum le spuneți
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
în nimic altceva decât literatură și fantasmagorii pe vasul imaginat de tatăl lui, cel bolnav de Nord, care l-a părăsit pentru că, nu-i așa, nu putea sta locului, rămâne un mister. E un episod asupra căruia nu merită să insistăm, posibil impregnat de acele detalii realiste care ar face povestea credi bilă și, ca urmare, viabilă, asemeni peștelui proaspăt căruia chiar acum i se scot măruntaiele în bucătărie. Autorul a decis să-l omită cu totul, lăsând acțiunea să continue
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
e foame deloc, găsi de cuviință să spună. Animalele astea! Apar așa, din senin, cînd găsești și tu o fărîmiță de ceva bun și se așteaptă să le crezi că nu-s cu ochii pe mîncarea ta! Bine, domnule, dacă insistați să vă convingeți, vă rog, poftiți, considerați-vă invitatul nostru! Poftiți aici, chiar aici, în balta asta colcăind de tritoni, în care cu amar ne ducem existența nefericită! Atîta noroc avem și noi în viața asta, să trăim de azi
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
mi-a rămas același ca întotdeauna. Ești aici, iubirea vieții mele! Mă recunoști? Spune, mai vezi îndărătul acestui chip orb pe alesul inimii tale, perechea ta? De bună seamă, lupul nu auzise nimic din ceea ce-i spusese Lupino. Tînărul lup insistă: O, domnule, poate ar fi mai bine să vă așezați la loc și să vă odihniți. Ați trecut printr-o încercare grea, dar totul s-a terminat acum. Puțin somn și mîine dimineață va fi totul bine. Lupino încerca să
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
a orașului din punct de vedere istoric, geografic, comercial, arhitectural și așa mai departe. Nu știu dacă altora le-or fi jucat personajele asemenea feste, dar mie știu că mi-au făcut-o! Ce-i drept, nici eu nu am insistat: m-am mulțumit cu ideea că în destinul unui individ nu este cel mai important orașul pentru care are viză permanentă în buletinul de populație. Teamă mi-e că nici nu spun un lucru nou, așa că trec mai departe. Când
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
clopoțelului, chiar și în pauzele mici. Ce înseamnă viteza,domnule! Fiind un atât de bun alergător, a fost însărcinat, vasăzică, cu activitățile cultural-sportive „pe școală”. Și nu se poate spune că nu s-a achitat cu cinste! Mai întâi a insistat pe lângă direcțiune până i s-a dat o cămăruță pentru depozitarea echipamen tului: tricouri, chiloți, jambiere, mingi și altele asemenea. E adevărat că a trebuit să îngrămădească într-un colț „materialele” folosite la obișnuitele demonstrații de unu mai și șapte
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
la educație și al exercitării lui depline alături de alte drepturi ale omului, fără de care nu există nici bunăstare, nici adevărat progres, nici pace durabilă. Într-o perioadă în care bărbatul și femeia sunt considerați ca niște resurse(...aș vrea să insist asupra valorii proeminente a ființei, ale căror înflorire și bunăstare sunt finalități supreme, și asupra misiunii educației, care este de a contribui la realizarea acestora cât mai eficient posibil(...). În al doilea rând, rolul determinant al educației în orice destin
Modalități de dezvoltare a abilităților de întreprinzători la copiii preșcolari by Crivoi Mihaela () [Corola-publishinghouse/Administrative/91884_a_92364]
-
conducere a procesului de umanizare, omul ”nu poate deveni om decât dacă este educat”. Acest pedagog propunea idei valoroase pentru educația copilului preșcolar:”în copilăria mică(0-6ani) el preconizează dezvoltarea simțurilor, formarea reprezentărilor despre lume prin metoda intuitive. Totodată, el insista asupra vorbirii corecte, a însușirii limbii materne. Comenius a remarcat rolul educativ al jocurilor și al muncii în educarea copiilor, în pregătirea pentru viață și în dezvoltarea fizică și psihică. În acestă lucrare a sa menționată mai sus, Comenius preciza
Modalități de dezvoltare a abilităților de întreprinzători la copiii preșcolari by Crivoi Mihaela () [Corola-publishinghouse/Administrative/91884_a_92364]
-
numi, fără spaima de a fi considerați răutăcioși, „tolstoiana răzbunare a contelui rus“. Ce procedee a urmat autorul în darea spre ființă a acestui personaj este prea puțin interesant și nesem nificativ din perspectiva noastră și, de aceea, nu vom insista asupra acestui aspect. Ne vom apleca însă cu o conștiinciozitate religioasă peste filele vieții Annei, onest, în încercarea de a găsi, pe de o parte, mobilul abominabilului gest și, pe de altă parte, modalitatea în care a fost comisă această
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
însăși de restaurant de mâna a doua, sunt invincibile și deasupra oricărui comentariu. Și degeaba urlă congestionat domnul de la masa aia din colț. Oricât s-ar strădui el, oricât de nervos ori de ultragiat s-ar dovedi și oricât ar insista el să i se schimbe paharul, până la epuizarea stocului, tot cu unul ciobit ori crăpat, sau și ciobit, și crăpat s-ar alege. Pentru că altfel de pahare, într-un restaurant de mâna a doua, nici nu există. Așa le cumpără
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
celui din urmă neuron conștient că este neuron. Sigur că vrei altceva. Orice. Numai adu-le! Cum or fi, reci, calde, insuficient de fierte, fără gust, fără muștar... Berea poate să fie caldă, fără spumă, nu, nu, vă rog, chiar insist: caldă și fără spumă! Nu contează când, în cinci minute, într-o oră, astăzi, săptămâna viitoare. Numai promiteți-mi, domnule, dragule, jură-mi că mi le aduci. Că le voi avea la un moment dat în fața ochilor, supuse simțurilor olfactive
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
cămașă, făcând inconștient o trecere în revistă a frazeologismelor preluate în limba română direct în varianta lor franceză. Gestul dezveli, pe lângă pieptul costeliv, asemănător cu al câinilor comunitari suferinzi de boli de piele, încă patru expresii asupra cărora Plescăială nu insistă, pentru simplul motiv că nu avea idee ce e acela un frazeologism. Se scotoci prin buzunarele de la pantalonii prea groși pentru canicula ce îl mânase încă de dimineață de pe stradă înapoi în casa scării blocului 48A și scoase două chiștoace
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
venit să-mi faci portretul! Olgăi Tudorache i l-ai făcut! Acu să mi-l faci și mie! Modestia pompierului împiedică însă în această seară actul de creație. E prea tânăr, iar actorul, prea mare. — Adu-mi atunci un creion, insistă actorul schimbând rolul. O să-ți fac eu ție portretul! Caută răvășind totul pe măsuță și se întoarce cu un registru. Pompierul zâmbește, actorul își desăvârșește desenul, sticla își ia la revedere pas cu pas de la propriul conținut, cu părerea de
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
rus vizavi de intențiile lui Napoleon și, împreună cu acesta, "prospecta" viitorul, așa cum, odinioară, Philippe de Comines*, dezgustat de violențele lui Carol Temerarul* urmărea atent politica regelui Ludovic al XI-lea, căutând să-i ghicească destinul. Odată învins Napoleon, Talleyrand a insistat în fața suveranilor aliați asupra principiului legitimității, care, în viziunea lui, trebuia să salveze vechile granițe ale Franței. Totodată, atunci când i-a prezentat Senatul regelui Ludovic al XVIII-lea66, el a avut grijă să susțină necesitatea unei Constituții, afirmând că "instituțiile libere
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]