1,925 matches
-
în vreun fel, am dori să ne spui. Sachs înțelese numaidecât cum se simțeau cele două. - În regulă, o să văd ce pot face. Sellitto purta o conversație prin stație. După câteva momente, spuse: - Am vorbit cu detectivii. Au terminat de interogat toți martorii și ne așteaptă în hol. Sachs și Sellitto, împreună cu cele două tinere agente, se întoarseră în fața clădirii, unde erau așteptați de Bedding și Saul. Cei doi erau ușor de deosebit: unul era înalt iar celălalt scund, unul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Georgia din Europa, nu de cea a noastră... - Era doar de două luni studentă aici, iar lumea nu prea o cunoștea. Era destul de retrasă. - Consulatul va lua legătura cu familia ei probabil astăzi. - Revenind, toți studenții pe care i-am interogat mai devreme se aflau în camere diferite. Niciunul nu a auzit sau văzut ceva suspect. - Dar Svetlana de ce nu se afla și ea într-una din camerele de exersat? întrebă Sachs. - Prietena ei ne-a spus că pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Se pare că ai omis unele lucruri. - Nu, spuse ea simplu. - Poftim? - Uită despre locul crimei. E „kaput”, ca să zic așa. - Trebuie să mergem mai departe de-atât cu nenorocitul ăsta de caz. - Asta o să și facem, Rhyme. Urmează să interoghez martorul. - A existat un martor? mormăi el. Nimeni nu mi-a spus nimic despre asta. - Da, a existat un martor. Merse înapoi până în hol, pentru a-i cere lui Lon Sellitto să vină și el. Acesta intră agale, adulmecându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
-i cere lui Lon Sellitto să vină și el. Acesta intră agale, adulmecându-și jacheta cu o mină nemulțumită. - Un rahat de costum de 240 de dolari. S-a dus pe apa sâmbetei. La dracu’! Ce se petrece, Sachs? - Voi interoga martorul, domnule locotenent. Aveți reportofonul la dumneavoastră? - Cum să nu, răspunse el scoțând aparatul din buzunar și înmânându-i-l. Avem un martor? - Lasă-i baltă pe martori, Sachs, interveni Rhyme. Știi doar că nu te poți bizui pe ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
când e timpul să mă opresc și să îmi îndrept eforturile spre activități mai productive. Examină puțin reportofonul lui Sellitto, verifică dacă mai era bandă disponibilă și apoi îl porni. - Aici agentul de patrulă Amelia Sachs, număr de insignă 5885, interogându-l pe Lincoln Rhyme, martor al unui atac armat, urmat de un incendiu, în zona Central Park West. Suntem în ziua de sâmbătă, 20 aprilie. După această introducere, puse reportofonul pe masă, aproape de Rhyme. La rândul său, acesta privi obiectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
fie exact cum era înainte. Charlie A veau să mai treacă alte două săptămâni până să se întâmple - adică, până să se schimbe tot. Eram la tribunal: un caz lung și destul de sec, care se târa de zile bune. Îmi interogam propriul client: o femeie al cărei nume l-am uitat acum, dar care, asta țin minte, merita în mod evident să nu își mai vadă vreodată copiii. Încercam să îi asigur un fel de acces limitat. Mă străduiam să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
face conexiuni fără să-ți dea de știre: cum poate purta o conversație privată între memorie și subconștient până când iritarea cicălitoare a discuției nu mai poate fi ignorată. Era destul de ciudat că inelul cu safir al femeii pe care o interogam la tribunal îmi amintise ilicit de bijuteria vulgară și ieftină a unei fete de la magazin, dar inexplicabil era cât de deranjantă fusese conexiunea. Un lucru care ar fi trebuit să mă facă să zâmbesc recunoscându-l mă făcuse să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
liniștesc și până să-l las la spitalul Chelsea și Westminster să i se verifice capul (refuza să mă lase să intru cu el), am vorbit doar despre lucruri mărunte: îmi dădeam seama că nu vrea să încep să-l interoghez și m-am gândit că prioritatea ar fi să-l fac să se gândească la alte lucruri - lucruri mundane, practice, care să-i alunge gândurile îngrozitoare care-l surghiuniseră în pivniță. Cei de la spital au zis că fruntea lui e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
