1,749 matches
-
sorb tăcerea și gustul cutremurător al desfrînării ideilor de ieri ce nu pot năvăli peste ziua de azi, când noaptea strănută turbată și-ți pretinde zburdălnicii, udând vestejitele anotimpuri de indiferență. Îneci suferințele de odinioară, când priveam pe-ascuns valurile interminabile ale asfințitului pedant, suprapunând gândurile răbdătoare, din celofan nedesfăcut cu sigilii de carton codificate, să vâneze greșelile viitorului negeluit, vânturat într-o îmbrățișare surdă.
Anotimpuri de indiferen?? by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83713_a_85038]
-
În viața lui, Îi stimula foarte mult simțul muzical... Măicuța purta un fel de babețică lată, albă și scrobită, care-i ascundea sînii și o făcea să pară și mai bună; de o parte și de alta se iveau mătăniile interminabile care o Înfășurau cu reminiscențe de lanțuri. Măicuța era foarte nervoasă și-și mușca buzele cînd greșeai, dar era foarte bună și niciodată nu s-a supărat pe Julius. Își petreceau ceasuri Întregi, de trei ori pe săptămînă, așezați În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
La naiba! Trăiască Lolo Fernández! Trăiască Manguera Villanueva! Trăiască Perú! Le-arătăm noi lor! și Președintele Îi salută cu mîna, zîmbește spre fețele nespălaților care aburesc rînd pe rînd geamul automobilului cu răsuflarea lor și mînjesc caroseria neagră a Cadillacului interminabil cu mîinile lor asudate și murdare; oamenii ăștia nu vor intra să vadă corrida, doar cîțiva vor reuși să se strecoare neobservați, sînt oameni care uneori Își vînd biletul cu suprapreț și stau la intrare așteptînd să vadă dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mai bine. În schimb, el crescuse la fel de mult ca literele numelui său, pe care Îl scria pe pancarte puse În fața noilor sale construcții; era Într-adevăr la modă, trebuia să-l vezi Înconjurat de invitații lui Juan Lucas, ținîndu-le prelegeri interminabile de arhitectură, pînă ce musafirii Începeau să obosească și se Întorceau la conversația despre corride; nu mai aveau multe de spus după aprecierile de tipul „e o casă admirabilă“, pe care le făceau lăudîndu-i desenele și atunci el se Înflăcăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ajungă cu bine la destinație. Înaintă cu paharul de whisky prin care-și anunța sosirea În mijlocul grupului și așteptă un surîs al Finitei: „Dar Susana unde-i, Juan?“, Îl Întrebă Finita, foarte fină și el Începu să turuie o poveste interminabilă pe care toți cei din micul grup o ascultară cu o răbdare Îngerească, pînă cînd, deodată, o suflare fierbinte care parcă venea de undeva de sus Îl făcu să spună: „Ei, dar tu, Finita, ce mai faci? Cred că toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
portarul metis și-i ceru să se potolească, Îl mânjiră și pe el, Luque Îl aruncă pe Chinezu În apă, Îl mînji pe Carlos, lui Manolo Îi intră cremă În ochi și Cecilia fu cuprinsă de un acces de rîs interminabil cînd Îl văzu chior și furios. Aceasta fu clipa cînd străinul Îi văzu pentru prima dată pe băieții aceia nebuni, dar uite că venea administratorul, mîine toată lumea la școală!, se Închidea bazinul, străinul Încheia sezonul cu un urlet fericit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
geamantane pe care le adusese cu taxiul și Juan Lucas Îl Întrebă cum se face că dăduse pe mîna lui Bobby cheile de la Mercedes, nu-i fusese de ajuns că făcuse zob camioneta. Carlos se porni să dea o explicație interminabilă: că pe băiatul ăsta nu-l putea opri nimeni cînd Își punea În cap ceva, că el Îi dăduse numai cheile de la camionetă, că mai mult ca sigur cheile de la Mercedes le-a găsit el singur În apartament și așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
suficient, ba chiar mai mult decît suficient, pentru ca Julius s-o șteargă ca din pușcă spre mica sufragerie pentru micul dejun, care era ca un loc de popas În lunga serie de dormitoare și camere de baie Înșirate pe acest interminabil coridor al palatului. De acolo trecu la baie, unde Țanțoșa nu se dădea dusă de lîngă el pînă nu-l vedea intrînd sub duș. „Cu cît e mai rece, cu atît e mai sănătos!“, striga, umflîndu-și pieptul mai-mai să crape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
