75,302 matches
-
transformările din planul realității exterioare. Această atitudine în egală măsură confirmă și contestă afirmația Marciei Citron, deoarece, pe de o parte, fiecare context stilistic este interpretat prin specificul prin care se legitimează, însă, pe de altă parte, tocmai prin această interpretare a alterităților relaționate se relevă filonul trans-stilistic al unei continuități evidente. Astfel, vectorul compresiei („săgeata temporală”) relevă apartenența alterităților stilistice la un numitor comun, însă unul transcendental fiecărui „caz” stilistic analizat într-un mod separat. Spre exemplu, ideea acestui numitor
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
coagularea” școlilor naționale în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Încercarea de a explica apariția acestora ca expresie însoțitoare sau chiar de vârf a mișcărilor de emancipare națională reprezintă doar un răspuns parțial și insuficient, deoarece recurge, ca interpretare completă, la argumente explicite câmpului activităților muzicale. Un prim argument, implicit muzical, se referă la modelul de organizare a acestora și ne orientează spre faptul că școlile naționale europene apar ca o „replică” etnică a filonului dominant în acea perioadă
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
sonato-simfonic. Nedumirește însă această unanimitate în alegerea modelului stilistic austro-ungar, într-o totală indiferență față de celelalte tradiții istorice, și recunoașterea la fel de unanimă a acestuia în calitatea lui supremă de referent canonic dominant în ierarhia canoanelor muzicale europene. Iată o altă interpretare a acestei situații, care include o explicație diferită atât a mimetismului și iradierii, cât și a sensului pe care îl deține statutul dominant al culturii austro-germane. Accentul de prioritate va fi transferat de la termenul mimetism la termenul iradiere. Într-un
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
în decorul cenușiu al ultimului an de domnie al ultimului împărat roșu din estul Europei. Povestea Evei Matei (Dorotheea Petre al cărei debut îl puteți vedea în Ryna, a făcut un rol de excepție, pentru care a primit Premiul de interpretare feminină Un Certain Regarde Cannes 2006) ex-utecistă, dar, și a fratelui ei Lalalilu, pionier, are firescul celor care se întîmplă în jur și fascinul care decurge din descoperirea miracolului în banalul cotidian investit inițiatic. O fată este îndrăgostită de fiul
Apocalipsa veselă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/10000_a_11325]
-
înzestra "personajul pozitiv" cu o superioritate absolută, cu expresia unui apogeu care este realizarea unicității. în subtext, dacă nu și-n stîngacele explicații ale celor doi autori, se găsește ,proclamarea concepției că România, o țară mică, posedă o ascendență în interpretarea existenței și a morții. Fiind persecutată de forțe străine și victima unui complot, reeditat neîntrerupt în noi versiuni, ea răspunde cu calm, afirmă necesitatea închiderii, a izolării și a autoîncrederii, hrănite de mitologia străbună". Cu alte cuvinte un ecou al
Protocronismul proteic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10013_a_11338]
-
o himerică ,independență" care se străduia să disimuleze alunecarea regresivă tot mai învederată a dictatorului spre negurile staliniste. Și să scoată în relief pretinsa superioritate a acestuia, prefigurată prin impostura asemuirii lui cu personajele glorioase ale trecutului, printr-o impudică interpretare a lor drept o simplă prefață a ,epocii de aur". însă protocronismul nu se oprește la atari texte am zice ,clasice" prin relativ elementara lor factură. El se prelungește în texturi amestecate, în speculații pretențioase, într-o atmosferă tulbure în
Protocronismul proteic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10013_a_11338]
-
