1,236 matches
-
serviciu mai mică și pot necesita întreținere sporită. De exemplu, topirea permafrostului poate afecta aeroporturile. Ridicarea nivelului mării duce la acutizarea problemelor inundațiilor, în special a zonelor foarte joase, cum sunt cele din Olanda, Bangladesh și la Veneția. În zonele inundabile trăiesc adesea comunități foarte sărace, deoarece este singurul teren fertil la care au acces. Sărăcia face să nu poată plăti asigurări, ceea ce face să nu-și poată compensa pierderile în caz de dezastre naturale. Topirea ghețurilor arctice în perioada de
Încălzirea globală () [Corola-website/Science/306404_a_307733]
-
relativ abundentă în întreaga arie de distribuție și nu există cauze particulare de amenințări la adresa supraviețuirii sale. Aceasta este una dintre speciile cele mai rezistente la degradarea mediului acvatic, dar unele populații locale pot intra în declin din cauza asanării luncilor inundabile, scăderii debitelor râurilor, canalizării albiilor râurilor, construirii barajelor și digurilor de netrecut pe râuri. Pe Lista Roșie a IUCN (Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii și a Resurselor Naturale) cernușca este listată ca o specie neamenințată cu dispariția (LC - Least Concern
Cernușcă () [Corola-website/Science/331448_a_332777]
-
pe 10 august 955, între armata împăratului Otto cel Mare, și o armată maghiară condusă de harka Bulcsú, Lehel și Súr. Bătălia s-a încheiat cu victoria germanilor, punând astfel capăt incursiunilor maghiare în centrul Europei. Lechfeld este o câmpie inundabilă, care se întinde de-a lungul râului Lech, la sud de Augsburg. După această înfrângere maghiarii au rărit considerabil incursiunile în vestul Europei începând cucerirea Transilvaniei. După ce fiii săi, Liudolf, duce de Suabia, și Conrad, duce de Lorena, au înăbușit
Bătălia de la Lechfeld () [Corola-website/Science/304411_a_305740]
-
este o arie naturală protejată cu regim de rezervație cu o suprafață de 8247 ha, constituită prin apariția H.G. 2151/2004 în scopul protecției și conservării biodiversității din lunca inundabila a râului Prut. Importantă ecologică acestui parc, rezultă prin caracterul de poartă de intrare în Rezervatia Biosferei Delta Dunării a părții terminale a râului Prut, respectiv prin specificitatea de traseu a trei coridoare majore de migrație a păsărilor care clocesc
Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior () [Corola-website/Science/326148_a_327477]
-
zbor și părăsesc cuibul. Părinții continuă să-i mai hrănească încă mult timp. Cuibărește la noi, dar pleacă în sezonul rece. Răspândirea. Pupezele preferă câmpia și dealurile, dar urcă până la 1300 m în Carpați; sunt frecvente mai ales în zonele inundabile ale Dunării, bogate în sălcii scorburoase. Prezența. Pupezele sunt prezente în România în timpul cald; toamna migrează în Africa Centrală. Retragerea pupezelor spre locurile de iernare din Africa tropicală începe din august și continuă în septembrie și chiar în octombrie. Migrarea
Pupăză () [Corola-website/Science/313121_a_314450]
-
7 după declanșarea ostilităților cu Germania. În memoria acestor eroi, după anul 1990, în localitatea Crăciunelu de Jos a fost înălțata o troița. În ultimele două decenii, din morive electorale, în sat a fost "construit" un "cartier", în lunca joasă (inundabila) a Târnavei, numit de localnici "Dallas". Populația așezată aici este de origine romă, multi dintre cei stabiliți fiind originari din comuna Bucerdea Grânoasa, din Blaj etc. În consecință, strada Bigău a devenit tot mai nesigură, iar structura etnică a populației
Crăciunelu de Jos, Alba () [Corola-website/Science/300236_a_301565]
-
