1,049 matches
-
unor cercetători, spontaneitatea comportamentului agresiv se datorează unei acumulări de energie în sistemul nervos (Freud, 1887-1902/1956; Lorenz, 1966 citat de Pahlavan, 1987). De unde rezultă nevoia de eliberare, nevoie pe care organismul o satisface prin manifestarea unor reacții specifice (acte instinctive). Odată această energie consumată prin declanșarea actului instinctiv, comportamentul va înceta. Totuși nevoia de eliberare a impulsurilor nervoase poate fi uneori atât de impetuoasă încât și în absența unei ținte adecvate organismul va manifesta acest comportament (Lorenz, 1966). Declanșarea agresivității
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
acumulări de energie în sistemul nervos (Freud, 1887-1902/1956; Lorenz, 1966 citat de Pahlavan, 1987). De unde rezultă nevoia de eliberare, nevoie pe care organismul o satisface prin manifestarea unor reacții specifice (acte instinctive). Odată această energie consumată prin declanșarea actului instinctiv, comportamentul va înceta. Totuși nevoia de eliberare a impulsurilor nervoase poate fi uneori atât de impetuoasă încât și în absența unei ținte adecvate organismul va manifesta acest comportament (Lorenz, 1966). Declanșarea agresivității ar fi urmată în acest caz de o
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
pozițiile clasice și inflexibile asupra agresivității nu permiteau întrevederea altor soluții mai eficiente. Singurele propuneri existente se refereau la practica pedepsei și a catharsisului. Într-adevăr, cine putea pretinde să oprească un om căruia îi este foame sau sete? Concepția instinctivă și lineară a comportamentelor agresive trimitea la un astfel de reducționism. Comportamentul agresiv este un comportament complex, de aceea nu există răspunsuri simple referitoare la controlul sau apariția agresivității. Totuși nu există nici o bază științifică pentru a afirma că agresivitatea
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
parcă de numele ei „țvetok”, ba se învăluia într-o aură catifelată, discretă și feminină - devenind „o floare”. Mai târziu, aveam să mă gândesc la povestea miriapodului care, întrebat despre tehnica dansului său, s-a încurcat imediat în mișcările, altădată instinctive, ale nenumăratelor lui membre. Cazul meu nu a fost atât de disperat. Dar, din ziua lapsusului, problema „tehnicii” s-a dovedit inevitabilă. În prezent, franceza devenea o unealtă, căreia, vorbind, îi măsuram importanța. Da, un instrument independent de mine și
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
fie ei teologi, istorici ai religiilor, literați, folcloriști sau sociologi și antropologi nu a negat vreodată legătura dintre mit și corpusul social. Mitul servește afirmării relațiilor cu divinitatea, creării de modele de comportament exemplare, explicării fenomenelor Înconjurătoare, eliberării de pulsiunile instinctive dăunătoare, perpetuării tradițiilor, justificării ordinii și instituțiilor sociale etc. Însă odată cu „școala franceză” (Durkheim și discipolii săi) și, mai ales, cu antropologii funcționaliști, relația dintre mit și societate a devenit criteriul principal de definire și analiză a fenomenului mitologic. Din
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
membrilor pentru atingerea unui scop sau unei acțiuni sociale (Ch. Laughlin Jr et alii, 1979, p. 29). Specialiștii În etologie (J. Huxley, 1966, 1971; K. Lorenz, 1966, 1971; Ch. Laughlin Jr, 1979; J.W. Smith, 1979) consideră că aceste „rituri” instinctive au apărut În urma unor procese de adaptare și de transformare comportamentale lente, care au condus la: a) deplasarea (displacement) unei acțiuni din contextul practic inițial și replasarea ei În alt context, de semnalizare. Prin acest mecanism se produce schimbarea funcției
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
formă esențială a vieții psihice o află în instinct, „termen foarte obscur și controversat”, ca de altfel interpretarea și semnificația sa, definit în relație cu comportamentul uman, deoarece este expus observației și descrierii. Pentru acest motiv, Scheler vorbește de „comportament instinctiv”, considerat ca un comportament teleologic care se desfășoară după un „ritm rigid și constant” și „răspunde la situațiile care se prezintă într-o manieră tipică și sunt importante pentru viața speciei, dar și pentru experiența particulară a individului”. A treia
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
cîteva. Respectul, melancolia, resemnarea, fidelitatea, bucuria cu-noașterii sînt stări totale, atunci cînd presupun o serie de experiențe de viață, trăiri de un gen mai mult sau mai puțin compus și intensiv. Ele sînt deosebite de efervescențele momentane și de strădaniile instinctive, de hotărîrile stimulate de situații trecătoare, ca și de dispozițiile și imboldurile ce dispar la fel de repede cum au apărut. Ele se pot folosi însă, în conflictul cu împrejurările practice, de asemenea funcții psihice, mai curînd elementare. Starea totală dominantă este
