1,806 matches
-
cunoască multe lucruri despre care Wittgenstein nu vorbea: situația discuției filozofice în problema abordată, pozițiile mai vechi ale lui Wittgenstein, presupozițiile de la care pornea în noile sale cercetări. Mulți erau, fără îndoială, impresionați de personalitatea profesorului, de caracterul neobișnuit al interogațiilor, de stilul cu totul aparte al gândirii sale, fără să-l poată totuși urmări bine. O presupunere confirmată și de unele relatări ale foștilor săi studenți: „S-a spus că Wittgenstein a fost un exemplu viu de practicare a metodei
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
tinerețe a lui Wittgenstein va putea fi caracterizată drept un examen critic al posibilităților de comunicare proprii limbajului. Obiectivul ei central era să răspundă la întrebarea cum este posibilă, în genere, descrierea realității prin limbaj. Altfel spus, să răspundă unor interogații ca acestea: „Ce sunt propozițiile cu sens, cum sunt ele posibile, cum pot fi ele identificate?“ În Tractatus propoziția cu sens este desemnată adesea, mai scurt, prin cuvântul propoziție (Satz) cuvânt care primește astfel o utilizare specială, tehnică, diferită de
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
că pentru Wittgenstein folosirea cuvintelor este „corectă“ 296 GÂNDITORUL SINGURATIC sau „incorectă“ în funcție de faptul dacă este în acord cu practicile unei comunități lingvistice. Autorul califică asemenea considerații ca reprezentând o „soluție“ și afirmă că aceasta „ridică în mod evident multe interogații“49. Nu puțini dintre autorii care au devenit cunoscuți prin lucrări despre filozofia târzie a lui Wittgenstein cred că sugestiile pe care le conțin însemnările sale vor fi mai bine puse în valoare dacă vor fi prezentate sistematic drept teze
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
nimenea în lume mai singur decât mine / Toți au venit și au plecat / Nu știu pe nimeni i-al cui și cum îl cheamă / Plâng zi și noapte neîncetat..." III Dar ce schimbare de fond în 1973, o dată cu Imnele bucuriei! Interogațiile mâhnite, obsesia păcatului, reprezentările agonice lasă câmp liber stării de grație, ec-stazei chiar. Expansiunea devine normă. Imnograful cu mască senină, acum diriguitor de conștiință, clamează pe tema resacralizării existenței. Mod de magnifiere semnalat la Pindar (lăudător, în Olympianikos, al învingătorilor
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
bine, mai ales că s-a întâmplat să ne plimbăm adesea, discutând, pe aleile somptuosului parc din fața școlii. El era pe punctul să încheie studiile medii, eu în pragul unei adolescențe care se manifesta fără dramatism aparent, dar acompaniată de interogațiile firești ale vârstei. Nu uit acele secvențe peripatetice, în care diferența de ani conta, fără să descurajeze totuși dialogul, dorința de cunoaștere mutuală. Ele justifică ceea ce autorul cărții numește undeva „dreptul la amintiri", ca „însușire specifică ființei umane de a
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
ne-a rezervat un viitor, la limita cuvintelor Cu cît ne ocupăm mai mult de limbaj, experiem o corespondență precară între cuvinte și idei, între vorbire și realitate, uităm sensuri originare, care altădată constituiau teme importante ale reflecției filosofice, generînd interogații și chiar dispute. Lingviștii au creat o realitate paralelă. Limbajul a devenit o problemă nu doar de limbă, ci și de logică, semnalată și de Bertrand Russel, care cerea o "cotitură lingvistică", dar care constituie o preocupare veritabilă mai ales
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
vechi sunt goliți de sens, sau chiar au căpătat un înțeles contrar celui originar. Vidul ia și forma cuvintelor. Și atunci nu e preferabilă tăcerea, sau măcar mai multă reținere, pînă la o reconstrucție a limbajului ca element fondator al interogației contemporane ? Însăși ideea de semnificație nu mai e așa de solidă. Se înțelege că filosofia este intens afectată, dar și științele și politica, arta... Sigur, în toate aceste domenii limbajul are limite, dar ceea ce experimentăm pare mai mult decît atît
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
aceasta se va pune cu toată gravitatea. De unde, poate, această urgență a istoriei, nu doar pentru a universaliza experiența istorică a evreilor, ci și pentru a o face transmisibilă posterității, pentru evrei și ne-evrei deopotrivă, o posteritate ale cărei interogații identitare nu riscă să fie mai puțin acute decât ale noastre, și pentru ca și unii, și ceilalți să-i poată privi într-o zi pe evrei în globalitatea lor, și nu doar din unghiul nenorocirilor lor seculare. Prin relația deosebită
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
limbajele mai specializate. Ideea de societate de consum sună acum ca o evidență, pare a fi una dintre figurile de stil cele mai emblematice ale ordinii economice și ale vieții cotidiene din societățile contemporane. Nu-i mai puțin adevărat că interogațiile și dubiile la adresa ei au fost numeroase, iar unii nu au ezitat chiar să-i anunțe decesul. Astfel, la începutul anilor 1990, anumiți observatori semnalează schimbări semnificative, în țările democratice, ale abundenței aflate în criză: pierderea apetitului pentru consum, scăderea