realizată în 1920 și aflată la loc de frunte în complexul , Washington, D.C.. French s-a născut în Exeter, în , ca fiu al lui Henry Flagg French (1813-1885), magistrat (avocat și judecător), și autor al unei cărți despre asanarea terenurilor inundabile, și soția sa, Anne Richardson. În 1867, familia French s-a mutat în Concord, de asemenea în unde i-a avut vecini și prieteni pe Ralph Waldo Emerson și . Decizia sa de a de a deveni sculptor a fost influențat
Daniel Chester French () [Corola-website/Science/334998_a_336327]
-
eroziune fie marină (faleze marine preistorice, insule tectono-abrazive, faleze marine actuale), fie lacustră (falezele actuale, sculptate in depozite loessice, calcare și șisturi verzi), și din forme de acumulare marină și lacustră (cordoane litorale zise grinduri sau perisipuri și trepte joase inundabile). Relieful treptei înalte, la apus de terasă, este constituit în două terase de abraziune marină cu altitudinea de 35-55 m si 55-85 m, cu aspect de poduri ușor ondulate, presărate cu martori de eroziune. Aceste terase, acoperite de o cuvertură
Litoralul românesc () [Corola-website/Science/313374_a_314703]
-
medie a aerului în iulie atinge nivelul de +23 C°. Cantitatea de precipitații atmofserice constituie în medie pe an, de obicei precipitațiile căzând în timpul primăverii și verii. Relieful terenurilor agricole este neuniform: în partea de jos a satului sunt lunci inundabile; sunt prezente ramificații muntoase ale unor vâlcele; văgăuni lungi, străvechi sunt terase neinundabile. Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populația satului constituia 703 oameni, dintre care 47.23% - bărbați și 52.77% - femei. Structura etnică a populației: 98.86% - moldoveni
Pohrebea, Dubăsari () [Corola-website/Science/305115_a_306444]
-
de câmpiile Vingăi, Buziașului, Gătăii și Fizeșului. Câmpiile cu altitudini intermediare, cuprinse între 100 - 130 metri, sunt câmpiile Hodoni, Duboz, Tormac, Jamu Mare, Arad și Sannicolau Mare, iar Câmpia joasă (altitudine sub 100 metri), este reprezentată de luncile râurilor, zona inundabila dinainte de amplele lucrări de regularizare. Aceste câmpii, componente ale Câmpiei Panonice reprezintă o altă treime a suprafeței bănățene. Între formele de relief ale Banatului nu pot fi omiși cei doi vulcani stinși de la Lucareț și Gătaia: Piatră Roșie (altitudine 211
Banat () [Corola-website/Science/296692_a_298021]
-
sud-vestul Republicii Moldova. În componența ei intră lacul Beleu și o rețea de bălți care, în ansamblu, formează un ecosistem unic. Rezervația a fost creată la 23 aprilie 1991 în scopul ocrotirii florei și faunei din lacul Beleu și a luncilor inundabile din împrejurimile lui. Suprafața rezervației este de 1691 ha, circa ⅓ din suprafața rezervației este ocupată de apele lacului Beleu, restul teritoriului este prezentat prin vegetația palustră și de luncă inundabilă. Vegetația, în cea mai mare parte a teritoriului rezervației, este
Prutul de Jos () [Corola-website/Science/308721_a_310050]
-
ocrotirii florei și faunei din lacul Beleu și a luncilor inundabile din împrejurimile lui. Suprafața rezervației este de 1691 ha, circa ⅓ din suprafața rezervației este ocupată de apele lacului Beleu, restul teritoriului este prezentat prin vegetația palustră și de luncă inundabilă. Vegetația, în cea mai mare parte a teritoriului rezervației, este reprezentată de desișurile de trestii și stuf, sălcișuri, precum și de un covor bogat de plante de apă, de luncă inundabilă (papura, pipiriga, nufărul, crinul de apă, răculețul, lintița). În total
Prutul de Jos () [Corola-website/Science/308721_a_310050]
-