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
o anumită izolare a diferitelor laturi sau însușiri ale vieții psihice. Așa cum plăcerea sau neplăcerea sînt de la început legate de un imbold sau un instinct, la fel și senzațiile noastre sînt de la început condiții pentru declanșarea unor acțiuni reflexe și instinctive, după cum reprezentările noastre sînt legate strîns, de la început, de așteptare și instinct. Cercetarea științifică însăși începe ca un efort de căutare a unor mijloace pentru anumite scopuri; de abia mai tîrziu ideile astfel provocate capătă un interes nemijlocit. Acțiunea nu
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
a verii. Nu doresc nici uneia dintre bietele de voi să treacă prin așa ceva. — Și pe vremea aia nu exista anestezie, ca azi, intervine și mama. Sfatul meu e să luați tot ce vă dau. — Dar puteți folosi și metode naturale, instinctive, se bagă și Noura repede În propoziție. Nu cred că o să-mi spuneți că legănatul și schimbatul poziției nu v-au fost de ajutor În timpul contracțiilor! Mama și Janice schimbă Între ele priviri sceptice. — Eu una n-aș zice asta
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
la marii actori, la care nu știi cât joacă rolul piesei ori cât se joacă pe sine în acel rol. Succesul se miroase și, firesc, te cantonezi în el, cu orice risc. Populismul lui CTP vine și din credința oarbă, instinctivă, a omului care se joacă pe sine, exact, și care desconsideră datele profesionale acumulate în școală, prin muncă asiduă și afiliere la un sistem educațional. Aici, are destule circumstanțe atenuante. Ce model de jurnalist avea prestigiu, la noi, în '90
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
istorie. E un interes vechi, de pe când eram la universitate, dar abia în ultimii ani acest interes a căpătat o direcție în sensul în care vorbeai. Alegerea personalităților n-a fost deloc arbitrară după mine, ea e în mare parte instinctivă, intuitivă. În multe dintre cazuri cum ar fi Dickens, Blake, Chaucer, Milton am încercat să-mi aduc contribuția la conturarea conceptului de "sensibilitate londoneză". Mă interesa scriitura care izvora din Londra, ca și cea despre alte orașe vechi de veacuri
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Toți autorii (lectorii, criticii) Desperado dau piept cu realul singuri, într-o singurătate emfatică. Poezia ta este firească și mută, iar uneori alunecă în ironie. Faci din refuzul etalării sensibilității un scop în sine, ori e acesta doar o reacție instinctivă, inexplicabilă? RF. Nu fac un efort conștient de a suprima exprimarea emoției. Nu înțeleg, nu sunt întru totul de acord cu ideea că poezia mea este firească. În mintea mea, ceea ce scriu este o formă de artă extrem de conștientă și
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
folosirea limbajului, a poeziei, drumul meu prin lume. Oricum, am reușit să-mi capăt propriul meu mod de gândire și de lucru după ce n-am mai cântat la vioară, și ar fi fost de așteptat să pierd și acest sentiment instinctiv, migrator, că există un sens important în cultura Europei centrale. Pe de altă parte, l-am cunoscut recent pe pictorul austriac Johann Julian Taupé și m-a mirat oarecum că pentru el "serios" însemna "important, valoros". Această atitudine orientarea către
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
curentului tradiționalist, foarte puternic în anii ‘30. Fără a formula un program precis, directorul susține în articolul Cuvinte pentru încă un început că soarta multor scriitori, cărți, reviste și cenacluri ar fi fost alta „dacă păstrau un mai viu și instinctiv contact cu pământul obârșiei noastre” și subliniază: „Noi mergem în pas cu viața. Cu viața neamului nostru, românesc.” În articolul O altfel de actualitate a literaturii și artei (2/1939), elogiind autohtonismul, Cezar Petrescu combate modernismul cosmopolit, pe seama căruia sunt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289322_a_290651]
-
ca fel al meu adevărat de a fi. Cel curajos este cel care, fiindu-i frică, merge înainte. El se învinge pe el, după ce s-a proiectat în afară, în spațiul faptei și al primejdiei. El învinge în el grija instinctivă pentru limita lui, pentru eul lui ireductibil. Și tocmai pentru că hotărârea și curajul pot câștiga în fața acestei griji, frica devine un instinct negociabil la nivelul libertății. În frică survine deci o confruntare decisivă: între ceea ce este condiționat în mine și
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
naționalismul cultural este opusă celei germane de Blut und Boden. Din conceptul de națiune al lui Renan derivă "ideea", trăsătura permanentă a națiunii a lui Iorga. Prin idee oamenii își exprimă modul de viață, gîndurile și sentimentele; este un comportament instinctiv izvorît din adîncul solului și rasei. Lucrurile acestea sînt organice, constituie manifestări spontane, aflate dincolo de rațiune și care nu pot fi modificate de către acestea. Ideile acestea ies la iveală și devin sentimente rezistente la schimbări, iar după o vreme se
