5,016 matches
-
descriere. - Bineînțeles, spuse ea nesigur. Voi face tot ce-mi stă în putință. Sigur că da. Bell chemă o parte din agenții de afară și dispăru cu ei printr-o ușă ce ducea spre ringul de călărie. - Mă duc să inspectez, îi comunică el lui Sachs. Aceasta dădu din cap în semn de aprobare și privi afară pe fereastră către locul unde se afla Kara. Aceasta rămăsese singură în mașina lui Sellitto, chiar lângă Camaro-ul ei de culoare galbenă. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
vârstă, rasă sau talie (tocmai urmărise și legitimase un gardian mult mai înalt decât Weir și fără să semene vreun pic cu acesta, dar care o privise ciudat - se dovedise până la urmă că îl cunoscuse pe tatăl eiă. Terminase de inspectat o aripă a clădirii și urma să o înceapă și pe cealaltă. Sub comanda lui Sellitto și Bo Haumann, echipele de căutare încă răscoleau etajele superioare ale clădirii. Și cel mai ciudat lucru, de departe, era că însuși Constable se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
și să insist să fac eu din nou cumpărăturile o vreme. Între timp, cred că ar trebui să fac ceva în legătură cu felul cum arăt: m-am zărit într-o oglindă de pe peretele sălii de gimnastică de la școala pe care o inspectez și am fost destul de șocată. Credeam că știu exact cum arăt - în fond, mă holbez în oglinda aia de la baie în fiecare dimineață și seară când mă machiez, mă demachiez și mă pieptăn. Dar era ceva legat de felul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
de asta, nu? E mai mult vorba de respect și de încrederea în sine, nu? Păi... cam așa ceva, oricum. Și un pic din cealaltă. „Ai venit de departe, draga mea“, i-am șoptit eu imaginii mele aplecându-mă puțin ca să inspectez culoarea buzelor, „dar nu destul cât să nu te mai preocupe să arăți bine pentru soțul tău. Ce păcat, asta e.“ Mă simțeam aproape timidă întorcând capul dintr-o parte în alta și exersând vreo două zâmbete. M-am întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
gata să sară de pe cazemată, cînd observă un chip care se uita la el din tranșee. Un soldat japonez, Înarmat pînă-n dinți, stătea pe vine lîngă zidul dărîmat, cu pușca, banduliera și salteaua Întinse În fața lui, ca pentru a le inspecta. Nu avea mai mult de optsprezece ani, cu o față liniștită, În formă de lună; Îl privea fix pe Jim, fără să fie surprins de apariția acestui băiețaș european cu pantalonii lui albaștri de catifea și cămașa de mătase. Jim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Aici, Basie se tîrguia pentru un sac de orez și cîțiva pești, În schimbul unor țigări franțuzești din rezerva de pachete de sub patul lui. Uneori, Îi spunea lui Frank să-l aducă pe Jim la taraba vînzătorului, unde negustorul chinez Îl inspecta sobru pe Jim, Înainte de a clătina din cap. Curînd, pentru Jim deveni clar că Basie Încerca să-l vîndă negustorilor. Prea obosit ca să se opună, stătea În camion Între cei doi americani, ca un pui pe care chinezoaicele Îl cărau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
decide unde ar trebui trimis Jim. Urmat de doi soldați Înarmați, sergentul japonez stătea În deschizătura ușii. Toți cei trei bărbați purtau măști de bumbac pe față. Un miros fetid venea dinspre tînăra belgiancă adormită pe podea. Ochii sergentului Îi inspectau pe rînd pe fiecare și numără exact blidele de tablă. Rația zilnică de orez sau de cartofi dulci era repartizată pe blid și nu pe cel care Îl deținea. Adesea, cînd domnul Partridge era obosit după ce o hrănea pe soția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Jim și vreo douăzeci de englezi, bărbați și femei. O mulțime de prizonieri se adunase deja lîngă gardul de sîrmă ghimpată. Cu mîinile În buzunarele șorturilor zdrențuite, se uitau tăcuți, În timp ce un sergent japonez se urcă În autobuz ca să-i inspecteze pe prizonieri. Doctorul Ransome stătea În genunchi, În partea din spate a camionului, ascunzîndu-și rana de pe față cu dosul mîinii. Jim se uită fix la englezoaica Într-o rochie de bumbac uzată, care stătea lîngă gard, cu degetele Încleștate pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Încercă să-și Închipuie elicele avioanelor Brewster Buffalo. Se Întoarse spre avionul de transport parcat lîngă șoseaua de perimetru. Pilotul japonez și ofițerii În uniformă mergeau prin iarbă, spre pistă. Se opriră la marginea noroioasă, rîzÎnd unul către celălalt, În timp ce inspectau lucrările. Cataramele și insignele lor lustruite străluceau ca bijuteriile europenilor care vizitaseră Înainte de război cîmpurile de luptă de la Hungjao. Jim păși În iarbă, lăsînd În urmă norii de praf și rîndurile de soldați chinezi. Voia să vadă pentru ultima dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