face asta, cu rezultate variabile. Își face o listă cu el însuși, ca la aparatele vechi reconstruite. Scoate. Curăță. Înlocuiește. Altă listă. Locul care s-a descotorosit de el îl vrea acum prea tare înapoi. Oamenii îl înghesuie cu sunete, interminabile mostre gratuite. Par a fi cuvinte, după cum le spun oamenii. Cum cum cum acum acum acum? Ceva ce ar putea auzi noaptea în câmp, dacă s-ar opri să asculte. Mark mark mark, îi spun. Cotcodăceli, imitând orice nou-venit. Inutil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și le dojenise. Ce fel de copii sunteți voi, să vă uitați la televizor când e așa frumos afară? Întrebarea atrăsese niște chiote disprețuitoare din partea fetelor. Nu era televizor, punctaseră ele sarcastic. Era, de fapt, tenis de masă lobotomizat și interminabil. Privise fascinat. Nu jocul, ci pe ele. Jocul era grosolan, plat și repetitiv. Dar cele două fete - erau pierdute undeva departe, în străfundurile spațiului simbolic. Cu ce e mai frumos decât un joc adevărat de ping-pong? o întrebase el pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
știa deja destule despre creierul uman, bolnav sau nu, ca să nu îndrăznească să meargă până acolo. Avea nevoie de o femeie, de cineva care să-i ofere confirmare, să-i aducă aminte de importanța căldurii simple, s-o salveze de interminabilele respingeri masculine. O pasiune de fetiță. Ba nu, mai mult: o iubea pe femeia asta, pentru tot ceea ce făcuse pentru ei. Dar ar fi alungat-o pe Barbara de la prima vorbă. Se auzi cum alunecă într-un ton de invitație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
lor, dar un zîmbet abia schițat Îi flutură pe buze, iar ofițerașul cel aprins tot mai Înjură amarnic, Însă Înjurăturile sale au acum o nuanță mai blîndă, sugerînd parcă o duioșie malițioasă. În cele din urmă, toată uriașa coloană cafenie, interminabilă, s-a scurs În interiorul vasului și n-a mai rămas nimic pe dig, doar tăcerea și rareori cîte un sunet stins, o adiere răcoroasă, seara, valul unduitor al nopții ce se apropie să ascundă totul la pieptu-i mare și primitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de Marele Amiral Paleol, șef suprem al armatei noastre în bătălia celui de al șaselea decant, că a fost distrusă capitala Tuul cu câteva ore în urmă de către invincibila noastră flotă. Aceasta nu este decât o victorie dintr-o listă interminabilă a celor repurtate de oamenii noștri și armele noastre asupra unui dușman care rezista cu înverșunare. Continuă lupta, amirale. Inima poporului și încrederea guvernului dumitale te însoțesc." Tuul? Gosseyn, cu ajutorul amintirilor lui Ashargin, recunoscu numele. Tuul, fortăreața celui mai puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
dinozaur. Un doctor stătea pe marginea unei mese și studia o tablă de șah pusă în echilibru pe un stomac dragonesc. El e McWham, care e afon, zise Ozenfant. Tratează doar cazurile strict raționale; îi învață șah și joacă jocuri interminabile. E convins că dacă o să-l bată cineva, o să-i cadă armura, dar pînă acum a fost prea deștept pentru ei. Știi vreun joc, Lanark? — Nu. în altă încăpere, un preot slab, cu ochi în care se citea o nefericire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se abătu asupra unui afiș luminat pe un calcan, care prezenta un cuplu atletic în costume de baie, care bătea mingea pe plajă cu doi copii rîzînd. Deasupra scria: BANII îNSEAMNĂ TIMP. TIMPUL, VIAȚĂ. CUMPĂRAȚI MAI MULTĂ VIAȚĂ DE LA QUANTUM INTERMINABIL. îAȘA OR SĂ VĂ IUBEASCĂ). CAPITOLUL 39. Divorțul „Să moară, dacă micuții mei or să fie salvați.“ Cuvintele lui Jimmy îi amintiră neliniștitor de Sandy. Lanark o luă la fugă din parcare și merse apoi pe niște străzi goale, încercînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lume. Doar o carte italienească arată un om viu în Infern. Ajunge acolo pe urmele lui Enea și Iisus, dar la început pierde femeia și căminul pe care le iubește și vede cum toate speranțele lui politice îi sînt ruinate. Interminabilă Mai este cartea francezilor despre copiii uriași. Singura lor lege este de a se simți bine, așa că beau și excretează într-o familie veselă, masculină, care rîde de tot ce adulții numesc civilizație. Pentru ei, femeile există doar ca maseuze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și îi ucide copilul. Devine bancher al împăratului, o răpește pe Elena din Troia și mai are un fiu, simbolic, care explodează. Fură pămînt de la țărani pentru a-și crea propriul imperiu și-l finanțează prin piraterie. Criticul dă replici Interminabile Abandonează lucrurile de care se plictisește, pune mîna pe tot ce vrea și moare crezîndu-se un binefăcător. E primit în Rai la fel ca italianul, pentru că „omul trebuie să se străduiască și străduindu-se, trebuie să greșească“ și pentru că „acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
