4,911 matches
-
colaboratorii săi (1998) acordă chiar un rol central acestui mecanism psihologic în modelul lor explicativ al tulburării de anxietate generalizată. Dugas, Gosselin și Ladouceur, 2001. Această ideea este asemănătoare concluziilor lui Freeston, Rhșaume, Letarte, Dugas și Ladouceur (1994), care conceptualizează intoleranța la incertitudine ca fiind manifestarea unei scheme cognitive nefuncțională care orientează prelucrarea informației. Freeston și al., 1994, Dugas și al., 1998, 2001. Ladouceur, Gosselin și Dugas, 2000. Dugas, Freeston și Ladouceur, 1997. Dugas, Burh și Ladouceur, 2004. Gould, Safren, Washington
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
la 8). Gosselin, Dugas, Ladouceur și Freeston, 2001: un scor ridicat indică o mai mare tendință spre îngrijorare. Un scor ridicat indică tendință puternică spre îngrijorare. Gosselin, Ladouceur, Evers și Laverdiere, 2005: un scor ridicat denotă un nivel înalt de intoleranță la incertitudine. Gosselin, Ladouceur și Pelletier, 2005: un scor ridicat indică o atitudine negativă în fața problemelor. Gosselin și al., 2002: un scor ridicat indică o utilizare intensă a strategiilor de evitare. Terapeutul ia în considerație fiecare strategie și nu se
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
evitarea cognitivă atunci când este realizată cu ajutorul unei înregistrări sonore a scenariului, sau atunci când acesta este citit? Ce strategii (expunerea în imaginație la unele situații nesigure, expunerea in vivo însoțită de anticiparea răspunsului, restructurarea cognitivă...) permit cel mai bine să abordăm intoleranța la incertitudine? Vezi Tallis și Eysenck, 1994. Holaway, Heimberg și Coles, pe cale de apariție în Journal of Anxiety Disorders. Pacienții cu un diagnostic concomitent cu acela de tulburare de anxietate generalizată și de o gravitate similară sunt, în general, excluși
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
profunzimea invenției comice. În jurul romanului Bariera (1959) s-a dat o veritabilă bătălie, piesa Proștii sub clar de lună (1962), pusă în scenă de Lucian Pintilie, a stârnit un val de indignare. Mazilu, care detesta în foiletoanele lui satirice violența, intoleranța, a provocat mereu violența, intoleranța criticii dogmatice și a stârnit împotriva lui pe confrații iritați de paradoxurile literaturii sale. Când citim, azi, nuvelele și piesele de teatru vedem că motivele unei contestații așa de tenace sunt neîntemeiate. Unele scrieri și-
MAZILU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
Bariera (1959) s-a dat o veritabilă bătălie, piesa Proștii sub clar de lună (1962), pusă în scenă de Lucian Pintilie, a stârnit un val de indignare. Mazilu, care detesta în foiletoanele lui satirice violența, intoleranța, a provocat mereu violența, intoleranța criticii dogmatice și a stârnit împotriva lui pe confrații iritați de paradoxurile literaturii sale. Când citim, azi, nuvelele și piesele de teatru vedem că motivele unei contestații așa de tenace sunt neîntemeiate. Unele scrieri și-au pierdut, odată cu trecerea timpului
MAZILU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
al XIX-lea are un statut cu totul aparte și pune în cauză pentru prima oară însăși norma structurală a matricei: coexistența, cumulul în beneficiul exclusivismului și al reducționismului. Și/și tinde să fie surclasat de sau/sau. Se anunță intoleranțele ce vor domina literarul până în ultimele decade ale secolului al XX-lea, temperându-se abia odată cu postmodernismul. Veacul istorism-pozitivismului, al marilor legi și al sistemelor impunătoare de gândire absoarbe literatura într-un continuum de valori heteronome, concatenate și de determinisme
MARINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
de-al treilea volum al Biografiei... este primul dintre cele consacrate veacului al XX-lea - epocă a marilor reducționisme, a opțiunilor-limită, marcate de o retorică a excesului. Spiritul vremii își lasă amprenta asupra destinului ideii de literatură. Reflex literar al intoleranței și al totalitarismului, radicalismul agresiv ia locul relativismului, contrazicând în aparență logica internă a matriței. Ca și în epocile precedente, ideea de literatură face joc dublu pe cele două planuri principale de referință: specificul și heteronomia. Sub presiunile contextuale enorme
MARINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
ei de viață, atmosfera târgușorului de provincie, încercarea de a-și păstra identitatea și în același timp dorința de a se adapta și a se integra. Și aici autorul evocă, utilizând informații din presa vremii, diverse momente ale toleranței și intoleranței față de evrei. Sunt elogiate nume importante ale culturii și vieții publice românești (M. Kogălniceanu, I.L. Caragiale, Al. Macedonski, C. Rădulescu-Motru, Tudor Arghezi, Gala Galaction, N. Tonitza, G. Călinescu ș.a.), care s-au aflat de partea celor prigoniți. Atracția pentru senzațional
MIRCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288172_a_289501]
-
