1,416 matches
-
zici de el? spuse Marcus, arătând către un om mai în vârstă, bătut de vreme, cu sandale peste șosete albe, care tocmai intrase. Ashling se gândi intens. —Un preot care s-a întors acasă din pelerinaj, concluzionă ea. Marcus era intrigat. —Hmmm, te dai comică, ha? Admirația îi îndulcea vocea. După aceea îi făcu semn către partea cealaltă a restaurantului, unde doi tineri beau ciocolată caldă și mâncau tort. Și ce zici de perechea aceea? Ashling nu era hotărâtă ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
zici dacă le-am face vizibile cu ochiul liber? Ashling și Mercedes au întors vederea până când lumina a căzut astfel încât să facă acele cuvinte să apară - erau scrise tot cu argintiu, mici și înghesuite într-un colț. — Asta o să îi intrige, spuse Lisa, mohorâtă. Ashling era îngrijorată. Totul părea un pic cam prea inteligent. Dacă ar fi primit așa ceva în poștă, ar fi aruncat-o la gunoi. Lisa a plecat pentru o zi la Londra, ca să discute despre băutură cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
expresie descoperită Într-o carte a lui André Gide pe care am răsfoit-o pe furiș la o vîrstă la care nu aveam concentrarea mintală necesară pentru a o citi În Întregime, dar al cărei titlu, luat din Noul Testament, mă intrigase: Dacă sămînța nu moare. Gide obținuse premiul Nobel pentru literatură cu cîțiva ani mai Înainte, ceea ce mi se părea pe atunci cea mai serioasă referință. Auzisem spunîndu-se despre cărțile lui că erau la Index, un privilegiu În comparație cu care premiul Nobel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
unde, dar nu Într-o carte de-a tatei. Or, ce m-a făcut să plîng e un pasaj dintr-o carte a tatei, singura lui carte pe care n-am deschis-o niciodată pînă acum. O frază m-a intrigat: „Soții care n-au suferit Împreună la căpătîiul unui copil bolnav nu au simțit plenitudinea dragostei“. Tata a avut șase copii, iar eu n-am decît doi, dar trebuie oare să suferi la căpătîiul unui copil bolnav pentru a simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
fi luat? Pavese scrisese că trebuia să fii gelos chir și pe chiloții iubitei. Pe marginea acestei fraze, notasem cu creionul: „???“, dar apoi am șters semnele de Întrebare: era inutil ca tata să afle, dacă lua cartea Înapoi, că fusesem intrigat, așadar atras, de o remarcă ce mi se părea culmea a ceea ce aș fi putut numi În articolul meu - dar, desigur, n-am vorbit de asta - un erotism dezlănțuit. Dacă m-aș fi culcat cu Maryse În acel august din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
din Camera Deputaților împotriva proiectului instalăriila Bucureștia unui liceu cu limba de predare franceză, votul unor deputați, în consecință, comentarii acide ale colegilor parlamentari cu privire la “atitudinea Frantei” față de România, autosuspendarea unui coleg senator din Grupul Interparlamentar de Prietenie cu Franța. Intrigată de atmosfera anti-francofonă șocantă, îi propun președintelui Grupului de Prietenie Franța-România din Camera Deputaților să ne întâlnim de urgență, chiar lunea viitoare, pentru a lua atitudine. “Ce facem cu francofonia noastra, Domnule presedinte ?” Câteva ore mai târziu, citesc, în presa
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
asupra celor de acasă, intrați de mult în jocul scenic. Revederea dintre Agamemnon și Clitemnestra e anunțată ca o lovitură de teatru (I, p. 352). Aflat sub imperiul emoției, generalul declară că cel mai bine-i acasă, femeia pare doar intrigată de prezența soțului când locul eroilor este-n istorie (I, p. 353). Ea îi oferă lămuriri cu privire la scena uciderii lui. În urma plecării bărbaților în război, singura resursă a țării a fost povestea născocită de trei tineri pletoși și dornici de
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
n-avea nici o șansă să cîștige. Ea se fudulea, cu un zîmbet triumfător. Poate că tremuratul mîinilor mele nu-mi era de prea mare ajutor la reprezentație. — Vii de multe ori pe-aici? am Întrebat. — Azi e prima oară. Ești intrigat? — Oarecum. Îngenunche În fața focului și Întinse un pled curat, pe care l-a scos dintr-o geantă din pînză de cort. Mirosea a lavandă. — Hai, șezi aici, lîngă foc, doar n-ai să faci pneumonie din vina mea. Căldura văpăii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
