9,535 matches
-
PUBLIC 2. Imobile încadrate în clasa I de risc seismic, dar nedeclarate pericol public. Majoritatea imobilelor sunt situate în Centrul orașului, pe străzile Franceză, Armeneasca, Lipscani, Bărăției, Gabroveni, Blănari, Calea Victoriei, b-dul Magheru, din cauza că cele mai multe au fost ridicate în perioada interbelică și au trecut prin câteva seisme majore, fără a fi consolidate corespunzător după aceea. Acest fond este prioritatea zero a consolidărilor. Ne este clar că prognozele, în ceea ce privește amploarea pagubelor în urma unui cutremur sever, sunt foarte dure și că problema de
Bucureştiul, cel mai vulnerabil oraş din România în cazul unui seism [Corola-blog/BlogPost/93173_a_94465]
-
Cristian Teodorescu Din ambițiosul proiect interbelic al unei istorii ilustrate a comunei Slobozia n-au rămas decît vreo cîteva fotografii și, poate, paginile introductive scrise de învățătorul P. Ideea i-a venit primarului, în timpul unei partide de table cu învățătorul. Jucau în curtea casei lui P.
Istoria abandonată by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8224_a_9549]
-
politice ale epocii proletcultiste în literatură, înțeleasă ca un instrument al ideologiei comuniste, adică al partidului muncitorilor promovând deschis lupta de clasă împotriva burgheziei. POEZIA îl are ca reprezentant "de frunte" pe Tudor Arghezi, caracterizat anterior, în secvența dedicată literaturii interbelice, și valorificat aproape integral în beneficiul epocii comuniste, sustras misticismului și protejat de vechile acuze ale lui Sorin Toma, depășite și uitate. Tudor Arghezi a devenit în 1961 maestrul suveran al literaturii comuniste, situat în afara oricărui reproș, cel puțin în
Canonul literar proletcultist (III) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8236_a_9561]
-
contemporane nu mai surprinde. De altfel, abia ulterior anului 1961 va fi cunoscută literatura lor de sertar, care nu avea nimic comun cu proletcultismul. PROZA proletcultistă recunoaște ca personalitate dominantă pe Mihail Sadoveanu, prezentat generos la secțiunea anterioară a literaturii interbelice. "Alături de el - afirmă Emil Boldan - stau scriitori din ge-ne-ra-ția imediat următoare ca: Cezar Petrescu, Camil Petrescu, Ion Agârbiceanu, George Călinescu etc." (p. 123), de asemenea prezentați anterior. Ierarhia este, în continuare, foarte sever și foarte atent organizată. De cel mai
Canonul literar proletcultist (III) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8236_a_9561]
-
competiția pentru actualitate, orientarea masivă, dominantă, a literaturii române către problemele concrete ale construcției socialiste" (p. 125). În mod curios, G. Călinescu, deși foarte activ în epocă, nu este evidențiat în mod special, cum nu fusese nici la capitolul literaturii interbelice, nici în secvența dedicată prozei proletcultiste, dar, e adevărat, este plasat în fruntea listei criticilor, care arată astfel: G. Călinescu, Tudor Vianu, D. Panaitescu-Perpessicius, Mihail Ralea, Ion Vitner, M. Novicov, Al. Dima, Ov. S. Crohmălniceanu, Paul Georgescu, Silvian Iosifescu, G.
