4,202 matches
-
pentru o clipăcând vântul bate în deșert flămând,el îi uicide și singura aripăcare zbura peste izvoare-n crâng.O noapte fuge cu stele să se culcecând soarele-și arată începutul,el se trezește din somnul cel mai dulcecând îi inundă iarăși răsăritul.A fost odată și înc-o să mai fieacest pământ cuprins în sărbătoare,când va renaște din foc a sa câmpieși când rubine vor răsări din soare.... VII. RUGACIUNEA SCHIMBA LUCRURILE, de Anton Viorel , publicat în Ediția nr. 1115
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/347599_a_348928]
-
12 steluțe galbene. Reamintim teoria oceanologului american Rob Ballard, conform căreia marele potop rămas în toate mitologiile lumii s-ar fi petrecut în bazinul Mării Negre, care era doar un lac cu apă dulce. Prin ruperea pragului de la Bosfor, apele au inundat toată această regiune, iar lacul s-a transformat în mare. Triburi ale acestei prime civilizații au migrat și înainte de Diluviu, dar după cataclism au „emigrat“ și zeii, întemeind civilizațiile de pe malurile Tigrului și Eufratului, Indusului și Nilului. Dar se pare
DESPRE AL DOILEA VAL DE REVOLUŢII ISLAMICE ŞI PORTOCALII. (NOTE PENTRU ESEUL AGONIA UE (6) FRAGMENT DIN 144 DE SCRISORI DE TRANZIŢIE DIN MILENIUL III CĂTRE PRINŢESA X (35) de CONSTANTIN MILEA SANDU în [Corola-blog/BlogPost/347652_a_348981]
-
3). Ăsta ar putea fi imnul trupei lui Vili în timp ce vor tăia turnul, și de ce nu, chiar imnul țiganilor. A doua zi m-am dus chitit la Lepenis. I-am zis: -Lepenis, trebuie să tăiem turnul Eiffel. Ochii francezului se inundară de emoție, ochelarii prinseră a sclipi de parcă vedea deja fierul topit al turnului Eiffel. Trebuie, am continuat eu, să te duci la Ministrul Apărării și să-i spui că dacă nu tăiem turnul Eiffel într-o săptămână, va fi cu
ȚIGANII AU VÂNDUT TURNUL EIFFEL LA FIER VECHI, SAU CUM M-AM VISAT UN (H)EROSTRATUS MODERN de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350010_a_351339]
-
fi gândind la a ei viață, Și crede că nu mai are importanță? S-o fi gândind la al ei destin Ce are un gust amar, ca de pelin? Ea doar stă la măsuța ei rotundă, Lacrimile seci ochii-albaștri îi inundă, Doar se pierde în flacăra de lumânare, Ce-i face inima suferindă să zboare, Și-are încredere că va fi bine, În viața ce de mâine-i aparține. Referință Bibliografică: MELANCOLICA / Irina Bbota : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1463
MELANCOLICA de IRINA BBOTA în ediţia nr. 1463 din 02 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350098_a_351427]
-
aici, din nesfârșita lume A umbrelor stăpâne peste vise, Cu vulturi răstigniți peste abise, Un loc unde ecoul n-are nume. E liniște în toate. Muribunda, Lumina clatină arar perdeaua De aburi reci, ce'nvăluie podeaua Speranței iluzorii. N-o inundă Nimic din ceea ce a fost izvorul Schimbat în râu, cascade și talazuri. E totul sterp în jur, zvântate iazuri, Stăpânul pustiirii este dorul. *** Imagine: Hiroshi Yamazaki, The Sun is Longing for the Șea Referință Bibliografica: Stăpânul pustiirii / Ovidiu Oana Parau
STĂPÂNUL PUSTIIRII de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1833 din 07 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350153_a_351482]
-
revanșard prin ucidere, acțiuni egale cu ale omului primitiv, dominat de instincte. Din punct de vedere legislativ un articol din Declarația Drepturilor Omului specifică: „Nimic nu trebuie să îngrădească libera exprimare, atât timp cât aceasta respectă libertatea și demnitatea persoanei”. Probleme noi inundă societățile, și ele vin în valuri puternice, gata să frângă malurile. Ajungem să amintim cuvintele lui Alvin Toffler: „Conducătorii - chiar și cei mai buni - se dovedesc neputincioși, întrucât instituțiile prin intermediul cărora trebuie să acționeze sunt perimate”. Dar oamenii? Sunt multe