acei piloți ai Înserării care Îl scoseseră din grupul de lucru. De cîte ori Îi urmărea pe japonezi plimbîndu-se În jurul avioanelor, se gîndea la cei trei tineri piloți și la echipa lor de la sol, care veniseră, prin lumina Înserării, să inspecteze pista. Dacă n-ar fi fost băiatul acela englez care să se plimbe spre avioanele parcate, japonezii nici n-ar fi remarcat vreodată echipa de lucru. Aviatorii Îl fascinau pe Jim cu mult mai mult decît armura kendo a soldatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cînd prinseră viteză. În cele din urmă, lagărul Lunghua fu dezmembrat. O formație de marș se formă lîngă tunel. Vreo trei sute de prizonieri britanici, bărbații mai tineri cu soțiile și copiii lor, se Înșiraseră pe pista de alergări și erau inspectați de către un sergent de jandarmi. LÎngă ei, pe terenul de fotbal, erau acei prizonierii prea istoviți ca să se așeze sau să stea În picioare. Zăceau În iarbă, ca răniții pe un cîmp de luptă. Soldații japonezi se plimbau printre ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
urmăreau avioanele americane de recunoaștere, care zburau pe deasupra capului, fără să facă vreo Încercare de a-i mobiliza pe deținuții de pe stadion. Totuși, peste vreo cincisprezece minute, un al doilea grup Începu să se adune, iar japonezii veniră să-i inspecteze. Jim Își șterse mîinile pe iarba umedă și Își vîrÎ degetele În gura domnului Maxted. Buzele arhitectului tremurară În jurul lor. Dar soarele de august usca deja umezeala din iarbă. Jim Își Îndreptă atenția spre o baltă de pe pista de zgură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
erau hamali chinezi, cu pieptul gol și cu pantaloni negri legați de glezne deasupra sandalelor de paie. Al treilea era eurasiaticul În cămașă albă pe care Jim Îl văzuse cu trupele japoneze de securitate. Ei rămaseră lîngă tunel, În timp ce eurasiaticul inspecta stadionul. Se uită la deținuții care ședeau pe iarbă, dar atenția lui era clar atrasă de mobilele furate, aflate În tribune. Eurasiaticul avea un pistol automat greu vîrÎt În betelia pantalonilor, dar Îi zîmbi lui Jim ca pentru a-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
să o iau pe doamna Vincent...! Trecu pe lîngă doctorul Ransome În Întuneric, dar mîinile medicului Îl apucară de umeri. — Stai, Jim... M-am gîndit că trebuie să fii aici. Își scoase masca, strînse la piept capul lui Jim și inspectă gingiile băiatului, ignorînd sîngele care Îi păta materialul proaspăt al cămășii armatei americane. — Părinții tăi te așteaptă, Jim. Sărmanul de tine, tu n-ai să crezi niciodată că războiul s-a terminat. PARTEA a IV-a 42 Orașul Îngrozitor Două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Ți-ai făcut la atelier la Munca Orbilor o sârmă excepțională. Astăzi este foarte cald și te-ai gândit să mergi la ștrandul Obor de lângă gara de Est. Pleci de acasă numai În chiloți. Urci pasarela de peste calea ferată și inspectezi cu privirea ștrandul. E ceva lume. Zăbovești puțin și te mai uiți la șine, la macaze, la trenuri, la motorul de tăiat lemne care șuieră despicând butucii din depozitul Întreprinderii Combustibilul, la locomotiva cu aburi care face manevre cu vagoanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ooo-uriși aaaa-uri mereu la costumele extrem de scumpe. Într-un final, cea cu haină de blană alese o pereche de papuci albaștri de piele Întoarsă care costau 100 de lire sterline. În vreme ce pupezele continuau să ridice haine pentru a le inspecta ca apoi să le pună jos, Ruby auzi frânturi din conversația lor. La un moment dat tipa În blană Își mângâie umflătura și o informă pe femeia cu marsupiul că Își făcuse programare la spitalul Portland pentru cezariană. —Pe bune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