Canonul literar proletcultist (III) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8236_a_9561]
-
sănătos spirit revoluționar proletar, crește pe solul unei tradiții artificios amplificate a realismului critic. De cealaltă parte, antirealismul uneltește reacționar, diversionist, în spirit burghez, căpătând forme derutante și detestabile: simbolismul, poporanismul și semănătorismul la începutul secolului XX, iar în deceniile interbelice: avangardismul, modernismul, ortodoxismul. Apolitismul junimist și autonomia maioresciană a esteticului sunt expresii ale spiritului burghez, preluate la modul decadent de modernismul lovinescian, "ilustrând descompunerea artei și literaturii burgheze". Scriitorii exilați (Mircea Eliade, de pildă) nu sunt pomeniți. Modernismul occidentalizant e
Canonul literar proletcultist (III) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8236_a_9561]
-
mă exprim în termeni eufemistici. Trecînd pe un plan mai general, sunt surprins de argumentele, cel puțin bizare, la care recurg mulți intelectuali de bună credință pentru a-și argumenta opțiunile politice. Unii fac trimitere la tot felul de tradiții interbelice (mai ales liberale), care îi obligă, vezi Doamne, la o anumită poziționare față de actualele partide. Asta ca și cînd distinșii lor descendenți ar avea ceva în comun cu liberalii, conservatorii sau social-democrații de azi. Alții, ceva mai vehemenți, vorbesc despre
Despre vot by Dan Căpățînă () [Corola-journal/Journalistic/8255_a_9580]
-
Ion Simuț Trei sunt monștrii literaturii interbelice în viziunea dogmatică a epocii proletcultiste: avangardismul, modernismul și ortodoxismul. Emil Boldan îi tratează ca atare, cu o nedisimulată repulsie, în Prezentare succintă a istoriei literaturii române, apărută în "Limbă și literatură", volumul V, 1961, publicație a Societății de Științe
Canonul literar proletcultist (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8264_a_9589]
-
și direcția revistei "Convorbiri literare", factori reacționari. Realismul critic va fi umbrit spre sfârșitul secolului al XIX-lea de antirealismul unor curente diversioniste, decadente, cum s-au dovedit simbolismul, poporanismul și semănătorismul. Va renaște însă, în confuzia ideologică a epocii interbelice, sub forma unui nou realism, susținut și exemplificat de Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Camil și Cezar Petrescu. Teza întregii istorii a literaturii române este enunțată de Emil Boldan cât se poate de clar și cacofonic: "Dispărând ca curent literar, realismul
Canonul literar proletcultist (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8264_a_9589]
-
început ai mileniului III? Citind cartea, se simte, indiscutabil, l'air du temps, atmosfera de derută existențială de la începutul anilor '50, combinația de speranță și disperare din primii ani ai comunismului, când intențiile noilor autorități deveniseră clare, dar experiența democrației interbelice îi făcea încă pe oameni să creadă că, în pofida probelor care se adunau cu fiecare zi, scenariul catastrofă putea fi încă împiedicat (mulți stăteau cu urechile lipite de aparatele de radio și cu ochii pe cer în așteptarea avioanelor americane
Destine în derivă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8265_a_9590]
-
pe care nu o întâlneam în cărțile de școală), mi-a obținut un permis la acele fonduri documentare ("S") aflate și ele sub pecetea interdicțiilor de tot felul. Am putut răsfoi atunci reviste precum Literatorul, Viața românească, Semănătorul, Vieața, ziare interbelice, scrieri de critică literară de Lovinesu, Sanielevici, Vianu. Istoria... lui Călinescu. Și multe alte astfel de mirifice întâlniri mă așteptau în după-amiezele când primeam învoire să plec de la internat. Nu chiar de câte ori aș fi vrut... Mai evoc o amintire care