psihologice, cei care au un scop, sunt aproape întotdeauna ocrotiți de cei ce n-au așa ceva. Lucrul cel mai important era de a nu stârni reacții de adversitate. La un moment dat, în timp ce se găseau imobilizați de o coloană aparent interminabilă de camioane dezlănțuite, Gosseyn urlă pentru a se face auzit: ― Noi venim acum dinspre oraș. Cred că în partea dinspre munți, deci de partea cealaltă nu-i aproape nimeni. Când vom pleca, o vom lua pe acolo și vom ocoli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
de Marele Amiral Paleol, șef suprem al armatei noastre în bătălia celui de al șaselea decant, că a fost distrusă capitala Tuul cu câteva ore în urmă de către invincibila noastră flotă. Aceasta nu este decât o victorie dintr-o listă interminabilă a celor repurtate de oamenii noștri și armele noastre asupra unui dușman care rezista cu înverșunare. Continuă lupta, amirale. Inima poporului și încrederea guvernului dumitale te însoțesc." Tuul? Gosseyn, cu ajutorul amintirilor lui Ashargin, recunoscu numele. Tuul, fortăreața celui mai puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
psihologice, cei care au un scop, sunt aproape întotdeauna ocrotiți de cei ce n-au așa ceva. Lucrul cel mai important era de a nu stârni reacții de adversitate. La un moment dat, în timp ce se găseau imobilizați de o coloană aparent interminabilă de camioane dezlănțuite, Gosseyn urlă pentru a se face auzit: ― Noi venim acum dinspre oraș. Cred că în partea dinspre munți, deci de partea cealaltă nu-i aproape nimeni. Când vom pleca, o vom lua pe acolo și vom ocoli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Și eu am constatat ceva: de multe ori mergând pe același drum spre servici am realizat că totul în mine se petrecea ca și cum aș fi plasat corpul meu pe “pilot automat”, picioarele știau drumul, iar mintea mea purta un dialog interminabil vis-à-vis de o situație neplăcută petrecută cu ceva vreme înainte. Când am înțeles asta și să nu crezi că m-am trezit brusc, m-a salutat o cunoștință și nu am văzuto,am reacționat cu întârziere și a fost ca
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
dar nu din punct de vedere vizual, căci fețele lor rămaseră pe ecranul video și cu toate că Hedrock îi vedea mișcînd din buze, nu ajungea pînă la el nici o voce. Conversația continuă multă vreme și un răstimp ce i se păru interminabil i se explica ceva unei persoane nevăzute. Atît de tare se prelungi scena, încît pînă la urmă Hedrock rămase cu dinții și pumnii încleștați. Scoase un oftat de ușurare cînd luă sfîrșit acest răgaz de tăcere și cînd Peter Cadron
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
Rieux pare să se întunece la față. \ Totdeauna, știu. Dar ăsta nu e un motiv să încetezi să lupți. Nu, nu este un motiv. Dar îmi închipui atunci ce trebuie să fie pentru dumneata această ciumă. Da, spune Rieux. O interminabilă înfrângere. Tarrou și-a ațintit o clipă privirea asupra doctorului, apoi se ridică și pornește grăbit spre ușă. Și Rieux îl urmează. Era tocmai lângă el, când, Tarrou, care părea să se uite în jos la picioarele sale, îi spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
spectaculos decât un flagel și, prin însăși durata lor, marile nenorociri sunt monotone. În amintirea celor care le-au trăit, îngrozitoarele zile de ciumă nu apar ca niște mari flăcări somptuoase și pline de cruzime, ci mai ales asemenea unui interminabil mers târșit care strivește totul în calea lui. Nu, ciuma nu avea nici o legătură cu imaginile exaltate care îl urmăriseră pe doctorul Rieux la începutul epidemiei. Ea era mai întâi o administrație prudentă și impecabilă, funcționând bine. Și de aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
constituie de obicei tot specificul sonor al orașelor, nu era decât o enormă rumoare surdă de pași și de voci înăbușite, dureroasa alunecare a miilor de tălpi, ritmată de șuieratul flagelului sub cerul apăsător, în sfârșit un târșâit de picioare interminabil și înăbușitor care umplea încetul cu încetul tot orașul și care, seară de seară, dădea încăpățânării oarbe, care în inimile noastre ținea loc de dragoste, glasul ei cel mai adevărat și mai posomorit. IV ÎN SEPTEMBRIE ȘI OCTOMBRIE, CIUMA A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]