ritos al monopolului de opinie, reziduul dogmatic. Perplexitatea noastră, observă pe bună dreptate S. Damian, e și un rezultat al neputinței de a alătura cele două imagini: cărturarul autentic, cu o fină recepție a angrenajului cerebral, propunînd subtile disocieri în interpretare, și ștrengarul rătăcit prin galerii ilustre, îmboldit de pofta de a-și bate joc, de-a anihila. Curios, foarte curios, Gabriel Liiceanu poate fi întîlnit în ambele variante și contradicția nu pare să-l pună în încurcătură. Că se descalifică
Protocronismul proteic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10013_a_11338]
-
căutare de sine" în care Alice are un loc important, a fost o confirmare a actualității personajului. Abordînd toate tehnicile, tradiționale sau experimentale, ilustrînd toate tendințele artei contemporane, precum și toate stilurile genului expoziția arată cît de mari sînt posibilitățile de interpretare cu ajutorul imaginii a unor texte considerate uneori o literatură marginală. De altfel, organizatorii expoziției subliniază clar că în criteriile lor de selecție intră tocmai acest element de interpretare personală, de lectură proprie pe care artistul plastic o dă textului literar
Alice, Peter Pan și Albă-ca-Zăpada by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10029_a_11354]
-
precum și toate stilurile genului expoziția arată cît de mari sînt posibilitățile de interpretare cu ajutorul imaginii a unor texte considerate uneori o literatură marginală. De altfel, organizatorii expoziției subliniază clar că în criteriile lor de selecție intră tocmai acest element de interpretare personală, de lectură proprie pe care artistul plastic o dă textului literar. Pentru a alege din lucrările celor 1416 candidați (din 54 de țări de pe toate continentele) doar pe cele 48 care formează expoziția, au fost înlăturate mai întîi ilustrațiile
Alice, Peter Pan și Albă-ca-Zăpada by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10029_a_11354]
-
ca ilustrația să se adreseze deopotrivă copiilor și adulților. Iată ce spune în acest sens Isabelle Friedmann, membră a juriului: ,La privirea novatoare se adaugă o lectură îndrăzneață a textelor, departe de o viziune corectă sub aspect politic, de o interpretare făcută din sentimente duioase, plină de drăgălășenie și dulcegărie; ilustratorii sunt judecați după capacitatea lor de a se adresa nu numai copiilor ci și adulților, după capacitatea lor de a face să apară dimensiunea superioară a operelor, mesajul pe care
Alice, Peter Pan și Albă-ca-Zăpada by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10029_a_11354]
-
teoretizare și oarece metafizică pentru adult. Deși premiile fuseseră acordate, mai exista și un premiu al publicului la care am participat și eu împreună cu colega de proiect Alexandra Zervou de la Universitatea din Rodos, cunoscută ,homeristă", convertită de cîtăva vreme la interpretarea rescrierilor și repovestirilor pentru copii a epopeilor antice. Preferințele mele au mers către ilustrația Simonei Rea din Italia, care ilustrează într-o paleta redusă, chiar minimalistă momentul în care Alice se interoghează asupra propriei identități. Sunt puse, față în față
Alice, Peter Pan și Albă-ca-Zăpada by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10029_a_11354]
-
mă abțin, o veți vedea probabil în toate cronicile - cea cu vreo peliculă de Sam Peckinpah. Dar majoritatea au făcut-o cu Wild Bunch, western în toată regula. Or, cum eu urăsc să fac paralele dacă n-au relevanță în interpretarea filmului, aș opta pentru a sublinia legăturile cu un cu totul alt lungmetraj al aceluiași cineast, mai precis Straw Dogs (1971). Și acolo, violența, abundentă în ambele cazuri, are dimensiuni mitice. Și acolo apare tema individului ,venetic" versus comunitatea autohtonă
Frivolitate versus machism by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10052_a_11377]
-