Un liceu, o bibliotecă... by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/8276_a_9601]
-
militar și cazarmă pentru trupele care năvăliseră în oraș. }in minte cum administrația Liceului se plângea că soldații "eliberatori" goliseră recipientele în care erau ținute piesele din laboratorul de zoologie. Am luat câteva foi cu astfel de mărturii, un anuar interbelic al Liceului, alte câteva exemplare de ziare gălățene din acei ani. Mai târziu, când am trecut prin momente mai "delicate", am distrus din frică acele pagini. Nu era bine să fie găsite la mine. Am păstrat, până acum, doar ziarele
Un liceu, o bibliotecă... by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/8276_a_9601]
-
p. 114). Cei patru maeștri privilegiați beneficiază de paragrafe separate și e evident că singurul tratat cu reproșuri grave e Liviu Rebreanu, căruia i se aduc imputări de incompatibilitate ideologică. În continuare, sunt prezentați succint sau doar enumerați alți prozatori interbelici: Hortensia Papadat-Bengescu, Mateiu I. Caragiale, Gib I. Mihăescu, Gh. Brăescu etc. etc., iar în finalul paragrafului G. Călinescu. Poezia interbelică are, în viziunea lui Emil Boldan, un singur protagonist: Tudor Arghezi, valorizat superlativ la același nivel cu Mihail Sadoveanu și
Canonul literar proletcultist by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8285_a_9610]
-
Liviu Rebreanu, căruia i se aduc imputări de incompatibilitate ideologică. În continuare, sunt prezentați succint sau doar enumerați alți prozatori interbelici: Hortensia Papadat-Bengescu, Mateiu I. Caragiale, Gib I. Mihăescu, Gh. Brăescu etc. etc., iar în finalul paragrafului G. Călinescu. Poezia interbelică are, în viziunea lui Emil Boldan, un singur protagonist: Tudor Arghezi, valorizat superlativ la același nivel cu Mihail Sadoveanu și, într-un mod neașteptat, fără nici un reproș, ca și în cazul prozatorului. Nicăieri nu e vorba de misticism, dimpotrivă, Arghezi
Canonul literar proletcultist by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8285_a_9610]
-
bucurie de a trăi și un optimism sănătos proprii poetului" (p. 115). Ca și Mihail Sadoveanu, Tudor Arghezi e, în 1961, pe deplin asimilat de regimul comunist, găsind justificări pentru aspecte care la alții sunt mari defecte. Mai departe, poezia interbelică e prezentată uniformizator, la grămadă, o devălmășie derutantă, în următoarea ordine a numelor, cu câte o frază pentru fiecare: Demonstene Botez, Al. Philippide, Ion Barbu, Camil Baltazar, B. Fundoianu, Ilarie Voronca... și atât. Celor care lipsesc (Lucian Blaga, V. Voiculescu
Canonul literar proletcultist by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8285_a_9610]
-
frază pentru fiecare: Demonstene Botez, Al. Philippide, Ion Barbu, Camil Baltazar, B. Fundoianu, Ilarie Voronca... și atât. Celor care lipsesc (Lucian Blaga, V. Voiculescu, Ion Pillat) li se rezervă, ceva mai încolo, un paragraf special, cuvenit diversioniștilor și reacționarilor. Dramaturgia interbelică este prezentată fără a implica probleme ideologice, caracterizându-i sec, enunțiativ, pe Victor Eftimiu, Mihail Sorbul, Mihail Sebastian, Tudor Mușatescu, Mircea Ștefănescu, Al. Kirițescu și G. Ciprian. Problemele grave ale literaturii interbelice abia urmează (avangardismul, modernismul lovinescian și gândirismul), puse
Canonul literar proletcultist by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8285_a_9610]
-
un paragraf special, cuvenit diversioniștilor și reacționarilor. Dramaturgia interbelică este prezentată fără a implica probleme ideologice, caracterizându-i sec, enunțiativ, pe Victor Eftimiu, Mihail Sorbul, Mihail Sebastian, Tudor Mușatescu, Mircea Ștefănescu, Al. Kirițescu și G. Ciprian. Problemele grave ale literaturii interbelice abia urmează (avangardismul, modernismul lovinescian și gândirismul), puse acuzator sub semnul negației ideologice și estetice totale.