de pe aeroportul Lunghua. Deja turnul de antiaeriană apărea Într-o nouă lumină. Preț de Încă o oră, Jim rămase lîngă văduvele misionare, sub ochii santinelelor. Doctorul Ransome și doctorul Bowen plecaseră cu sergentul Nagata la biroul comandantului, poate ca să fie interogați. Paznicii se Învîrteau prin lagărul tăcut cu cataloagele lor, făcînd apeluri repetate. Războiul era pe sfîrșite și totuși japonezii erau obsedați să știe exact cîți deținuți aveau. Jim Închise ochii ca să-și limpezească gîndurile, dar santinela lătră la el, suspectîndu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
bube. — Lagărul Lunghua? Cred că a fost dur. Jim se uită apatic la eurasiatic. În ciuda zîmbetului, nu simțea simpatie În ochii bărbatului. Vorbea cu un puternic accent american, dar unul recent căpătat, pe care Jim bănui că-l Învățase În timp ce interoga aviatori americani capturați. Purta un ceas cromat și pistolul Colt de la brîu era ca acelea pe care paznicii japonezi de la Lunghua le luaseră de la piloții avioanelor Superfortress doborîte. Nările lui mari tremurară simțind putoarea ce se ridica din terenul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pentru bebeluși? Întrebă Buddy. —Mă descurc. —Cam cât faci pe an? În cartierul ăla de high-life, mă gândesc că vreo trei sferturi de milion În lire sterline? —Buddy! Își certă Irene soțul. Ruby e o străină. Cum poți s-o interoghezi așa? Buddy ridică din umeri: — Întrebam și eu. Gata, am ajuns, anunță Sam. Ruby era cât se poate de recunoscătoare. Își storsese creierii Încercând să găsească un mod de a para cu tact Întrebările indiscrete ale lui Buddy. —Deja am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
umbrită de sprâncene dese. Părul i se ridica în bucle mici dintr-un început de chelie. Când avocatul i-a spus să se ridice, a traversat sala de tribunal pe vârfurile degetelor, ca un boxer. Avocatul a început să îl interogheze despre primele lui întrevederi cu Otto Frank. Nu avea nici un contract scris pentru adaptarea jurnalului - recunoștea Levin -, dar a avut o înțelegere. — Aveam încredere în domnul Frank. Bărbatul din fața mea se aplecă înainte. Lângă el, un bărbat mai în vârstă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
înțeleg că renunți la el în sfârșit? întrebă Ed. Uitându-mă în sus, am observat că de-abia își înăbușea râsul. Știai ce fac? Era destul de evident, spuse el. În plus, le-am recunoscut pe harpii de la petrecere. M-au interogat înainte de a-mi distribui bulina. Am fost uimit că nu mi-au băgat o lanternă în ochi și că nu mi-au vorbit cu accent german. Deci care era planul lor? Am aruncat o privire piezișă. Prietenele mele își studiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
a spus, a tăcut... Rămâne înăuntru, în tine, acolo unde este atâta loc pentru jocuri de-a v-ați ascunselea. De îndată ce-l citez, aducându-l în prezent, pe băiatul de odinioară, cel care am fost când aveam treisprezece ani, îl interoghez cu severitate și simt ispita de a-l judeca pe cât posibil ca pe un străin ale cărui nevoi mă lasă rece și de a-i pronunța sentința, văd înaintea ochilor un ștrengar de statură mijlocie, cu pantaloni scurți și ciorapi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
probabil că le-am stimulat zelul. Totuși, atunci când astăzi, în vremuri de dominație absolută a capitalului și în deplină proprietate a neputinței mele acumulate, îl chem încoace pe băiatul de la cuple de odinioară, îl atrag lângă pupitrul meu și îl interoghez, la început cu blândețe, apoi sever și, cu întrebările mele abile, îl pun în încurcătură pe el, căruia îi place atât de tare să se eschiveze, din propozițiile secundare ale tânărului bărbat în salopetă rezultă că mai degrabă fiica cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
poet, a beneficiat de un bonus. Și mai uimitoare a fost răbdarea cu care Karl Hofer, care ședea parcă însingurat în acea adunare, a suportat apariția mea la început timidă, apoi cât se poate de sigură. Eu m-aș fi interogat cu mai multă severitate. Ce a rămas este figura lui Hofer, care era marcată de pierdere. Prezent și totodată departe, el prezida adunarea de parcă tablourile sale arse în nopți de bombardamente nu voiau să-i dea pace, de parcă el însuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ne-a tras În poznă cu două de-un soi. Nașule, io m-am cramponat todeauna, așa, ca-n dușmăneală, să nu mă bag În ezistențile lu alții și d-aia m-am ținut la un colț să nu-l interoghez pă nou pretenar că de ce călătorea cu creonul Faber și c-un sul dă șpalte, bașca cu dicționaru lu Roque Barcía, care ie o cărțoaie Întreagă făcută dân multe terfeloage. O dau și la ăl mai fudul; am avut, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
