1,269 matches
-
atenționează pe locutor în privința unei erori în formularea mesajului sau în privința depășirii timpului alocat. sunet prelung de tipul mmm Interlocutorul dorește să intervină în actul comunicativ, având ceva de adăugat. tăcere ostentativă Interlocutorul nu vrea să intervină în actul comunicativ. intonație "jucăușă" Interlocutorul este amuzat de mesajul receptat sau uimit de acesta. vorbire în șoaptă, ca pentru sine Interlocutorul dorește să-și întărească/confirme cele receptate, însă nu ca feedback explicit dat locutorului. tonalitate în crescendo îhm Interlocutorul își exteriorizează nemulțumirea
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
cu precădere, poziției dramaturgului și a regizorului (în condițiile în care locutorul poate lucra la proiecția, construcția și derularea actului său comunicativ), respectiv poziției actorului (prin prisma exersării valențelor verbale, nonverbale și paraverbale ale transmiterii mesajului vezi, de exemplu, dicția, intonația, intensitatea vocii, gestica, mimica, lexicul etc. toate, condiții ale optimizării demersului său comunicativ către interlocutor, care percepe, decodează și interpretează, în principiu, întregul). În comunicarea-teatru1, instanța locutorială este concretizată în fiecare dintre ipostazele implicate de actul artistic, de la dramaturg (autorul
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
mesaj accentuat diferit de la o enunțare la alta; de exemplu: Tare mi-e teamă că el nu va ajunge la timp! sensuri nuanțate corelate cu accentuarea unui anumit cuvânt: tare vs. teamă vs. el vs. nu vs. ajunge vs. timp; Intonația salvatoare o persoană comunică neinteligibil un mesaj (eventual, într-o limbă inventată sau folosind formule chimice/matematice în loc de cuvinte propriu-zise), însă cu intonația corespunzătoare sensului (informațional/emoțional etc.) pe care dorește să-l transmită; interlocutorii sunt provocați să decodeze mesajul
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
corelate cu accentuarea unui anumit cuvânt: tare vs. teamă vs. el vs. nu vs. ajunge vs. timp; Intonația salvatoare o persoană comunică neinteligibil un mesaj (eventual, într-o limbă inventată sau folosind formule chimice/matematice în loc de cuvinte propriu-zise), însă cu intonația corespunzătoare sensului (informațional/emoțional etc.) pe care dorește să-l transmită; interlocutorii sunt provocați să decodeze mesajul etc. * tehnici subsumate "disciplinei" spectatorului implicând: * pentru interlocutorul dintr-o situație de comunicare-teatru (așadar, pentru spectatorul de teatru 47): eventuala lectură a piesei
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
Cosnier, 2007, pp. 118-119; Pease & Garner, 2007, p. 19; Iordănescu, 2006, p. 91; Collett, 2005, pp. 33-60, 81-107; Mucchielli, 2005, pp. 233-234; Roco, 2004, p. 69; Ezechil, 2002, p. 65; Krasne, 1998, p. 154 etc. Pentru exemple interesante privind tempoul, intonația, intensitatea vocii copiilor, vezi Slama-Cazacu, 1961, pp. 136-138). 42 În condițiile în care, "pe lângă tonalitățile emoționale (automatizate) spontane, involuntare, există cele voluntare pe care le folosesc pentru a-mi face mai atractivă comunicarea, pentru a o dirija în sensul în
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
exemplele din partea a II-a a lucrării de față, precum și exemple din Héril & Mégrier, 2009. 6 După Zbughea, Bem Neamu, Iordan & Mastan, 2010, pp. 50-52. 7 Vezi, în acest sens, elemente prozodice ale limbajului dramatic (cf. Larthomas, 1980, pp. 56-80): intonația, melodia și inflexiunile sale; accentul, cantitatea (lungirea anumitor sunete), pauzele, întreruperile, opririle; tempo-ul (rapiditatea mai mare sau mai mică cu care trebuie jucată o scenă); suflul și timbrul vocii; exclamațiile (sau gesturile vocale). 7 Pentru beneficiile jocului de mimă
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
pentru recitarea expresivă a fabulei Spicele, de Marcel Breslașu. Vezi, de asemenea, sugestiile privind frazarea textului în versuri, din Loghin et al., 1970, p. 242. 27 Vezi, în acest sens, elemente prozodice ale limbajului dramatic (cf. Larthomas, 1980, pp. 56-80): intonația, melodia și inflexiunile sale; accentul, cantitatea (lungirea anumitor sunete), pauzele, întreruperile, opririle; tempo-ul (rapiditatea mai mare sau mai mică cu care trebuie jucată o scenă); suflul și timbrul vocii; exclamațiile (sau gesturile vocale). 28 Cf. Gottesman & Mauro, 1999, pp.
