1,253 matches
-
Părea să fie de o vârstă cu el, dar Întreaga ei făptură, prestanța, părul Îngrijit, scurt, cu bucle moi de o parte și alta a capului, ca un star de cinema, altceva decât pieptănătura simplă a celorlalte fete de acolo, intonația ei firească, felul În care stătea picior peste picior, cu cotul așezat pe masă, toate astea Îi dădeau Înfățișarea unei persoane mature. Orfanii nu-s fericiți niciodată, a adăugat careva și dintr-odată s-au apucat toți să dea din
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Închipuise mereu că era o limbă care i se potrivește, dar nu mai era la fel de sigură. Soldații s-au pus pe râs fără să fie limpede din ce cauză. — Baricada aceasta ne oprește să Înaintăm, a continuat Bill cu o intonație impozantă de membru de ambasadă. Avem dreptul să continuăm imediat. Unul dintre soldați s-a apropiat de mașină. Își ținea automatul În brațe cu atâta naturalețe, de parcă făcea partea din corpul lui. — American, a zis. Margaret n-a priceput dacă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
aceea. Nu mai știa când Își spusese prima oară s-a terminat cu mine. De obicei ținea minte asemenea amănunte, clipele când i se Întâmpla ceva important. Fusese o vreme când putea să Își amintească o conversație Întreagă, timbrul și intonațiile glasului cuiva, felul În care pronunța fiecare vorbă. Felul În care i se spunea, aproape În șoaptă: N-am să te uit niciodată. A Închis ochii și a Încercat să Își aducă totul aminte. A Încercat să nu mai audă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ar putea să fie altfel, cu oameni ca Din În jurul nostru? N-ai fost doar prost ținându-te după el, nu, nici măcar nu te-ai gândit ce faci! Ce ciudat, și-a zis Adam, se simțea alinat de dojană, de intonația egală a mustrărilor. N-ar fi vrut să tacă, deși era jenat de vorbele ei. Simțea că adoarme, că e gata pentru prima oară după multă vreme să cadă Într-un somn lung și adânc. Z Își schimbase poziția pe
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
că-mi stătea și mie bine: cu ochii măriți, receptam mai mult decât era de receptat și auzeam coruri care jubilau transcendental. Și, pentru că foamea ne-a apropiat de înțelepciunea zicalei „Omul nu trăiește numai cu pâine“ rostită cu varii intonații, când ca parolă cinică a lagărului, când ca loc comun invocat întru consolare, la mulți dintre noi a luat amploare nevoia de hrană spirituală. Ceva se întâmpla în lagăr. Pretutindeni apăreau, activități care contracarau obtuzitatea colectivă, până mai ieri atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
se ceartă sfredelitor, așezat, logic, intelectual, politicos până la vomă. Sunt două personaje care în timp mi se pixelează în minte, până devin două avataruri, două voci goale, care nu mai sunt părinții mei, ci aglo merări de sunete și de intonații, de timbre și de muțenii stridente care le-au furat chipurile și le-au anulat personalitățile. Le-au șters, pur și simplu. Uite-așa, delete. Așa cum ștergi o informație de profil. Așa cum fac eu, Alex, care nu am ajuns încă
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Hardie? Timp de o clipă, existența unei persoane cum ar fi această miss Treechers îl tulbură, dar Gosseyn își reveni și zise: ― Probleme particulare. Și este absolut necesar să-i vorbesc personal. Vă rog, dați-mi legătura cu dânsa imediat. Intonația, trăsăturile chipului sau gesturile sale impuseră prin autoritate. Tânăra, după o ezitare, îi răspunse: ― N-ar trebui să v-o spun, dar puteți s-o găsiți pe miss Hardie la palatul Mașinii. Gosseyn explodă: ― E aici, în capitală! Nici un băgă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
și albume de artă. Acasă erau atenți unul cu altul, iar eu credeam că între ei era altceva decât ura, o obișnuință blazată în chiar mijlocul unei furtuni pătimașe. Speram să mă fi înșelat liniștea sau vreun cuvânt cu o intonație străină, sau poate că Emil fusese aruncat în brațele rutinei, iar Laura nu putea ieși din starea de nepăsare, de început de toamnă murdară care creștea între ei. — De ce vrei să pleci? — Dacă aș rămâne ar fi doar pentru câteva
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
care povestesc era profesor Camil Petrescu. Cu vreo săptămână înainte de teză, profesorul ne citește "Cetatea Neamțului" de Dimitrie Bolintineanu și întreabă: ― Ei, cine crede că poate s-o citească așa cum am citit-o eu? Știam să citesc binișor și cu intonație. M-am ridicat în picioare, cu cele două degete ale mâinii drepte întinse: ― Eu, domnule profesor! ― Poftim, te rog! Am citit bucata în întregime. ― Mulțumesc! Ai citit mai bine decât mă așteptam. Cum te numești? I-am spus numele. M-