RĂBDARE ȘI SPERANȚĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350151_a_351480]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > VARA-I ACOLO UNDE SIMȚI CĂ TRĂIEȘTI Autor: Elena Lavinia Niculicea Publicat în: Ediția nr. 573 din 26 iulie 2012 Toate Articolele Autorului E vara... Soarele râde cu mai multă poftă pe cerul azuriu, care îmi inundă sufletul cu străluciri de tinerețe. Rândunele ciripesc în graiul lor plin de candoare, trezindu-mi sufletul din tăcutele visuri. Cireșii s-au înroșit de dragostea pe care o poartă albastrului cerului... un cer cu vise colorate de asfințitul dorințelor. Cireșele
VARA-I ACOLO UNDE SIMŢI CĂ TRĂIEŞTI de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 573 din 26 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350177_a_351506]
-
Baba CLĂNȚOASA n-avea ochi, nas, bărbie. Sau nu le observai pentru că nu-i vedeai pe față decât gura mare cât o peșteră, din care vorbele ieșeau precum liliecii seara, stoluri, stoluri nesfârșite. Șuvoaiele de vorbe curgeau valuri, valuri, îți inundau urechile, creierul ți se îneca și sufletul se sufoca sub iureșul verbal al nebunei. Dacă vreun nenorocit intra sub tirul ei, era terminat. Nu mai apuca să-și facă cruce sau testamentul. Turuia ca o moară neferecată, de-ți venea
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
să facă pentru a-l vizita este să fie o fetiță la fel de cuminte și de ascultătoare ca și până atunci. Trebuia însă să împlinească zece ani pentru a-i fi deschise porțile. Nu-și putea lua ochii de la pereții superbi, inundați de soare, și se întreba totuși unde ar putea fi Palatul, pentru că locul nu semăna cu nicio țară cunoscută. A doua zi, a plecat într-o mică excursie cu ai săi. Toată lumea se distra, era o vreme minunată, numai ea
MICUŢA LOUISE ŞI PALATUL MIRACOLELOR de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350216_a_351545]
-
cel puțin așa dorea să se știe. Trăia de câțiva ani în vila lui din insula Capri, retras, făcând tot felul de activități unele din ele banale, ocupându-se uneori cu grădinăritul, pescuind sau făcând plimbări cu barca prin grotele inundate de la țărmul stâncos al insulei, ori discutând despre literatură și poezie în comapania unor învățați, mai rar despre filozofie pe care nu o agreea în mod deosebit sau disecând complicate probleme economice cu Cocceius Nerva, un apropiat al său pe
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN 8) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361732_a_363061]
-
375 din 10 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului DIN LIRICA MAMEI FIUL MEU DE PRIN STRĂINI Înc-o noapte a trecut, Patul nu l-am desfăcut. Stau pe-o margine de pat Într-un plâns și-ntr-un oftat. Ochii-s inundați din plin De durere și suspin. Lacrimi se preling pe fata Că nu-mi merge bine-n viața. Cât Doamne voi fi greșit De-așa rău m-ai pedepsit? Nopți și zile-aștept în prag Să-mi vină băiatul drag. Aș
POEM de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361913_a_363242]
-
Angi Cristea Publicat în: Ediția nr. 1257 din 10 iunie 2014 Toate Articolele Autorului îți scriu ca niciodată cast pe străzi înguste revoltate înalț aripi spre cerul vast cuvinte roșii devora(n)te culori aprinse orbitor ca fluturii perfid plutind inundă timpuri ceasuri mor pod de mătase construind din trupul meu emoții surde răsar ca cicatrici haotic iubirea pare să inunde un univers de moarte dornic îți scriu și sânii sidefii lasciv irișii narcisiști urcăm în trenul pentru vii de ura
ANII DE MĂTASE de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361988_a_363317]
-
străzi înguste revoltate înalț aripi spre cerul vast cuvinte roșii devora(n)te culori aprinse orbitor ca fluturii perfid plutind inundă timpuri ceasuri mor pod de mătase construind din trupul meu emoții surde răsar ca cicatrici haotic iubirea pare să inunde un univers de moarte dornic îți scriu și sânii sidefii lasciv irișii narcisiști urcăm în trenul pentru vii de ura lumii neatinși doi balerini pe negre poante aprindem foc în inimi vânt pictăm pe frunzele deșarte oceane calde de cuvânt