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
distractive ale Hong Kong-ului sunt la mare cinste pe tot parcursul anului. Opera chineză, veche de mii de ani, oferă spectatorilor o interpretare lirică valoroasă, costume extravagante, machiaj și chiar arte marțiale, toate cu un limbaj al trupului și al intonației, care te fac să înțelegi sensul, chiar dacă nu știi cantoneza sau mandarina. Spectacolele au loc permanent la Centrul Cultural, Teatrul Ko Shan și la Primărie. Dansul tradițional chinez se poate vedea la Dance Company, iar baletul și dansul contemporan occidental
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
asimilarea românească a unora (alți termeni, deși intens utilizați: marfă de marfă, băiat de băiat, nașpa, bengos, enșpe, j'de mii etc. nu reușesc să treacă granița oficializării lingvistice, fiind considerate expresii sărace în conținut, cu nuanțe marcate doar de intonație și context). Utilizarea argoului presupune anumite abilități; el se învață, se exersează prin variații, prin jocuri de cuvinte, prin ambiguități. Întrecerea în "poante", sinonimii și formule cu dublu înțeles pare esențială pentru apartenența la comunitatea deținuților; e oricum un criteriu
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
dintre viață și arta muzicală, sunt legitățile artei muzicale și muzicalitatea subiectului deziderate atinse prin intermediul cunoștințelor cheie. Datorită acestor cunoștințe, elevul se orientează în lumea muzicii. Exemple de cunoștințe cheie: muzica ca fenomen specific al lumii, creația muzicală ca proces, intonația ca sens/conținut muzical; dezvoltarea în muzică, imaginea muzicală, dramaturgia muzicală, muzica în contextul altor arte etc . C. Interdisciplinaritatea și educația muzicală - repere tangențiale Așadar, în realitate activitatea profesorului de Educație muzicală nu se limitează doar la acțiunile enunțate în
Conceptul de interdisciplinaritate şi Educaţia muzicală. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Antoaneta-Ioana Luchian () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1347]
-
comunicare, vizuală și auditivă, verbală, paraverbală și nonverbală : text, imagine (aranjarea scenei, decoruri, lumini), aspectul și mișcările corpului omenesc (costume, machiaj, deplasarea în scenă, distanța dintre personaje, jocul privirilor, gestică, mimică), rostire (timbru și intensitatea vocii, ritmul și viteza vorbirii, intonația), muzică sau efecte sonore. Acestea sunt considerate limbaje deoarece sunt purtătoare de semnificație și dispun de coduri proprii - de exemplu anumite poziții sau mișcări ale corpului exprimă o anumită stare a personajului, a anumite efecte sonore sugerează o anumită dispoziție
Cercul de artă dramatică. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Magdalena-Livioara Todiresei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1362]
-
vite ou lentement, choisir souvent entre plusieurs intonations, mettre en valeur tel ou tel élément verbal en le faisant préceder d′un silence, en l′accentuant, en allongeant telle ou telle syllabe etc. ” Elementele ce compun prozodia textului dramatic sunt intonația, accentul, cantitatea, cezura, oprirea, pauza, suflul, timbrul vocii, exclamația. Un critic modern, M. Robert Champigny, definește opera dramatică drept un ansamblu de gesturi, dominant verbale, destinate a fi apreciate estetic cu ocazia unei reprezentări scenice („Une oevre dramatique, ou pièce
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