a mulțumit că sunase. Don Manuel Își amintește că l-a cam șocat atitudinea acelei domnișoare. După propriile lui cuvinte, „parcă știa deja“. — Și domnul Fortuny? E adevărat că a refuzat să-și recunoască fiul? Asta e partea care mă intrigă pe mine cel mai mult. Don Manuel susține că, la lăsarea serii, un omuleț tremurător a sosit În compania unor agenți de poliție. Era domnul Fortuny. După el, ăsta e singurul lucru cu care nu te poți obișnui niciodată, momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
vom Încerca În continuare. Mi s-a părut un gest nobil și admirabil, care nu prea se potrivea cu imaginea de fenician pe care mi-o formasem despre domnul Cabestany. Poate că Îl judecasem greșit. Figura lui Julián Carax mă intriga din ce În ce mai mult. Tot ce se referea la el era Învăluit În mister. Cel puțin o dată sau de două ori pe lună, cineva suna să Întrebe de adresa lui Julián Carax. În curînd, am băgat de seamă că era Întotdeauna aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Cum adică? întrebă Adelaida curioasă. — Ce știți despre figurile noastre? se interesară și celelalte două, cuprinse de curiozitate. Dar prințul rămânea tăcut și serios; toate așteptau răspunsul lui. — Vă spun mai târziu, zise el încet și serios. Vreți să ne intrigați cu tot dinadinsul! strigă Aglaia. Și câtă solemnitate! — Fie și-așa, interveni iarăși Adelaida în grabă, dar, dacă sunteți un atât de bun cunoscător al figurilor, înseamnă că negreșit ați fost și îndrăgostit; deci, am avut dreptate. Povestiți-ne odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
astăzi: am făcut tot ce putea face un tată, dar un tată blând și îngăduitor; acum, însă, pe scenă își va face apariția un altfel de tată și atunci o să vedem noi care pe care: bătrânul soldat merituos va zădărnici intriga sau camelia nerușinată va intra într-o familie de cea mai bună condiție? — Chiar asta e rugămintea mea: în calitate de cunoscut, n-ați putea să mă introduceți diseară la Nastasia Filippovna? Trebuie s-o văd neapărat chiar astăzi; am o problemă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
deodată iar privește cu neliniște și caută de jur-împrejur. Dar, de îndată ce-și surprinse această mișcare bolnăvicioasă, absolut inconștientă până atunci, care pusese de mult stăpânire pe el, brusc, îi mai licări în fața ochilor încă o amintire, care îl intrigă nespus: își aminti că, în clipa când remarcase că tot caută ceva în jur, stătea pe trotuar în fața ferestrei unei prăvălii și privea cu mare curiozitate mărfurile expuse în vitrină. Acum voia neapărat să verifice: stătuse într-adevăr acum, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Dar o să-l trag eu pe sfoară; o să vezi că nu el, ci eu o să-i joc festa. Dacă îl urăști atât de mult, de ce l-ai mai ademenit să vină aici? Și crezi că merită să pui la cale intrigi împotriva lui? — Păi tu m-ai sfătuit să-l ademenesc. M-am gândit că ne poate fi util; știi că s-a îndrăgostit acum de Aglaia și i-a scris? Am fost luată la întrebări... cică până și Elizavetei Prokofievna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
În reviste. Conform diagnosticului, viața i-a fost curmata de leucemie. Și, totuși...Tatăl său, Alex. Tăcu, fost deținut politic, salariat atunci la Combinatul de Utilaj Greu, poet el Însuși (Volumul ,,Omul interzis” i-a apărut tardiv, după decembrie 1989), intrigat de anume inadvertente dar și de coincidențe frapante, a Început să facă investigații privind Împrejurările care au premers decesul fiului și câteva stări ciudate ale internării și tratamentului efectuat În Spitalul ,,Sf. Spiridon” ale ultimei nopți de viață a lui
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Zăpezile calde” din seria ,,Reporter XX” (pagina 177-184), realizată la Editură Junimea Iași, 1979, vin să confirme că prietenul meu a fost un animator cultural, Îndrăgostit mereu de poezie și arta, dar niciodată ocolit de pizma oamenilor, de egoismul și intrigă lor. „Un caz care v-a dat de furcă? Îl provoacă reportera În interviul luat acestuia. Nu am să mă refer la cancanurile savuroase, la intrigă pitica și funcțiile ei, ci la un element care se stratifica În cariera: codoșul
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
familiei sale. ...Este o elevă bună la Învățătură, dar Îndeosebi după moartea fratelui său s-a constatat o oarecare tendința de obrăznicie manifestată - mai ales când i se făceau unele observații de către profesor, o obrăznicie exteriorizata prin gesturi care a intrigat pe unele colege (...) fără Însă a avea o opinie deschisă... Nu face comentarii politice. În clasă, cu doi ani În urmă, a adus revista „Cronică” În care erau poezii semnate de ea, tatăl și fratele său. În ultimul timp nu