restul teritoriului este prezentat prin vegetația palustră și de luncă inundabilă. Vegetația, în cea mai mare parte a teritoriului rezervației, este reprezentată de desișurile de trestii și stuf, sălcișuri, precum și de un covor bogat de plante de apă, de luncă inundabilă (papura, pipiriga, nufărul, crinul de apă, răculețul, lintița). În total, aici cresc 193 specii de plante, dintre care sunt incluse în Cartea Roșie a Moldovei: nufărul alb (Nymphaea alba), categoria UICN de raritate - II (specie periclitată), salvinia (Salvinia natans), cornaciul
Prutul de Jos () [Corola-website/Science/308721_a_310050]
-
au executat într-o perioadă de aproape 50 de ani, lucrările de amenajare nu sunt pe deplin terminate și că desăvârșirea schemelor de amenajare concepute de Paul Solacolu rămâne o responsabilitate a generațiilor viitoare. Orașul București era situat în lunca inundabilă a Râul Dâmbovița și era afectat periodic de inundații, al căror efect sporea pe măsură ce orașul se dezvolta. În urma unor inundații catastrofale Domnitorul Alexandru Ipsilanti l-a însărcinat pe secretarul său, căpitanul austriac Franz Josef Sulzer, să realizeze lucrări de apărare
Paul Solacolu () [Corola-website/Science/311953_a_313282]
-
este colinar că forma și înfățișare, având variații de la luncă-Lunca Siretului-până la podiș partea cea mai înaltă în centrul satului Muncelu de Sus (320 m) - precum și cu cele două terase ale Șiretului, aproape de același nivel cu lunca și care este inundabila, iar a doua este mai înaltă pe unde trece șoseaua județeană și calea ferata București-Suceava. Solul este brun-roșcat spre cernoziom degradat, iar în partea de către râul Siret și pește rău este un sol aluvionar în suprafață de 331 Ha. Solurile
Comuna Mogoșești-Siret, Iași () [Corola-website/Science/301294_a_302623]
-
la sud. Până în anul 1932 exista ca districtul prusac „Land ” iar până în 1975 era dioceză evaghelico-luterană cu centrul în Drochtersen, centru care a fost mutat la 1 ianuarie 1976 în Stade. Inițial regiunea era caracterizată prin existența smârcurilor și zonelor inundabile de luncă de-a lungul Elbei. In prezent prin construirea de diguri, și lucrări de asanare, există terenuri agricole sub nivelul mării. Cu toate acestea regiunea este mai departe un loc de popas important pentru păsărilor migratoare, care este un
Kehdingen () [Corola-website/Science/313120_a_314449]
-
Platformei Cotmeanei care se pierd în Câmpia Burnasului, mai jos, la 15 km de comună. Valea este formată de relief pe care sunt așezate satele comunei, în cea mai mare parte. Această vale are o lățime medie de 500m, este inundabila în zona Recea și în zona Zorleasca. De o parte și de alta a Văii Darjovului străjuiesc cele două șiruri de dealuri. Dealul dinspre vest este mai înalt și mai abrupt. Cel dinspre est coboară spre Darjov în terase, astfel încât
Valea Mare, Olt () [Corola-website/Science/302027_a_303356]
-
axa Nord-Sud este strâns legată de istoria capitalei Belgiei. În 1867, sub egida Regelui Léopold al II-lea, Charles de Brouckère, primarul orașului Bruxelles, a lansat șantierul de acoperire a râului Senne (lucrare terminată în 1871), deoarece cursul sau era inundabil și puțin propice navigației vaselor de marfă. În plus, datorită țânțarilor și zonelor insalubre de pe malurile lui, cursul de apă era purtător de ciumă și holeră. Mă mult, meandrele și mlaștinile râului împiedicau dezvoltarea orașului spre vest. Deoarece tehnicile de
Premetroul din Bruxelles () [Corola-website/Science/335844_a_337173]
-
înlocuită cu o catapeteasmă sculptată, din lemn. Starea actuală a bisericii este foarte bună, dovedind astfel purtarea de grijă a preoților și a credincioșilor de aici. Situl arheologic de la Comăna de Jos, "Gruiul Văcarului" pe o movilă aluvionară, în lunca inundabilă a Oltului, sec. VIII - IX BV-I-s-B-11268(Cod RAN: 40866.01) Așezare,"Gruiul Văcarului" pe o movilă aluvionară, în lunca inundabilă a Oltului, sec. VIII - IX, Epoca medievală timpurie BV-I-m-B-11268.01(Cod RAN: 40866.01.06) Fortificație,"Gruiul Văcarului" pe o