ANII DE MĂTASE de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361988_a_363317]
-
flori pe care zăbovește dragostea fără de margini, este dragostea coplilăriei... La fel cum un crin își ridică potirul spre cer, revărsându-se în el toată frumusețea universului, armonia și căldura răsăritului, tot la fel și pe măicuța mea o simt inundată de mila-i nemăsurată și de iubirea lui Dumnezeu. Ea mi-a fost balsamul care mi-a vindecat suferințele, ea s-a jertfit necontenit pentru mine și pentru frățiorul meu. Păstrez încă vie în minte curajul ei, și tot devotamentul
MĂICUŢA MEA, AMINTIRE VIE A JERTFEI SALE de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1352 din 13 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361979_a_363308]
-
toate stropite cu un dor neînțeles de înfricoșată/neînfricoșată eliberare, libertate. Când bate vântul și te-mpresoară Dă-i fuga înapoi! Oprește o adiere ușoară în care-mi vei recunoaște brațele învăluite în nevăzute mătăsuri moi. Din întâmplare de te inundă vreo stea e lumina ochilor mei ce-ți scaldă căutările Iar cerul... cerul împovărat de astre aproape atingând pământul e însuși gândul, e însuși gândul! Grăbește-te! Apropape nu mai există timp aruncă paharul amărăciunii! Iată, oamenii trec și nu
ANOTIMPUL IUBIRII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 527 din 10 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362018_a_363347]
-
rămas atât de singur și atât de necăjit, fratele meu drag, de ce? Am respirat de două ori și m-am pierdut în liniștea ce a domnit peste sufletul meu până a doua zi de dimineață. Era ora șase, soarele răsărise inundând cu razele lui salonul alb al spitalului. În dreapta mea se afla patul unui alt tânăr mai mare cu vreo trei ani decât mine, iar în stânga un domn uscățiv, trecut de patruzeci de ani, profesor de filosofie. Am deschis larg ochii
LUMINA ZĂDĂRNICITĂ ÎN ÎNTUNERIC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362030_a_363359]
-
riscuri eu nu am decât cinci sunt un simplu obiect de pus în vitrină înfricoșat de spații închise de singurătate oricât ne-am aduna toți cu toți nimeni nu rămâne niciodată cu nimeni cioc-cioc-cioc e prea complicat să deschid mă inundă un val uriaș de scârbă o lipsă totală de interes pleacă de-aici depresie blestemată cu orele tale nepotrivite acum încerc să mă scot din acest abis al liniștii și n-am niciun chef să sun la Poliție... Referință Bibliografică
VERTIJ de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2187 din 26 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362137_a_363466]
-
în fiecare an în mersul colindelor, căci și ele au așteptat nașterea Copilului Sfânt-Regele Lumii. Astfel, în Armonia Divină stabilită între Cer și Pământ, Cântarea îngerilor, ce vestesc Lumina Lumii, se răsfrânge în colind ca o revărsare de har ce inundă întreg Universul. Freamătul din preajma Crăciunului, vremea colindelor, pregătirea bradului, animația de pe ulițele satului, glasurile vesele ale copiilor, mirosul cozonacilor și a cetinei de brad oferă inimii cele mai deosebite emoții ce-i înalță trăirile până la Cer. Uneori, ningea feeric, neaua
CRĂCIUNUL LA ROMÂNI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 709 din 09 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365776_a_367105]
-
lungul anilor, acela a fost al tînărului pornit pe drumul inițierii, de la stadiu de novice la cel de om total, alături de care inima mea a bătut în ritmuri diferite și am fost incapabilă să îmi controlez lacrimile ce mi-au inundat uneori obrajii, nimeni altul decât personajul creat de marele nostru povestitor Ion Creangă, Harap Alb. Este adevărat, tânărul student Grig, personajul acestor trei volume, nu se află într-un timp și spațiu nelimitat, neprecizat, dar oare pentru liceenii și studenții