un fel așa de egoist și c-ai fost așa de aeriană. Probabil că adevărurile despre căsnicia noastră au venit ca un șoc pentru tine. —Cam așa e, am recunoscut eu. Eram, din nou, nedumerită. Mă simțeam ca un suspect interogat de doi polițiști, unul bun și altul rău. Tocmai când mă obișnuisem cu ăla rău, celălalt începuse să fie mai mult decât amabil cu mine, așa că-mi venea să plâng și să-l îmbrățișez. Atâta doar că James era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cu „da“ sau „nu“? — Ce fel de întrebări? m-a chestionat el suspicios. Păi, de pildă, m-ai mințit atunci când mi-ai spus că a fost vina mea că m-ai părăsit? — Adică vrei să stai aici și să mă interoghezi? a zis el scos din pepeni. Cred că glumești! Cine Dumnezeu te crezi? Vrei să mă scoți pe post de infractor! —James, am spus. Din cauza frustrării, eram pe punctul să izbucnesc în lacrimi. Nu asta vreau! Sincer. Nu vreau decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
realității În limpezimea textului, capitulează În fața lor devenind el Însuși, printr-un exercițiu mimetic, excesiv de obedient, un produs, desigur epatant, cum nu poate fi decît un produs al acestei realități pe care tocmai discursul său ar fi trebuit s-o interogheze prin tensiunea scriiturii?” (Octavian Roske, prefață la antologia Proză americană contemporană, 1989) 1989! Chiar că prezent perpetuu. Lăsînd la o parte discurile laser și videocasetele care Înghit bibliotecile pline de praf, foarte bine c-o fac, textul este de-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Destul de bine pentru cota lui lunară, dar ziarele prinseseră pontul cu scandalul de la secție, pe care l-au denumit „Crăciunul Însîngerat“, plus un zvon tot mai persistent: cei de la Procuratură ar fi luat legătura cu Parker, Internele urmau să-i interogheze pe cei care participaseră la petrecerea din ajunul Crăciunului, iar marele juriu al comitatului saliva, așteptînd audierile. Alte Însemnări: „vorbește cu Dick“, „avocat???“, „cînd avocat?“ Ultima săptămînă a lunii: o chestie comică i-a mai descrețit fruntea. Dick Își luase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Preston frunzări din nou foile. — Interesant. Să transferi vina asupra unor tipi care deja și-au asigurat pensia este salutar, iar acest polițist White pare puțin cam Înfricoșător. Pe Ed Îl luă cu fiori. — Este. Cei de la Afaceri Interne mă interoghează mîine și nu mă Încîntă deloc să le povestesc isprava lui cu mexicanul ăla. — Ți-e teamă de represalii? — Nu tocmai. — Nu-ți ignora frica, Edmund. E semn de slăbiciune. White și prietenul lui, Stensland, s-au purtat mizerabil, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Green, și sînt sigur că Îl cunoști și pe locotenentul Smith. Locotenentul Îmi este consilier pe timpul crizei prin care trecem În prezent. Green Își aprinse o țigară. — Domnule polițist, vi se oferă o ultimă șansă de a coopera. Ați fost interogat În mod repetat de cei de la Anchete Interne și ați refuzat În mod repetat să cooperați. În mod normal trebuia să fiți suspendat din post. Dar sînteți un detectiv bun, iar domnul șef al poliției Parker și cu mine sîntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
determine o minoră să se prostitueze. Cassese a Încercat să se Împotrivească arestării, iar polițistul White l-a supus prin aplicarea forței fizice. Ulterior White și alți doi polițiști de la Supraveghere (sergentul Michael Breuning și polițistul R.J. Carlisle) l-au interogat pe larg pe Cassese În legătură cu activitățile lui de după eliberare. Cassese a mărturisit că a violat și a ucis trei femei (a se vedea raportul 168-A de la Omucideri, din data de 22 iulie 1952). Cassese a fost judecat, condamnat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
rată de condamnări de 95 la sută din cazuri (În principal infracțiuni minore, legate de proprietate). Scrie rapoarte extrem de succinte și de meticuloase. Exley lucrează prost cu un partener și bine de unul singur, așa că trebuie să-l las să interogheze singur suspecții. Este un anchetator fără pereche și, după părerea mea, a obținut multe mărturisiri miraculoase (fără să utilizeze forța fizică). Toate sînt bune și frumoase, iar calificativul meu pentru Exley este un A curat. Dar este urît În mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]