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Numai că studenții evrei nu veneau niciodată acolo; nu se simțeau la largul lor în atmosfera aceasta tot mai otrăvită a mediului studențesc românesc. Doar savanții și profesorii evrei invitați de Iorga veneau, ca de exemplu, Moses Gaster 147. Absența instinctivă a studenților evrei constituia un motiv de tristețe și era totodată semnificativă. Iorga i-ar fi primit bucuros ca să-i asimileze și să-i atragă în cadrul naționalismului său cultural! Ar fi considerat drept misiunea sa să-i întîmpine cu brațele
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
făcea parte din firea sa". Autorul cărții de față provine din Europa central-răsăriteană. După ce a citit mii de pagini din jurnale, corespondența, articolele și operele istorice ale lui Iorga, el nu a dat peste nici o manifestare a acelei uri aproape instinctive, a acelui antisemit insurmontabil pe care îl cunoaște atît de bine din vremea cînd trăia în Europa răsăriteană, care devine aproape un "al șaselea simț" acolo și apare la suprafață nediscriminatoriu atunci cînd antisemiții est-europeni vin chiar și întîmplător în
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ceva nou și mai bun se profila la orizont. „Nici unul dintre noi - scriau În noiembrie 1945 editorii revistei italiene Società - nu Își mai recunoaște trecutul. Ne pare de neînțeles... ce ne domină astăzi viața e sentimentul de stupoare și Încercarea instinctivă de a găsi o direcție. Suntem pur și simplu dezarmați de realitate”. După Înfrângerea lui Hitler, impedimentul principal În calea transformării radicale nu au fost fasciștii sau reacționarii care se aliaseră cu dictatorii și fuseseră măturați odată cu aceștia, ci guvernele
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
adevărat că În 1950 britanicii au respins propunerea lui Schuman din cauza tradiționalei lor rețineri față de complicațiile continentale, precum și pentru că nu vedeau utilitatea participării la un proiect economic. Dar decizia de a nu se alătura CECO a fost mai ales una instinctivă, psihologică și chiar sentimentală, rezultat al unei experiențe recente absolut aparte. În ianuarie 1952, Anthony Eden rezuma astfel decizia britanică În fața unui public newyorkez: „E ceva ce știm, adânc În sufletul nostru, că nu putem face”. Decizia nu era definitivă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fi rămas mereu În minoritate. Pentru a avea o șansă, politic vorbind, ei trebuiau să cucerească populația predominant rurală din regiune. și astfel, spre deosebire de mai toate partidele socialiste sau social-democrate din Europa, social-democrații scandinavi nu au fost dezavantajați de antipatia instinctivă față de țărani ce caracteriza toată stânga europeană, de la remarcile lui Marx despre „idioțenia vieții rurale” la dezgustul lui Lenin față de „culaci”. Mizeri și Încrâncenați, țăranii din centrul și sudul Europei interbelice au format un electorat facil pentru naziști, fasciști sau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
manipulare macroeconomică prin impozite, rate ale dobânzii și subvenții mascate. Dar e izbitor cât de puțin difereau măsurile sub aspect politic. Social-democrații germani și suedezi, creștin-democrații italieni, gaulliștii francezi și politicienii britanici de toate culorile s-au agățat la Început instinctiv de consensul postbelic, căutând pe cât posibil ocuparea completă a forței de muncă sau compensând În caz contrar prin creșteri salariale pentru cei cu loc de muncă, transferuri sociale pentru cei fără și subvenții directe pentru angajatorii În dificultate din sectorul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cât și riscuri. Un stat european care nu mai reușea să rezolve problemele ocupării complete a forței de muncă, salariilor reale susținute și creșterii economice) era sortit să Înfrunte mânia acelor cetățeni care se simțeau trădați. După cum am notat, reacția instinctivă a politicienilor de pretutindeni a fost să trateze Împăciuitor cu proletariatul industrial masculin: În parte fiindcă acesta era cel mai afectat, În parte fiindcă era categoria cea mai susceptibilă de a organiza proteste serioase. Dar s-a dovedit că adevăratul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
un prim-ministru care se baza mai mult pe o coterie de amici și consilieri decât pe tradiționalul corp de elită al administrației civile. Pe aceștia, ca și pe omologii lor din sistemul educativ și judiciar, Margaret Thatcher Îi suspecta instinctiv (și nu se Înșela) că preferă vechiul paternalism subvenționat de stat. Potrivit convențiilor complexe ale politicii britanice preocupate de social, Margaret Thatcher - răsărită dintr-un mediu mic-burghez și cu o slăbiciune pentru nouveaux riches din mediul de afaceri - nu era
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]