instituțională. În caseta 1 este descris un sat din Grecia considerat a se apropia de ceea ce înseamnă satul european, un model pentru satul românesc care se luptă încă cu lipsa infrastructurii, a serviciilor de utilitate publică, cu mizeria și cu intoleranța pe criterii de status social. Caseta 1. Descrierea unui sat din Grecia „Era un sătuc cu toate străzile asfaltate, nu era un trotuar, o alee să nu fie asfaltată. Aveau toți apă în casă, aveau toți gaz, deci erau toate
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
preferințe culinare, frumusețe trupească, pasiuni intelectuale sau chiar niște banale planuri de vacanță. „Mi se pare - și la acest gând mă încearcă o emoție specială - că noi toți suntem surdo-muți înaintea lui Dumnezeu.” Părintele descrie cu precizie infirmitățile noastre congenitale, intoleranța capriciilor de tot soiul, mediocritatea candidă, arta temporizărilor, împleticirea în mândrie, pâraiele de vorbe goale ale fiecărei zile. Mintea este întotdeauna suficient de abilă pentru a explica „rațiunile” tergiversării. Or, nu putem începe viața nouă decât definind aceste tendințe ca
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
public pluralist. În opinia mea, nevoia vitală de a găsi un modus vivendi bazat pe acceptarea diferențelor (și, la limită, gestionarea pașnică a divergențelor ireductibile cu potențial conflictual) a fost lecția cea mai durabilă a experienței traumatice produse de escaladarea intoleranței până la masacru. Statul neutru din punct de vedere metafizic, care înțelege să-și limiteze „puterea pastorală” (Foucault) chiar dacă nu renunță la alte forme de putere și eventual abuzează de monopolul violenței legitime, rămâne până astăzi condiția necesară a ordinii democratice
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
existență de activist revoluționar. Din nefericire, o atare conduită a marginalilor, care se extinde la alte grupuri și mișcări constituite pe baza aceleiași paradigme (de la ecologiștii moderați la feministele moderate, mergând până la partidele „verzi”), e în mare parte determinată de intoleranța foarte reală a societăților umane, oricât de postmoderne ar fi ele. Tocmai de aceea, refuzul de a deveni activistul propriei diferențe este aspru sancționat în grupurile de marginali și minoritari. E mult mai ușor să trădezi când faci parte dintr-
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
noi, sunt aceleași aici, ca și în România. Dar în ceea ce privește munca, câștigăm mai mult aici” (Florin, 30 de ani). Chestiunea rromă: o preocupare europeană Din 1993, chestiunea rromilor și a nomazilor intră sub incidența: protecției minorităților, luptei împotriva rasismului și intoleranței și luptei împotriva excluderii sociale. Consiliul Europei are ca obiectiv principal promovarea unei politici globale asupra chestiunii „rromilor și nomazilor”; într-adevăr, se pare că doar o viziune pe termen lung asupra soluțiilor, însoțită de măsuri vizând ameliorarea situației rromilor
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
tot trează. Tovarășilor noștri mai am să le vorbesc Din tot ce-am Îndurat, un cântec nou le fac. (Ă).” (Miron RADU PARASCHIVESCU. - N-am terminat, Ibidem.) POEȚII În sectorul liric, În anul 1949, va fi liniște; convulsiile, demolările, demascările, intoleranțele se vor dezlănțui, În acest an, pe tărâmul prozei, dramaturgiei și criticii literare. Între timp poeții, foarte mulți - a căror Înșiruire o pagină Întreagă n-ar putea s-o cuprindă - umplu gazetele cu poeme; căci e moda poemului Încă vreme
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
rațiune. Iar dacă oamenii fac uz de rațiune, atunci ei au în egală măsură acces la adevărata religie. Dincolo de diversitatea dogmelor și a riturilor prescrise de religiile istorice, ei vor putea despărți ceea ce este adevăr de rătăcirile fanatismului și ale intoleranței raligioase. O consecință a emancipării înțeleasă în acest fel va fi o toleranță religioasă neîngrădită de nici un fel de considerații doctrinare sau de practică religioasă. Căci ceea ce îi desparte, din această perspectivă, pe oamenii cu adevărat religioși din toate timpurile
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
cu priceperea, energia și inițiativa investite de fiecare în activități cu caracter lucrativ? Și cum vor putea considera toți acei membri ai unei confesiuni care acceptă constrângerea blândă a rațiunii că se pot apăra mai bine de prozelitism agresiv și intoleranță confesională decât promovând ei înșiși cu consecvență toleranța și bunăvoința față de cei ce împărtășesc alte credințe? Experiențele tragice care au marcat secolul XX pot fi socotite drept o dureroasă confirmare a avertismentelor filosofiei luminării privitoare la consecințele catastrofale pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
aparență, șocant: pentru că violase un spațiu la care avea acces doar el. Marlowe nu reacționează nici la agresivitatea corporală, la înjurături, nu devine violent când Carmen, ieșindu-și din minți, îl înjură în mod vulgar. Dar devine de o maximă intoleranță la ideea că zona zero a intimității sale a fost profanată: Mă înjură grosolan. Nu mi-a păsat. Nu mi-a păsat de ceea ce mi-a spus, cum nu-mi pasă indiferent cine mă înjură. Dar trebuia să locuiesc în