CĂMINUL RACOVIȚĂ, VOLUMUL III, AUTOR, GRIG GOCIU de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365930_a_367259]
-
Acasa > Strofe > Ritmuri > CÂNTECE DE TOAMNĂ Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 848 din 27 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului CÂNTECE DE TOAMNĂ A venit toamna din nou, Un anotimp ca un cadou. Vreau din toamnă bogăția, Care inundă pe dealuri via. Prefer noi frunze ruginii, Struguri dulci și aurii! Mustul roșu, puțin dulce, Nostalgia să-mi încurce! Tristețea nu îmi convine, Chiar dacă iarna rece vine. Vă recomand nu fiți triști, Toamna e pentru optimiști. Mor frunzele din smochin
CÂNTECE DE TOAMNĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365977_a_367306]
-
este arborescentă nu o răni, nu-i lăsa, te rog, niciun semn în ea stau scrise cuvinte de viață de moarte ea nici nu vrea sa audă n-o transforma în sloiuri de gheață... cu iubirea ta pe veci se inundă ea, încă e vie, iubește! Referință Bibliografică: Copacul în frac / Roberta Sanders : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1517, Anul V, 25 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Roberta Sanders : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
COPACUL ÎN FRAC de ROBERTA SANDERS în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366020_a_367349]
-
baron?” Și ca într-o străluminare, îmi dau seama, de fiecare dată de ce marele bărbat mă privește cu atâta durere și compasiune. Din fotografia sa, Cioran îmi vorbește, mi se destăinuie și parca mă întreabă: „cum Doamne să nu te inunde durerea ca o apă mâloasă și grea, cum să nu te copleșească tristețea, precum o vipie arzătoare, când, contrar a ceea ce credeai inițial, constați, deodată, cu stupoare, că faci parte dintr-un popor care, în loc sa lupte și să se
ION IANCU VALE [Corola-blog/BlogPost/365986_a_367315]
-
baron?” Și ca într-o străluminare, îmi dau seama, de fiecare dată de ce marele bărbat mă privește cu atâta durere și compasiune. Din fotografia sa, Cioran îmi vorbește, mi se destăinuie și parca mă întreabă: „cum Doamne să nu te inunde durerea ca o apă mâloasă și grea, cum să nu te copleșească tristețea, precum o vipie arzătoare, când, contrar a ceea ce credeai inițial, constați, deodată, cu stupoare, că faci parte dintr-un popor care, în loc sa lupte și să se
ION IANCU VALE [Corola-blog/BlogPost/365986_a_367315]
-
milenară a poporului român. Dincolo de hotarul localității natale, se găsea o cu totul altă lume - cu cinematograf, cofetărie și case suprapuse -, despre care îi nara „nenea“, fratele mai mare, elev de liceu. Poveștile lui, percepute de ceilalți ca „minciuni“, îi inundă Titinei sufletul și-o cuceresc pe vecie, devenind și ea, în timp, născocitoare de povești, vădind de timpuriu vocația de locatar de drept în Patria Cuvântului. Experiențele de viață aduse în actualitate mărturisesc trăirile sufletești profunde ale autoarei. Ea nu
EXERCIŢII DE RECUPERAREA INOCENŢEI, CRONICĂ DE VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366061_a_367390]
-
Mai întâi apăru o geană azurie deasupra muntelui, ce se tot mărea luminând cerul, odată cu el și camera unde cei doi îndrăgostiți stăteau îmbrățișați, sărutându-se din când în când, parcă nevrând să se mai despartă vreodată. Lumina creștea, apoi inundă bolta cerească într-o simfonie multicoloră stropită cu flăcări purpurii, ce se răsfrângeau în oglinda de cleștar a ferestrei acum închisă, simțindu-se răcoarea zorilor ce înfiorau cele două corpuri tinere, lipsite de orice veșmânt. Scântei galbene, roșii, verzi, sclipesc
ROMAN, CAP. XXI, PARTEA II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365968_a_367297]