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
nu se mai săvârșește fără cunoștințe, fără recul informat, fără o deliberare „savantă”. A trecut vremea cumpărării nevinovate și lipsite de griji; iată-ne ajunși în stadiul reflexiv 10 al consumului erijat în problemă, în obiect al îndoielii și al interogației. Ciclul III desemnează instaurarea consumului ca lume și ca problemă, ca bătaie de cap și conștiință reflectată. Astfel, „stadiul oglinzii” a fost înlocuit cu „stadiul speculativ” al consumului, cel în care comportamentele de cumpărare se efectuează în lumina cunoștințelor „savante
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
ecologică, transport etc.), consumatorii de tip nou se implică personal în modul lor de consum. Dacă faza III favorizează „nebunia cumpărăturilor”, ea asistă, în paralel, la dezvoltarea unui consumator angajat, „responsabil”, pentru care actul cumpărării nu trebuie separat de o interogație etică sau cetățenească. Societatea de hiperconsum este oare minată din interior de aceste noi atitudini? Este ea martora aspirațiilor și a comportamentelor care amenință expansiunea consumeristă? Nu se poate tăgădui că aceste grupuri de cumpărători reprezintă o disidență față de modelul
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
construiesc o lume după chipul și asemănarea lor, ele permit totuși judecarea, criticarea și corectarea anumitor excese sau derive ale universului individualist-consumerist. Adevărul este că epoca noastră nu e martora atât a deprecierii tuturor valorilor, cât a unei relansări a interogației morale legate de reculul influenței politicului și al marilor sisteme ale sensului. Pe măsură ce puterea tehnicii și a pieței crește, domeniul etic este reactivat și i se redă demnitatea, după cum o arată dezbaterile asupra biotehnologiilor, avortului și eutanasiei, asupra căsătoriilor gay
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
rigoare și de raționalitate, un apel continuu la a înțelege, a contribui, a înainta pe calea spre adevăr. Mobilizând eforturile și disciplina demonstrației, știința este inseparabilă de o dinamică a transcendenței mereu interogativă, mereu deschisă. Ea deschide calea întrebărilor, relansează interogația și spiritul critic. Prin aceasta, ea constituie una dintre marile forțe ale viitorului care nu va permite fagocitarea culturii de către imperativele spectacolului și de către facilitatea consumeristă. Apoi, întrucât societățile deschise se bazează pe valorizarea inovației, a creației și a reușitei
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
personaj dramatic. Dacă mizele reprezentării fantomei, ale incarnării mortului care revine, vizează de fapt, pentru toți acești teoreticieni, însăși esența teatrului, asta se întâmplă pentru că provocările pe care reprezentarea invizibilului le așază în fața acestuia deschid calea spre o sumă de interogații referitoare la însuși statutul realității în teatru. O realitate pusă întotdeauna în relație cu moartea văzută ca un teritoriu de altundeva, de dincolo de real, o realitate mereu înscrisă într-o rețea de tensiuni între viață și moarte, vizibil și invizibil
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
ne vor „transporta” într-un univers pur poetic. În realitate, această „răspântie a viselor”, yume no chimata, prin care no își definește spațiul propriu, este locul întâlnirii celor vii cu cei morți, un spațiu mai ambiguu și mai bogat în interogații referitoare la statutul realității în teatru, interogații alimentate de un neîncetat joc al ambivalențelor. În centru se află o ambivalență esențială: granița greu de stabilit dintre vis și realitatea întruchipată de apariția fantomei, ambivalență căreia i se datorează fascinația invizibilului
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
poetic. În realitate, această „răspântie a viselor”, yume no chimata, prin care no își definește spațiul propriu, este locul întâlnirii celor vii cu cei morți, un spațiu mai ambiguu și mai bogat în interogații referitoare la statutul realității în teatru, interogații alimentate de un neîncetat joc al ambivalențelor. În centru se află o ambivalență esențială: granița greu de stabilit dintre vis și realitatea întruchipată de apariția fantomei, ambivalență căreia i se datorează fascinația invizibilului ce se lasă văzut. În teatrul no
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
adaugă: Obiectul inaccesibil gândirii umane. Obiectul străin gândirii umane. În această IMPOSIBILITATE A OBIECTULUI DE A FI GÂNDIT se află noțiunea de dramă. Ce să înțelegem de aici, dacă nu faptul că teatrul se definește în mod esențial prin această interogație exasperată adresată materiei inerte, caracteristicii sale de a fi de neconceput pentru noi, materia care - tocmai datorită acestei lipse de sens, din punctul nostru de vedere - devine figura unei alterități enigmatice, incomprehensibile? Am amintit mai sus că Marc Augé făcea