de literatură (să țină oare tot de literatură împrejurarea că, la începutul acestei perioade, luasem obiceiul să vizitez cimitirul - plasat în mijlocul orașului - după-masa, la ora înmormântărilor, și să urmăresc de la oarecare distanță, pitit după un monument funerar, spectacolul, ghicind - după intonația cuvântătorului de pe marginea gropii - momentul izbucnirii valurilor de lacrimi și hohote ale participanților implicați?) și în acest răstimp am devenit, treptat, dar sigur, cu adevărat eu. Multe dintre trăsăturile fixate atunci în sensibilitatea mea au rezistat de-a lungul întregii
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
fie măcelărită. Însă nici măcar Barbès n-a reușit să obțină un moment de tăcere pentru a ne soma să ne pronunțăm. Zarva uriașă care a urmat după ultimele sale cuvinte nu s-a potolit; ea, dimpotrivă, a continuat cu nenumărate intonații diferite. Barbès a făcut, până la istovire, toate eforturile pentru a o domina, însă în zadar, deși a fost energic ajutat de clopoțelul președintelui, care nu înceta să răsune ca un dangăt funebru. LUDOVIC NAPOLEON Ludovic Napoleon avea, ca persoană particulară
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
sunt nici pe departe la fel de spectaculoase și cu iz tragic dar adevărul este că, în felul lui tăcut, "mut", el e la fel de intens ca și Yeats. Intensitatea Desperado pe care o făurește poezia lui își ia ca unelte vorbele și intonațiile conversației de fiecare zi. Șiretlic e un poem fără rimă, care se bizuie numai pe ritm. Cu acest ritm alimentează Brownjohn suspansul intelectual al textului. Versul, ideea sunt curmate chiar în clipa când sunt pe punctul de a se deconsipra
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
politic implică recunoașterea unei stabilități a codului lingvistic, în afara situațiilor concrete de comunicare. Oricine ascultă discursul unui om politic constată că acesta apelează la formulări și expresii specifice, abordează cu predilecție anumite teme, recurge la o retorică particulară, utilizează o intonație adecvată, toate menite să-i înlesnească atingerea obiectivelor. Ascultătorul recunoaște imediat un astfel de limbaj, ceea ce înseamnă că atât la nivelul conținutului, cât și la cel al expresiei, limbajul politic are o identitate distinctă de alte tipuri de limbaj (științific
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
nu știu dacă există. Pot lua drept bună o relatare sau alta și descopăr că se spun fel de fel de lucruri, dar desigur că nu acceptați relatări despre demoni, diavoli, și câte altele despre care se vorbește cu aceeași intonație a vocii și cu aceeași convingere. Iar misticul, dacă viziunea sa este veridică este probabil convins de existența Diavolului dar eu nu știu dacă există"208. Pentru Copleston o ființă "contingentă" este o ființă care nu conține în ea însăși
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
vorbirea referențială atât prin caracteristica sunetelor (secvențe speciale și chiar sunete neobișnuite în alte cuvinte), cât și prin rolul lor sintactic (nu sunt componentele frazelor, ci echivalează cu ele). Alte mărci ale acestei funcții se găsesc atât la nivel fonetic - intonație, accent, tempo- ul vorbirii, lungirea sau eliminarea unor sunete - cât și la nivel morfologic, sintactic sau lexical. Vendryes remarca faptul că afectivitatea poate marca structura frazei. în limbaj afectiv, ordinea ideilor este alta decât în limbajul logic. Același autor arată
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
sunet și literă; - vocalele, consoanele, semivocalele; - grupurile de sunete (diftongul, triftongul); hiatul; - silaba; - greșeli de pronunție în diverse situații de comunicare; pronunțarea diftongului, a triftongului și a hiatului; - pronunțarea fluentă a unor secvențe semnificative ale mesajului oral, reglarea tonului, a intonației, în funcție de starea de spirit (bucurie, surpriză, supărare); - ortografierea diftongilor, a triftongilor și a vocalelor în hiat; aplicarea regulilor fonetice de despărțire în silabe a cuvintelor; - folosirea corectă a accentului; - semne de ortografie cu implicații la nivel fonetic: apostroful, cratima; - resurse