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
din The Lady in the Lake sau chiar The Little Sister, asasinii plătiți (din aproape fiecare roman). Ca să nu mai vorbim că Marlowe însuși ar putea fi învinuit pentru o lungă listă de abateri de la „dreapta cale” propovăduită de noua intoleranță ideologică a postmodernității. Peter Wolfe a reușit să pună în evidență - deși demersul său e unul mai degrabă demolator, minat de poncifele resentimentare ale inchizitorilor ideologici postmoderni - un element de continuitate între romanele lui Chandler. Pasiunea devastatoare pentru o fostă
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Marlowe, astă-seară nu ești rezonabil. Ultimul termen transpune englezescul human, un cuvânt penetrant și retezând ideea compromisului. El marchează distanța pusă de Marlowe nu doar între el și restul lumii, ci și între el și propriul sine. Firește, nu de intoleranță e vorba în acest discurs, ci de ridicarea barajelor rațiunii în fața dezumanizării, de rictusul amar stârnit de peisajul bogăției bolnave de aroganță și imoralitate: Malibu. Alte vedete de cinema. Alte căzi de baie roz și albastre. Alte paturi cu ciucuri
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
1999). Părinții au, de asemenea, tendința să intervină în această interacțiune fie prin reprimarea copilului, dacă el depășește anumite norme educative, fie prin motivarea sa, dacă nu se ridică la standardele lor educative. Din cauza faptului că părinții au o mare intoleranță educativă sau așteptări foarte mari, ei se află întotdeauna în opoziție cu copilul, al cărui comportament îl forțează pe părinte să intervină. De aceea, spunem că pedepsele au legătură cu intoleranța educativă. Mai mult, atitudinea defensivă este legată de tendința
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
lor educative. Din cauza faptului că părinții au o mare intoleranță educativă sau așteptări foarte mari, ei se află întotdeauna în opoziție cu copilul, al cărui comportament îl forțează pe părinte să intervină. De aceea, spunem că pedepsele au legătură cu intoleranța educativă. Mai mult, atitudinea defensivă este legată de tendința de a pedepsi. Prin atitudine defensivă se înțelege o atitudine care vede pedepsirea ca pe un mijloc adecvat și acceptabil de educare. O atitudine de deschidere se manifestă, din contră, printr-
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
lui Mussolini. Frați, veniți și vedeți în Deva și la toate muzeele ce cuprind toate relicvele romane, asemănătoare neamului nostru; veniți și vedeți chipul roman al țăranilor noștri cu care vă puteți înțelege - acei care au luptat tot timpul contra intoleranței și oprimării, pentru ca să păstreze ereditatea străbunilor noștri. De-a lungul secolelor s-a păstrat din neam în neam, visul, idealul național, iar astăzi după ce s-a realizat prin tratatul de pace, semnat cu învoirea tuturor statelor beligerante după ce neamul românesc
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
măcelari și până la lumânărari. Privilegiile acordate în acest sens de Constantin Brâncoveanu sunt edificatoare. Școlile evreiești și rabinii nu vor lipsi, obștile având și aici organizarea lor interioară, unde educația și învățătura au fost prețuite așa cum se cuvine. Manifestările de intoleranță apar relativ târziu. 1715 e anul în care are loc primul pogrom la București (epitaful unui rabin îl califică drept „martir”) și el poate fi corelat cu mărturia lui Del Chiaro despre „demolire la sinagoga degli Ebrei”. 1726 consemnează prima
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
sinagoga degli Ebrei”. 1726 consemnează prima acuzație de omor ritual, aceasta în Moldova. Învinuirea circula într-un text hagiografic notoriu, Viața lui Constantin cel Mare având la bază un izvor occidental, biografia papei Silvestru. Adevărul este că, dincolo de contradicții, de intoleranță, manifestă îndeosebi prin intervenția clericilor, evreii vor deține un rol influent în preajma curții domnești, în Muntenia, în Moldova, ca și în Transilvania principilor autonomi. Un exemplu: Daniel de Fonseca, medicul ambasadorului Franței la Constantinopol, devine și medicul lui Nicolae Mavrocordat
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
autentic. Reprodus în stilul indirect, acest citat riscă să treacă neobservat. Cu această ocazie, atragem atenția asupra unui defect tot mai întâlnit în presa română. Este vorba de etichetare. Îmbrăcând diferite procedee (directe sau indirecte), etichetarea devine sinonimă cu militantismul, intoleranța sau, mai grav, cu manipularea. Fie că folosim un citat („Toți politicienii sunt hoți și corupți”) pentru a ne justifica cu orice chip opiniile, fie că însoțim citatul cu un scurt comentariu tendențios, rezultatul este același - o gravă abatere de la
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]