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
minte. Că are destui, din Insula Samos până în Galia. Nici nu-și mai amintește pe câți a fost silit să-i scutească de impozite. Preferă să ofere înlesniri fiscale decât să bagatelizeze acordarea cetățeniei romane. Cine să fie? își mușcă intrigat buzele, scărpinându-și dubitativ bărbia. — Nu pretind să plecăm urechea la tot felul de minciuni și să luăm drept bune, cu o totală lipsă de răspundere, tot ce pretind delatorii... care se jură că au văzut cu ochii lor și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
care lucra cu asiduitate. — Nu spunea Cato, reia Maternus, că poezia ușoară reprezintă o destindere pentru scriitori, fără ca ea să dicteze și conduita autorului ei? — Da, da, caută-ți plăceri de scurtă durată, aude Vipsania o voce din spate. Privește intrigată într-acolo. Pe locurile libere adineaori de lângă Labienus și Crispus stau acum doi necunoscuți. Unul dintre ei înclină respectuos capul în direcția ei. — Îmi cer scuze dacă ceea ce spun e neplăcut urechilor tale, domniță! Vipsania întoarce capul înapoi fără să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
loc. Cu cât înaintează, cu atât iuțește pasul. Aleargă aproape, urmat de germanul care gâfâie. Se oprește brusc, în ușa deschisă. — Ce-i? mai apucă să spună călărețul înainte să se lovească de el. Din spatele lui Rufus, cască și el intrigat ochii la personajul insolit, înveșmântat în togă cu bandă de purpură, care stă cu bra țele deschise între doi adversari. Am zis arme boante, cretinule! tocmai țipă isteric spre cel rămas în picioare, un găligan numai mușchi, gol de parcă abia
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
joacă cretină, se strâmbă Pusio. — Ai spus ceva? se interesează Vittelius. Călărețul tăgăduiește vehement din cap. Binevoitor, procura torul continuă să-i dea explicații: — Inițial erau doar trei mari grupe de gladiatori. Samnitii, thracii și... Se oprește. Călărețul se uită intrigat la el. Crispat, procuratorul bolborosește printre dinți: — ...și gallii... Trage cu coada ochiului spre german, să vadă dacă a făcut o gafă sau nu. — Întruchiparea popoarelor învinse, nu? întreabă aparent liniștit Pusio. Nu pare ofensat. Din contră, și-a bombat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
la guvernare! Degeaba tremură barbarii în fața ta! Tot om ești, jinduind după femeia care a fost a ta și nu mai e, după tinerețea pierdută, plin de invidie față de cei ce mai pot încă. Își ridică greoi capul și privește intrigat în jur, la toga întinsă pe jos, la coroana de lauri de lângă ea, la cupele răsturnate. De unde au apărut? Nu reușește să se dumirească. Cine a mai fost cu el în încăpere? Amețit, între vis și realitate, începe să închege
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
precum găinile și ciugulesc tot ce le aruncă celelalte civilizații. Se uită din nou la măștile-portret fixate deasupra busturilor, amplasate în câte o scobitură mică ascuțită ca un templu. Sub ele, inscripțiile amintesc numele, demnitățile și realizările deceda tului. Urmărește intrigat cu degetul liniile de vopsea care-i leagă unii de alții. Face câțiva pași înapoi și înțelege. Este un fel de arbore genealogic, căci ramurile se îndreaptă înspre portretul fiecărui membru al familiei. Li se adresează în scârbă statuilor, care
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
niciodată atât de descurajat. Cu un gest smucit, Agrippa își trece iute dosul palmei peste ochi. Scoate apoi de sub togă un ciob de lut. I-l întinde celuilalt: — Uite! Asta am primit de la Rufus. Bărbatul ia ostrakon-ul și-l cercetează intrigat la început. Pe măsură ce descifrează literele scrijelite, se schimbă la față. Printre buzele crispate îi scapă un nume înfundat: — Mariamne... Herodes își simte și el gura iască. Rostește anevoios: — Vezi doar că ar putea fi în pericol... Germanicus nu răspunde pentru
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
liotă de plozi. Dar amândouă sunt surori vitrege după tatăl lor, Marcus Vipsanius Agrippa, și se iubesc sincer. Își întoarce obosit privirea către procesiunea vestalelor. Îl frapează că una dintre ele pare mult mai în vârstă decât celelalte. Îi cercetează intrigat trăsăturile și descoperă într-adevăr riduri fine pe frunte și la colțurile gurii. Își scarpină bărbia, perplex. Vestalele sunt datoare să-și închine virginitatea timp de 30 de ani zeiței Vesta. În primii zece sunt școlărițe și învață, în următorii
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]