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
mână, îl deschise și: Hă, hă... trebuie să fii aiurit rău, mă băiete, mă, dumneata...! Ești la ora de Psihologie și te crezi la Algebră! Asta e bună! Ia ascultați, băieți! Și-ncepu să citească lipsit de cursivitate și fără intonație, stîlcindu-mi versurile, care și așa lăsau destul de dorit! Dar băieții nu reacționară cum se aștepta: ascultară într-o tăcere impresionantă, și când îi întrebă: "Ei, ce ziceți de poezia asta?", câțiva răspunseră foarte convinși: "E frumoasă, dom'le, are sentiment
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
turnând două degete de coniac din sticlă În acvariu. Peștișorii dădură veseli din coadă și Începură să Înoate, făcând tot felul de volute În apa care prinsese o culoare arămie. Noimann puse În funcțiune acul gramofonului și În Încăpere răsunară intonațiile unui vals de Johann Strauss. Strângând sticla și mâinile la spate, Noimann pășea triumfător, măsurând podeaua În lung și-n lat. Umerii săi se Îndreptaseră. Pașii Îi deveniră mai elastici. Iar glasul Începu să-ngâne, tam-taram-taram, acordurile valsului. Înghesuindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cumva ar trebui să vă compătimim?” zise Noimann, simțind cum Îl apucă amețeala. Tâmplele Începură să-i zvâcnească, iar fruntea i se acoperi de broboane de sudoare. „Poate că ar trebui să mă compătimiți, de ce nu?” răspunse Stanovski cu aceeași intonație În glas. „Dar de ce, mă rog?” se auzi hodorogind prin Întuneric glasul răgușit al domnișoarei Fundyfer. „De aia”, zise Satanovski și Începu s-o gâdile pe tălpi. Femeia râdea, țipa, leșina și iarăși Își revenea În simțiri, În timp ce inginerul o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ci înălțimea lor depinde de o serie de factori ca: — modul de proiectare a clopotului (curbele profilului, grosimea peretelui etc.); — modul de fabricare (turnarea, aliajul întrebuințat etc.); — corijările prin strunjire, care se fac după turnare și răcire pentru a obține intonația exactă. Arta fabricării clopotelor de calitate constă în dozarea acestor factori astfel ca sunetele concomitente să stea în raporturi armonice, adică să dea naștere la intervale muzicale și acorduri consonante. Mulți oameni de știință și mulți muzicieni s-au ocupat
Acustică muzicală by Aurora Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/343_a_615]
-
fără îndoială să realizăm anumite aranjamente ingenioase. Niște transporturi ușoare ar putea duce câteva mii de oameni din cei mai calificați în punctele în care ar fi utili. - Este posibil. (Madrisol părea să se impacienteze, iar traducătorul mecanic dădea o intonație corespondentă vocii sale:) Dar voi prezenta aceasta... - Aici pe Venus, insistă Gosseyn, avem un distorsor intact pentru transportul navelor stelare de mai multe mii de metri lungime. Poate că le-ați putea folosi. Poate ați putea să-mi indicați cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
cursul: vântul modelând munții, sedimentele mareelor, cercurile anuale în lemnul trunchiului; dar erau metafore ale creației literare în general, în timp ce imaginea dovleacului se referea direct la mine. — Ești supărată pe sora dumitale? am întrebat-o, simțind în vorbele ei o intonație polemică, de persoană obișnuită să-și susțină propriile păreri în opoziție cu alții. — Nu, pe altcineva pe care-l cunoașteți, a spus ea. Fără prea mult efort, am reușit să arunc lumină asupra motivului real al vizitei sale. Ludmila e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cu arzător, între două farfurii și două pahare cu vin roșu; două sfeșnice simple din argint erau acoperite de ceara ivorie de la lumânările care se topiseră. — Nu vreau să discut. Vreau să plec, spuse Leigh pe un ton liniștit, fără intonație. — Știu, iar eu te rog să stai. Leigh îi aruncă o privire și văzu că barba lui nerasă era căruntă, iar cearcănele din jurul ochilor erau atât de adânci că păreau niște vânătăi. — Jesse, te rog. Oftă întoarsă cu spatele la el în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
o săptămână. — Nu, tocmai am aterizat. Sunt într-un taxi, am plecat de la aeroport. Ce faci în seara asta? Speram să te scot în oraș. Mi-e dor de prietenele mele. — Mă despart de Russell, spuse Leigh calm, fără nicio intonație. Abia după o secundă și-a dat seama că a rostit acele cuvintele, dar surprinderea lui Emmy confirmă și ea același lucru. — Ce-ai spus? Telefoanele astea sunt de rahat. Nu cred că am auzit— — Ba da, m-ai auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