Canonul literar proletcultist by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8285_a_9610]
-
Rad îl invitase pe autorul Cărții Oltului să țină în fața studenților filologi clujeni o conferință, pentru că el inițiase o serie de asemenea expuneri ale unor mari scriitori români, filosofi sau pedagogi, care reînviau într-un fel confesiunile scriitoricești din perioada interbelică, rostite în fața studenților de la Facultatea bucureșteană de Litere la solicitarea profesorului Dumitru Caracostea. Geo Bogza n-a putut onora o asemenea propunere (se scuză că e un slab orator), dar îi invită pe cei doi tineri să-l însoțească în
Geo Bogza și tinerii scriitori ardeleni by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/8290_a_9615]
-
moderne, pentru a le constata și disipa. Or, aici operațiunea de revizuire se dovedește mult mai complicată. O dată, pentru că există deja o tradiție critică propriu-zisă, în descendență maioresciană și lovinesciană. Și apoi, fiindcă sincronizarea cu Occidentul a fost în perioada interbelică aproape realizată. Prin efortul lui E. Lovinescu (nu întâmplător, criticul având parte, în acest volum, de cele mai multe mențiuni pozitive) și al grupării sale, romanul se obiectivează, poezia își descoperă și valorifică lirismul, iar critica literară își circumscrie domeniul și setul
Iluzii pierdute (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8283_a_9608]
-
poate mulțumi în această carte cu un peisaj literar prea calm, bine structurat, diferențiat estetic și cuplat cu mișcările înnoitoare occidentale, el mai varsă lichid din recipient pentru a obține și a vedea jumătatea goală a paharului. Astfel, lirica poeților interbelici e încă "umană, personală, tandră, cuminte, sentimentală" și nu se rupe cu adevărat de tradiția secolului 19. Arghezi, Barbu, Bacovia, Fundoianu, Voronca și ceilalți nefiind realmente moderniști, nici conceptul de modernism, forjat în jurul lor, nu se susține. Abia al doilea
Iluzii pierdute (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8283_a_9608]
-
în Joc secund o poezie "umană, personală, tandră, cuminte, sentimentală". Mai degrabă el închide ochii asupra marilor și micilor exemple, pentru a nu știrbi cumva teza iluzionării continue și în proporție de masă. Are numai pe jumătate dreptate. Modernismul nostru interbelic este unul "impur" și, așa zicând, simultaneist. În el se regăsesc influențe romantice, simboliste, parnasiene, pur moderniste, dar și avangardiste. Și aceasta fiindcă literatura română, în uriașul ei efort de recuperare a decalajului, calchiază formule și poetici aflate, în Vest
Iluzii pierdute (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8283_a_9608]
-
viclenia" subsistemului cultural e de a-i scoate la suprafață și a-i reîntări canonic pe toți autorii excluși ori marginalizați. Recuperări nu întotdeauna cu spirit critic, supralicitări, mitizări contemporane. Prin consecință, neomodernismul "șaizecist" este și mai bricolat decât modernismul interbelic pe care îl recuperează masiv și ostentativ, fără nici o anxietate a multiplelor, divergentelor influențe. Când totalitarismul sucombă și pericolul reactualizării lui este îndepărtat, cu totul abstract (situația din prezent), ironia și autoironia, critica și autocritica, persiflarea, deriziunea au feu vert
Iluzii pierdute (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8283_a_9608]
-
și lumină, de Brătescu-Voinești, versurile lui Coșbuc. O selecție prin treburile în așezare ale unei perioade așa de nesuferit numite, în toate cursurile de literatură, sfîrșit și început de secol. Resturi, din care se va alege, Dumnezeu știe cum, miracolul interbelic. Se cuvine, atunci, să ignorăm această predoslovie? Nu. Diamandy, președintele Societății Autorilor Dramatici, demnitate de care teatrele țării nu par să se cutremure, scrie, în Paștile mele, un clocotit poem în proză, care este al lumii noastre, lepădat însă de
Contribuții by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8299_a_9624]
-
Printr-un trio care va fi prezentat în premieră publicului meloman lugojean, Aubade pentru vioară, violă și violoncel în Do major, de George Enescu, organizatorii amplei manifestări muzicale doresc să reînvie, cu acest prilej, spiritul tradițiilor muzicale lugojene ante- si interbelice, tutelate de aură lui George Enescu. O primă interferență a creației enesciene cu spațiul cultural bănățean, potrivit surselor documentare cercetate până în prezent, s-a petrecut la Lugoj, în 1904. Într-o cronică publicată în periodicul local „Drapelul” (IV, 149, 1904
Dou? premiere la Lugoj by Constantin-T. STAN () [Corola-journal/Journalistic/83120_a_84445]
-
și, nu în ultimul rînd, România literară. Incredulitatea celui ce-a văzut "multe" îi însoțește pururi scrisul, ștanțîndu-l. Experiența vîrstei înțelege a se înfățișa cu un protocol plastic complicat, tangent la spiritul acelui salon de mare ținută care a fost interbelicul. Strict contemporan cu noi prin vivacitatea investigației și acuitatea opiniei, autorul în chestiune e concomitent un "ultim mohican" al menționatei perioade trecute în legendă. De unde și factura participării d-sale la "cronica zilei", imediată și întrucîtva aristocratică, angajată și plutitoare
Ultimul mohican by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8309_a_9634]