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
totuși de un scriitor într-o situație de control puternic, enunțurile sînt juxtapuse. Legăturile sînt asigurate de elemente ca "și", "trebuie să spun că", "atunci", "ei bine" al căror conținut nu este precis și care nu pot fi separate de intonația și de pauzele aferente etc. Enunțuri independente de mediu Acestea tind să-și fie auto-suficiente, să construiască un sistem de reperaje intratextuale (în interiorul textului). Ele nu se bazează pe un mediu comun cu cel al co-enunțiatorului, despre care se presupune
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
etc. se realizează datorită acestui mediu. În enunț găsim o formulă destinată să atragă atenția ("ia te uită"), alta ("haide, haide") care răspunde nu unei vorbiri, ci unei mimici și care nu poate fi interpretată corect decît dacă îi cunoaștem intonația. Enunțul 2, în schimb, pare să-și ignore coenunțiatorul, de fapt cititorul său, care nu se găsește în același mediu fizic ca și jurnalistul. Aici nu există schimb între un "eu" și un "tu", nici formule fatice sau elipse etc.
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
controla receptarea enunțului său, acesta este obligat să-l structureze astfel încît să devină comprehensibil, să facă din el un text în sensul cel mai complet; - în cazul oralului, co-enunțiatorul împarte același mediu ca și locutorul său, reacționează imediat la intonația și la atitudinea etc. El nu are posibilitatea să parcurgă arhitectura enunțului în ansamblu: el o descoperă treptat și are o idee foarte vagă despre structura sa. Pe de altă parte, în cazul scrisului, co-enunțiatorul trebuie să practice o lectură
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
fără să fie explicitat în enunț: Nu este vorba de afirmațiile măgulitoare pe care oratorul le poate face la adresa propriei persoane în cadrul discursului său, afirmații care, dimpotrivă, riscă să rănească auditoriul, ci de aparența pe care i-o conferă debitul, intonația, călduroasă sau severă, alegerea cuvintelor și a argumentelor... [...] În calitate de sursă a enunțării, el este împodobit cu anumite caracteristici care, în schimb, fac această enunțare acceptabilă sau nu. O. Ducrot, Le Dire et le Dit, Ed. de Minuit, 1984, p. 20
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
au fost spuse, pare să spună enunțiatorul. DD se caracterizează prin faptul că indică chiar cuvintele enunțiatorului citat; se spune că acesta le menționează. Oricum, nu poate fi pus semnul egalității între un eveniment de spunere efectiv (care prezintă o intonație, gesturi, un auditoriu care reacționează etc.;) și un enunț citat între ghilimele, plasat într-un context total diferit. Situația de enunțare citată este reconstituită de cel care o reproduce, iar această descriere subiectivă constituie cadrul interpretării discursului citat. DD nu
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
la întrebarea “vrei apă?” copilul răspunde “dă-i băiatului apă” sau “Marina vrea apă”). - repetă uneori cuvinte ce imediat le aud (ecolalie imediată) sau după un interval de timp (ecolalie întârziată); - există de asemenea o prozodie, o melodicitate particulară, adică intonația cu care sunt pronunțate cuvintele este deosebită, ei răspund la întrebări menținând caracteristicile intonației. Nu-și pot exprima emoțiile prin tonul vocii. Vorbirea are o notă de pedanterie accentuată; - pot folosi aprecieri sau un limbaj cvasimetaforic sau idiosincrazic (ex: un
Modalităţi educaţional - terapeutice de abordare a copiilor cu autism by Raţă Marinela () [Corola-publishinghouse/Science/91883_a_93198]