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
anii 1910-1930, poate fi numită perioada testelor și se caracterizează prin intenția de a înlocui măsurarea subiectivă, individuală și aleatorie cu teste obiective, standardizate. A doua perioadă, numită perioada măsurătorilor, continuă să perfecționeze bateriile de teste simultan cu apariția unei interogații asupra dificultăților și inconvenientelor cu privire la rezultatele testelor. Într-o a treia secvență, denumită perioada evaluării, începută prin 1930, perspectivele asupra acestei probleme se lărgesc prin încercarea de a-l descoperi pe elev ca totalitate (Pelletier, 1971, pp.5-20). Această ultimă
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
evaluatorilor recunosc că simpla acumulare de date nu constituie încă o evaluare. Trebuie să se emită o judecată de valoare după o scară de valori, explicită sau implicită. Introducerea unor elemente și exigențe axiologice atrage după sine o serie de interogații psihologice și filosofice: de unde vin aceste criterii în funcție de care se face o apreciere? Cine are sarcina să le prescrie? Ce probleme deontologice se ridică în acest context? Într-o societate pluralistă, unde coexistă mai multe scări valorice și se realizează
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
este un scop în sine, un simplu control, ci se realizează în vederea adoptării unor decizii și măsuri ameliorative; - pune accent pe problemele de valoare și pe emiterea judecății de valoare; - acordă preponderență funcției educative a evaluării; - încearcă să devină o interogație globală, preocupată de promovarea aspectului uman în general; - acoperă atât domeniile cognitive, cât și pe cele afective și psihomotorii ale învățării școlare; - se ocupă atât de rezultatele școlare, cât și de procesele de predare și învățare pe care le implică
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
la un criteriu de referință; - modul de comentare, semnificare și justificare a ierarhiei stabilite; - posibilitatea de a nu lua în calcul toate valorile la care se ajunge în realizarea unei viziuni medii, de a apela la ajustări compensatorii; - recurgerea la interogații orale sau la alte tipuri de probe pentru a acorda o categorisire „reală” etc. Cristian Stan (2001b, p. 57), discutând despre relația obiectivitate-subiectivitate și având în vedere și componenta autoevaluării, emite o serie de puncte de vedere ce ni se
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
celor care m-au adus pe lume, părinții mei „vecini” Floarea și Constantin Dinu, ca și a părinților care m-au crescut „în curtea natală”, Tudora și Barbu Dinu, de la care moștenesc cumpătarea morometelui de peste pădure care tempera speranța cu interogația pricinoasă „pe ce te bazezi?” Nu pot să nu mulțumesc în calitate de creator al textului celor care sunt făcătorii cărții, sub bagheta sigură pe îndoiala ei, blânda Carmen Țăranu, alături de cea care, când era mică „vedea Vedea”, iar acum vede mâzgăliturile
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
care n-o spune în acești termeni, Platon gândește ca un Anaximandru sau ca un Xenofon, mai apropiați de o poetică decât de o dialectică a evenimentelor... Propunerea fizică epicuriană oferă o globalitate conceptuală compactă: nu există loc pentru îndoială, interogație, inexplicabil sau neexplicat, din care s-ar putea hrăni religiosul, fantasma sau miturile. Nicio zonă de umbră genealogică a zeilor. Atomi și vid, mișcare, iată laitmotivul din care decurge totul. A ieși din această explicație duce drept în zidul intelectual
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
instituție de tip Fond Social, dar și cu deschiderile care îi sunt specifice, la asumarea unor proiecte complexe de dezvoltare comunitară subsumate modelului Uniunii Europene și absorției de fonduri structurale în România. În final, în loc de concluzii, apare o dezbatere cu interogații, conceptualizări și tentative de răspuns la tematica pusă în discuție. Conceptul de practică reflexivă în dezvoltarea comunitară este cel pe care îl adopt pentru a sublinia necesitatea de a pune tot mai mult în relație practica de dezvoltare din domeniu
Practica dezvoltării comunitare by Dumitru Sandu (coord.) [Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
comunitară din Romania anului 2000. Deși este centrat pe activitatea Fondului Român de Dezvoltare Socială, volumul nu constituie o monografie a acestei instituții, ci o introducere în practica dezvoltării comunitare, adaptată spațiului românesc de intervenție. Comparațiile multiple, conceptualizările, evaluările și interogațiile ce apar în legătură cu practica specifică a Fondului duc, sper, la o analiză relevantă pentru cei interesați de acest domeniu, ca practicieni, decidenți, teoreticieni sau profesori. Dumitru Sandu Capitolul 1 DEZVOLTAREA COMUNITARĂ ÎN SPAȚIUL ROMÂNESC Vasile Șoflău „Small may not be
Practica dezvoltării comunitare by Dumitru Sandu (coord.) [Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]