Comăna de Jos, Brașov () [Corola-website/Science/308909_a_310238]
-
preoților și a credincioșilor de aici. Situl arheologic de la Comăna de Jos, "Gruiul Văcarului" pe o movilă aluvionară, în lunca inundabilă a Oltului, sec. VIII - IX BV-I-s-B-11268(Cod RAN: 40866.01) Așezare,"Gruiul Văcarului" pe o movilă aluvionară, în lunca inundabilă a Oltului, sec. VIII - IX, Epoca medievală timpurie BV-I-m-B-11268.01(Cod RAN: 40866.01.06) Fortificație,"Gruiul Văcarului" pe o movilă aluvionară, în lunca inundabilă a Oltului, sec. XI - XIII, Epoca medievală timpurie BV-I-m-B-11268.02(Cod RAN: 40866.01.07
Comăna de Jos, Brașov () [Corola-website/Science/308909_a_310238]
-
IX BV-I-s-B-11268(Cod RAN: 40866.01) Așezare,"Gruiul Văcarului" pe o movilă aluvionară, în lunca inundabilă a Oltului, sec. VIII - IX, Epoca medievală timpurie BV-I-m-B-11268.01(Cod RAN: 40866.01.06) Fortificație,"Gruiul Văcarului" pe o movilă aluvionară, în lunca inundabilă a Oltului, sec. XI - XIII, Epoca medievală timpurie BV-I-m-B-11268.02(Cod RAN: 40866.01.07) Așezare, "Gruiul Văcarului" pe o movilă aluvionară, în lunca inundabilă a Oltului, Hallstatt A - B BV-I-m-B-11268.03(Cod RAN: 40866.01.02) Așezare, "Gruiul Văcarului
Comăna de Jos, Brașov () [Corola-website/Science/308909_a_310238]
-
01(Cod RAN: 40866.01.06) Fortificație,"Gruiul Văcarului" pe o movilă aluvionară, în lunca inundabilă a Oltului, sec. XI - XIII, Epoca medievală timpurie BV-I-m-B-11268.02(Cod RAN: 40866.01.07) Așezare, "Gruiul Văcarului" pe o movilă aluvionară, în lunca inundabilă a Oltului, Hallstatt A - B BV-I-m-B-11268.03(Cod RAN: 40866.01.02) Așezare, "Gruiul Văcarului" pe o movilă aluvionară, în lunca inundabilă a Oltului, sec. II a. Chr. - I p. Chr., Latène BV-I-m-B-11268.04(Cod RAN: 40866.01.03) Așezare
Comăna de Jos, Brașov () [Corola-website/Science/308909_a_310238]
-
medievală timpurie BV-I-m-B-11268.02(Cod RAN: 40866.01.07) Așezare, "Gruiul Văcarului" pe o movilă aluvionară, în lunca inundabilă a Oltului, Hallstatt A - B BV-I-m-B-11268.03(Cod RAN: 40866.01.02) Așezare, "Gruiul Văcarului" pe o movilă aluvionară, în lunca inundabilă a Oltului, sec. II a. Chr. - I p. Chr., Latène BV-I-m-B-11268.04(Cod RAN: 40866.01.03) Așezare, "Gruiul Văcarului" pe o movilă aluvionară, în lunca inundabilă a Oltului, Epoca bronzului mijlociu, BV-I-m-B-11268.05(Cod RAN: 40866.01.01) În
Comăna de Jos, Brașov () [Corola-website/Science/308909_a_310238]
-
RAN: 40866.01.02) Așezare, "Gruiul Văcarului" pe o movilă aluvionară, în lunca inundabilă a Oltului, sec. II a. Chr. - I p. Chr., Latène BV-I-m-B-11268.04(Cod RAN: 40866.01.03) Așezare, "Gruiul Văcarului" pe o movilă aluvionară, în lunca inundabilă a Oltului, Epoca bronzului mijlociu, BV-I-m-B-11268.05(Cod RAN: 40866.01.01) În prezent, activitățile care se desfășoară aici sunt cu preponderență agricole și de servicii. În localitate se află o școala primară și, în aceeași incintă, o școală de
Comăna de Jos, Brașov () [Corola-website/Science/308909_a_310238]
-
în aval de municipiul Arad, până la granița cu Ungaria, de-a lungul râului Mureș, clasificată ca parc natural la nivel național și ca peisaj terestru protejat în taxonomia internațională a IUCN. Ea cuprinde incinta îndiguită a râului Mureș, respectiv zona inundabilă dintre digurile situate de o parte și de alta a râului și între terasele înalte ale aceluiași râu. Este o zonă cu inundații periodice, în care plantele și animalele din împrejurimi sunt adaptate la acest regim. declarat arie protejată prin
Parcul Natural Lunca Mureșului () [Corola-website/Science/314119_a_315448]