Daniel Cristea-Enache Se mai poate spune, se mai poate scrie ceva cu adevărat nou despre Caragiale? Sau toate contribuțiile recente sunt simple glose și note de subsol la interpretări mai vechi? Ca și în cazul lui Eminescu, lista celor care și-au încercat forțele cu "ultimul ocupant fanariot", cum l-a calificat N. Davidescu, este intimidantă prin întindere și sonorități asociate: Maiorescu, Gherea, G. Ibrăileanu, N. Iorga, E. Lovinescu
O scrisoare fetiș by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10072_a_11397]
-
Gabriel Dimisianu, Valeriu Cristea, Al. Călinescu, Florin Manolescu, Eugen Simion, Ion Vartic, Dan C. Mihăilescu, Liviu Papadima, Marta Petreu... A împrospăta o asemenea exegeză înseamnă, în primul rând, a o cunoaște în profunzime și-n detaliu; iar a construi o interpretare inedită pe marginea unei opere ultracomentate e în sine o performanță. Cu Anti-Caragiale, Gelu Negrea o reușește. Pentru cei blazați, sastisiți de literatură și de critica ei, ca și pentru fanaticii unei metode ori robii ultimei mode, această carte surprinzătoare
O scrisoare fetiș by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10072_a_11397]
-
iconoclast pentru a atrage atenția. Parcurgând cartea, observăm că semnificația lui diferă de cea pe care eram înclinați să i-o dăm. Gelu Negrea nu se înscrie în șirul detractorilor lui Caragiale, ci ia distanță față de o anumită grilă de interpretare a comediilor acestuia. Anti-Caragiale e mai degrabă anti-caragialiana: o calmă, meticuloasă, documentată corectură făcută comentariilor tendențioase și exceselor critice. O versiune clasică, rulată timp de decenii, este aceea conform căreia Caragiale satirizează o lume îmbâcsită de politicianism și impregnată de
O scrisoare fetiș by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10072_a_11397]
-
Momente și schițe, caracterele din piese sunt exprimate și totodată subminate de limbaj. Prin crevasele acestuia le întrezărim condiția lamentabilă de caricaturi, fantoșe lipsite de un conținut propriu și stârnind astfel râsul. Criticul răsucește la o sută optzeci de grade interpretarea. Pe urmele lui Călinescu, care considera teoria maioresciană a formelor fără fond "principial, falsă", el arată că unele dintre personaje ascund, sub gesticulația comună și logosul rizibil, profunzimi surprinzătoare. Problema lor e forma, nu fondul. "Ambalajul" strident, cu mare și
O scrisoare fetiș by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10072_a_11397]
-
românești, vol. VI..., pp. 204 - 207; footnote> , etc. La fiecare din aceste materiale, mai ample, sau mai succinte, autorul are în vedere aspecte legate de legăturile lor cu viața culturală românească. Întâlnim în cronicile sale referiri și atitudini critice la interpretărilor unor lucrări simfonice semnate de Haydn, Mozart, Beethoven, Berlioz, Franck, Ceaikovski, Dvoŕak, Debussy, Mascagni, Bartók, Stravinski (considerat „cea mai impresionantă personalitate a muzicii vremurilor noastre”), Richard Strauss, Ravel, Szymanowski, Casella - ultimii onorând pupitrele concertelor simfonice și ale reprezentațiilor de operă
GEORGE BREAZUL LA SEMICENTENARUL TRECERII SALE ?N ETERNITATE by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/84199_a_85524]
-
ce valoare am! Ia uite, până și ultima silabă scrisă de mine e luată în serios! Ce important am ajuns! Fiind, prin natura mea deloc expansivă, sceptic în legătură cu lucrurile pe care le fac, nu m-am grăbit să dau o interpretare de acest fel semnalelor ce mi se transmit tot mai des în ultima vreme. Pur și simplu, consider că fiind publicate în cea mai importantă revistă culturală românească a ultimei jumătăți de veac - în România literară - ele câștigă mult în
Lauda calomnioasă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10066_a_11391]
-
am văzut coerent mare lucru. Orice încercare îmi era întreruptă de atenționarea doamnei de lîngă mine. M-am lăsat păgubașă și nu mi-am luat ochii de la femeia cu părul roșu ca focul, frumoasă, care transmitea prin muzica ei, prin interpretarea la pian, o energie fabuloasă. Era un centru pe scenă. Un punct solid, inedit pentru mine. Un personaj implicat pînă în adîncul ființei și al spectacolului. De cîte ori se înfigea în clapele pianului, mă făcea să mă înfior de