cult, nu mă pretind ca alții, am doxă și boxă, aia din care am scos damigeana... Și mi-am și notat ce-am citit, ca să nu uit... Scoate o hârtiuță, se urcă pe scaunul părăsit de Gicu și citește cu intonație: O babă murdară pe picioare, care stă În fata icoanei Maicii Domnului În biserică, fata de un laureat al premiului Nobel ateu - baba e om, iar laureatul premiului Nobel e dihor. Iar ca ateu, ăsta moare așa, dihor. Eu cînd
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
numai în cursive, pentru ca publicul să-și dea seama că erau absolut intenționate, de la primul până la ultimul cuvânt. Cursivul ăsta nu-i decât pantomima scrierilor, voința de-a înlocui în ele prin gest ceea ce nu se exprimă prin accent și intonație. Și uită-te, dragă Víctore, la ziarele extremei drepte, ale așa-numitului integrism, și-ai să vezi cum abuzează de cursive, de capitaluțe, de majuscule, de semnele mirării și de toate expedientele tipografice. Pantomimă, pantomimă, pantomimă! Iată simplitatea mijloacelor lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Explicați-vă odată, pentru numele Domnului! Explicați-vă odată! - mă imploră el consternat -. Căci văd și aud asemenea lucruri în după-amiaza asta, încât mă tem să nu înnebunesc. — Bine-atunci: adevărul e, iubite Augusto - i-am spus cu cea mai blândă intonație cu putință -, că nu te poți omorî pentru că nu ești viu, dar nici mort, pentru că nu exiști... — Cum nu exist? - exclamă el. — Nu, nu exiști decât ca ființă fictivă; nu ești, sărmane Augusto, decât un produs al fanteziei mele și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
viața într‑o mânăstire. Știu că nu prea ajung la biserică în fiecare săptămână, dar mi se pare foarte limpede că există o forță superioară nouă, muritorilor - de‑asta îmi și citesc horoscopul în Daily World. Plus că îmi place intonația aia care se practică în cursurile de yoga, și toate lumânările alea atât de drăguțe și tămâia. Și Audrey Hepburn în Povestea unei călugărițe. Sinceră să fiu, o parte din mine a fost întotdeauna atrasă de simplitatea vieții de călugăriță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
aer. Ajungem înăuntru într-un minut și atunci putem să ne descotorosim de costumele astea blestemate. Închiseră în urma lor cloazonul exterior, apoi așteptară deschiderea din interior. ― Ce-a pățit Kane? Era iar Ripley. Dallas era prea obosit să remarce o intonație bizară în vocea care-i chestiona. Îl urcă pe Kane care începuse să alunece, mai sus, pe umăr, fără să-i pese de creatură. Aceasta nu se mai clintise pe tot drumul până la Nostromo; n-avea de ce să se miște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
înregistra, bineînțeles, totul, milostivul psihiatru. Mama răniților, pramatia umanistă! Ăștia, profesioniștii derutei, n-au nevoie de prea multe vorbe ca să-și recunoască clientul. Se uită pe fereastră, admiră peisajul, își aprind, preocupați, pipa și prind, cică, nuanțele revelatorii. Atenți la intonația și ordinea dezordinea cuvintelor, trăgând cu ochiul să vadă ce faci cu mâinile și cu sprâncenele, dacă te-ai bărbierit neglijent sau ți-ai pus, cumva, un fular roșu, de papițoi. Nu, Herr Doktor nu amintea scandalul cu scoaterea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
prejos: prin anii , un director de scenă păpușar, din Bacău, autodidact - deci, cu ifose Îi impresiona pe actori cu...cronometrul său dictatorial! „Spui replica În juma de minut, că altfel te jupoi, mișelule!” țipa autoritarul; și nici nu mai conta intonația, ci numai Încadrarea În timp... În același oraș, peste 40 de ani, s-a pripășit un alt... tehnicist, care punea actorii să vorbească În fața unui aparat sofisticat, ca să le ia... ambitusul; exercițiu inutil, fiindcă trupa era atît de mică, Încît
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
ales după ce-a plecat regele. Până și Moritz ajunsese să se scrie cu ț-âul nostru. Dar Frantz, nu. El rămăsese ca pe vremuri, și nu suna bine. Era de-ajuns să zică cineva „Ce zici, Frantz?!“, așa, mai cu intonație, adică, vezi că „he,he,he, știm noi ce și cum, da’ nu ne păcălești, Frantz!“, că putea să te taie de la cartela de pâine, de la aia de gaz, sau de la aialaltă de săpun. Erau fel de fel de cartele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]