din greu. Ușa fusese deschisă de mai puțin de un minut când intră Fi. Arăta sleită și epuizată. Bună, Chanel, zise Fi, sărutând-o pe obraz. După ce s-au despărțit din Îmbrățișare, Chanel făcu un pas În spate ca să o inspecteze pe Fi. — Doamne, când ai dormit ultima oară toată noaptea, În 1485? — Cam așa ceva, zise Fi. Ruby ajunse lângă ele. —Bună, scumpo, Îi spuse lui Fi. Ce vânt te-aduce pe-aici? Și cine-ți ține locul la fermă? —Saul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
la acea fată. Nu aveam să mă mai gândesc la ea de îndată ce Madeleine înceta să mai vorbească despre piesă. —Așa, i-am spus lui Abigail, ce mai e nou în clasa doamnei Gleckler? Îmi întinse o mână ca să i-o inspectez. Fragilitatea ei încă mă înspăimânta. Avea un bandaj la cot. — Cred că nu vrei să auzi, spuse Madeleine. —Ascult, i-am zis. Ce s-a întâmplat? am întrebat-o pe Abigail. M-a împins Laurie. La final am plâns, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
atârnând acolo o pereche de ciorapi din mătase, de damă, un model foarte vechi, cu dungă la spate, de genul celor pe care Îi uitase de mult, iar vederea lor Îi trezi furnicături ușoare În abdomen. Intră În bucătărie și inspectă conținutul frigiderului și al cutiei cu pâine, apoi se Întoarse În dormitor și amușină lenjeria care era și ea făcută din mătase și Împăturită la dungă pe rafturi. Pentru o clipă Fima se imagină În rolul unui detectiv meticulos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
a cumpărat o fabrică de mașini-unelte și o turnătorie. W. și O., cei doi fii mai mari, urmau să preia firma, trebuiau așadar să-și prezinte demisiile, iar W. să se mute la S. În timp ce fratele lui făcea gălăgie - că „inspectase“ deja fabrica - capul tatei se lăsă în jos, chipul îi căpătă o expresie de cuțit tocit, își strânse umerii, vrând parcă să se facă mic, aproape chircindu-se - și W. simți o gâtuire ca atunci când în timpul serviciului militar străpunsese pătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
de la mine, am spus eu. Pantofii tăi cu toc cui fac reiații să pară prea scurți și până și eu știu că așa ceva nu e acceptabil în afara cluburilor de noapte din Ibiza. Resemnându-se la o zi de dezastru vestimentar, inspectă colecția mea impresionantă (după părerea mea) de încălțăminte practică de foarte bună calitate, oftă și-și introduse cu grijă picioarele (încălțate cu cea mai bună pereche a mea de șosete Stăpânul Inelelor - singurele curate) într-o pereche de mocasini maro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Voi și Billiken, n-am simțit trecerea orelor, până când cele douăsprezece țignale ale unui ceas cu cuc m-au făcut să sar din fotoliu. M-am Întrebat pe loc: Oare ce se petrece? Făcând pe detectivul, m-am dus să inspectez și m-am aventurat câțiva pași În ambianța din vecinătate, foarte hotărât, e drept, să-mi iau tălpășița la cel mai mic zgomot. Din stradă urcau urletul claxoanelor, reclamele vânzătorului de ziare, scrâșnetul frânelor care Îl salvează pe trecător, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cântec pe tema asta. Cu toate astea însă, în viața reală lucrurile n-au stat chiar așa. Afară continua să bureze. Dar ce mai conta. M-am trezit tot la crăpatul zorilor și am hrănit-o pe Kate. Mi-am inspectat sentimentele cu oarecare teamă, așa cum îți inspectezi cu limba gingia din jurul dintelui care te doare. Și am fost încântată să descopăr că starea mea psihică nu se schimbase față de seara precedentă. Mă simțeam tot plină de viață și continuam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
însă, în viața reală lucrurile n-au stat chiar așa. Afară continua să bureze. Dar ce mai conta. M-am trezit tot la crăpatul zorilor și am hrănit-o pe Kate. Mi-am inspectat sentimentele cu oarecare teamă, așa cum îți inspectezi cu limba gingia din jurul dintelui care te doare. Și am fost încântată să descopăr că starea mea psihică nu se schimbase față de seara precedentă. Mă simțeam tot plină de viață și continuam să sper. Era absolut minunat. M-am culcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mâna mamei cu cel mai ferm gest de care avusese parte mama în toată viața ei. După care tipul și-a îndreptat atenția spre mine. Cu coada ochiului, am văzut-o pe mama cum își scutura mâna zdrobită și-și inspecta, pe-ascuns, verigheta să vadă dacă nu cumva fusese îndoită în cursul puternicei strângeri de mână. —Ăăăă, bună, am zis eu tulburată și nedumerită. Trecuse multă vreme de când nu mai întâlnisem o asemenea concentrare de masculinitate. — Mă bucur să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]