Dincolo de nori by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10079_a_11404]
-
Și este cît se poate de probabil ca Fiziologul latin să facă parte din acele texte menite a creștina cultura păgînă de sorginte grecească. Așadar creștinarea se făcea prin preluarea motivelor păgîne și prin topirea lor într-un cadru de interpretare ce descindea din spiritul religiei celei noi. Pînă și știința grecească, cea dedicată cunoașterii naturii propriu-zise, putea fi supusă unui astfel de proces de metamorfoză: și astfel, nu atît cunoștințele erau modificate în conținutul lor, cît cadrul lor de înțelegere
Un bestiar fără bestii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10076_a_11401]
-
ale lui Odiseu sau Telemah - , dar și în registrul subiectiv, al judecății de valoare din partea unui raisonneur capabil nu numai de atacul inechivoc al rafalelelor unei priviri lucide și pătrunzătoare, care sfîșie vălul exterior al minciunii. Îmbinînd relatarea faptelor cu interpretarea lor, discursul Penelopei este proiectat în viitor, vizînd implicit posteritatea, dar avînd și un destinatar intratextual invocat în mod recurent: cel de-al doilea fiu, purtat în pîntec și apoi născut în împrejurări cumplite. Narațiunea transmite o viziune desacralizată și
Marea în ruine de David Torres by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/10054_a_11379]
-
Liviu Dănceanu "să nu încarce pre sine aceea ce nu poate purta" Dimitrie tichindeal (Fabule) 1. Mă întreb adeseori: cum se poate concilia interpretarea muzicii clasice cu cea a muzicii contemporane? Care sunt șansele unui interpret de a restitui în egală măsură și cu bune rezultate atît partiturile arondate tradiției muzicale, cît și pe cele din clasa trufandalelor autentice? Se aud tot mai multe
O samă de contraste by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10080_a_11405]
-
ale instrumentelor (cu precădere a celor de suflat) devine un scop major, în muzica nouă, dimpotrivă, explorarea acestor precarități conferă sens și perspectivă; mai mult, utilizând organizările netemperate ori abordările microintervalice (grație unor poziții false sau moduri de atac insolite), interpretarea muzicii noi poate afecta într-o oarecare măsură atât sobra intonație cât și evlavioasele poziții ori moduri de atac consacrate de demersul interpretativ tradițional. Dialogul interpreților este, astfel, fie suspendat (fiecare își vede de treaba lui, fără nostalgii recuperatoare sau
O samă de contraste by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10080_a_11405]
-
lipsa de inițiativă ori incapacitate de adaptare). Și unii, și alții au într-un fel dreptate. într-o vreme și într-o lume a (hiper)specializării poate că și interpreții trebuie să se supună curentului. Un curent care însă în interpretarea muzicală trage, răcește și, de ce nu, îmbolnăvește. Trage înspre stereotipie și manierism; răcește seva prospectivă a interpretului care este, la rândul lui, un creator; îmbolnăvește spiritul de un fel de catholita nociana (carență a generalului), cu o cazuistică ce tinde
O samă de contraste by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10080_a_11405]
-
nu ne-a luat la goană, ne-am așezat... Eu, niciodată, nu asistasem la repetiția vreunei orchestre simfo nice. Curiozitatea creștea cu fie care secundă parcursă. Este im presionant, este incredibil!... Dirijo rul sesizează cele mai mici imper fecțiuni de interpretare la fiecare dintre cei aproape 50 de instru mentiști care compun orchestra. Se oprește, explică, iar începe, iar se oprește... altă explicație. Calm, atenție de fier, sincronizare, sunete de cleștar, efort până aproape de epuizare. Perfecțiunea, constat, este obiectivul dirijorului, ceea ce
Printr-un hazard, în vizită la Filarmonica „Ion Dumitrescu” din Râmnicu Vâlcea. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/100_a_125]