1,538 matches
-
în sus încât tot ce se-ntâmplă/ jos, pe pământ, nu are un sens,/ nu clătina, savantule, râvnita tâmplă/ întinsă pe butucul văzduhului imens ("Plafon cu pâlnii"). Suferința poetului provine din nevoia de purificare. Pentru a ajunge să se purifice, Iov va trece prin suferință ("Iov era plin de guri"). Dialogul devine biblic, suferința este un har divin, cel sortit suferinței "este ales", altfel va fi sortit plictisului și morții acestui veac ambiguu și sec: "De ce mă lași pământului pigmeu -/ când
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
se-ntâmplă/ jos, pe pământ, nu are un sens,/ nu clătina, savantule, râvnita tâmplă/ întinsă pe butucul văzduhului imens ("Plafon cu pâlnii"). Suferința poetului provine din nevoia de purificare. Pentru a ajunge să se purifice, Iov va trece prin suferință ("Iov era plin de guri"). Dialogul devine biblic, suferința este un har divin, cel sortit suferinței "este ales", altfel va fi sortit plictisului și morții acestui veac ambiguu și sec: "De ce mă lași pământului pigmeu -/ când m-ai atins cu biciul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de prezența lui. Dumnezeu își răspândește sămânța: "Doamne, unde arunci sămânța ta,/ Doamne, eu sunt aici la ei și văd,/ prin mine trece dorul tău viu spre a fi rod". Dialogul cu divinitatea este axat pe ideea purificării prin suferință. Iov devine simbolul suferinței, el nu poate nici să moară, nici să trăiască. Suferința este cumplită, ea ne amintește de Blaga, poetul este ca și el "numai tină și rană". Învățat cu rănile, ni se mărturisește că ar avea cuibar corcit
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ea ne amintește de Blaga, poetul este ca și el "numai tină și rană". Învățat cu rănile, ni se mărturisește că ar avea cuibar corcit cu șerpi pe coapsă și corbii vineți îi sărută pieptul. Uitat în suferință, ca și Iov, părăsit de Dumnezeu, poetul exclamă: Fiind acum părăsit de tine,/ De ce-mi dai cicatricea în loc de rană,/ Doamne/ de ce mă lași pământului vulgar/ la moartea lui comună de au să mă condamne". Omul este fiul lui Dumnezeu, dar lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ansamblu și într-o ritmică asemănătoare dansului. "O muzică îi descompune/ în răcnet, dans și sfiiciune/ O muzică îi reașază,/ ...Și-i poți vedea plesnind în aur/ Parcă sunt capul unui taur." Motivul șarpelui apare frecvent ("Șarpele cu cap de Iov"). Ideea de sacrificiu în realizarea artei apare în "Incestul Anei". Ana poartă în ea ideea de sacrificiu ca o taină, ca o boală. "Ea voia aceste toate, iată stelele confuze,/ Și din nou se face noapte, când ciudat și nesupus
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
al vieții. Marele rău al vieții era pentru ei de a fi fost născuți și primul câștig era întoarcerea în neant. Inconvenientul de a te naște pentru a suferi, despre care vorbește Cioran, spune Ileana Mălăncioiu, fusese constatat deja de Iov, în vremea revoltei sale împotriva Dumnezeului crud al Vechiului Testament, care, în pofida credinței lui, a ascultat sfatul Satanei și l-a supus la cele mai grele încercări."44 Nietzsche, în opera lui de tinerețe, Nașterea tragediei 45, caută semnificația și
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
cunoscut o singură senzație de plenitudine, de adevărată fericire, fără să mă gândesc că atunci ori niciodată trebuia să dispar pentru totdeauna"77. Inconvenientul de a te naște pentru a suferi, atât de prezent la Cioran, fusese constatat deja de Iov, în vremea revoltei sale împotriva Dumnezeului nemilos din Vechiul Testament, care, în pofida credinței dovedite de supusul lui, a ascultat îndemnul Satanei și l-a supus la cele mai cumplite încercări. "Iov se simțea că și eroii din tragedia greacă îngrădit din
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
suferi, atât de prezent la Cioran, fusese constatat deja de Iov, în vremea revoltei sale împotriva Dumnezeului nemilos din Vechiul Testament, care, în pofida credinței dovedite de supusul lui, a ascultat îndemnul Satanei și l-a supus la cele mai cumplite încercări. "Iov se simțea că și eroii din tragedia greacă îngrădit din toate părțile, fiindcă știa că, prin chiar limitele sale omenești, nu poate să fie fără de vină în fața nemărginirii lui Dumnezeu. Iov nu era nebun când își exprimă revoltă, așa cum susțineau
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
și l-a supus la cele mai cumplite încercări. "Iov se simțea că și eroii din tragedia greacă îngrădit din toate părțile, fiindcă știa că, prin chiar limitele sale omenești, nu poate să fie fără de vină în fața nemărginirii lui Dumnezeu. Iov nu era nebun când își exprimă revoltă, așa cum susțineau prietenii săi, care credeau că pot să-l apere ei pe Dumnezeu în fața celui mai credincios rob al său. Sau, dacă era nebun, era doar dinspre suferință să nejustificată" spune Ileana
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
exprimă revoltă, așa cum susțineau prietenii săi, care credeau că pot să-l apere ei pe Dumnezeu în fața celui mai credincios rob al său. Sau, dacă era nebun, era doar dinspre suferință să nejustificată" spune Ileana Mălăncioiu 78. Cioran este un Iov modern, un melancolic însă revoltat și lucid -, drept pentru care el nu se adresează cu ocolișuri, ci este direct, chiar brutal, nu-l protejează pe cititor, ci, dimpotrivă, îl traumatizează, nu-l interesează eventualele consecințe ale spuselor sale asupra acestuia
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
o face responsabilă de nefericirea lui, cea pentru "Demiurgul cel rău". Pe acesta, Cioran îl provoacă sfidător sau se mistuie în confesiuni demne de sfinții biblici, dar este o iubire la care nu primește răspuns. Suferințele lui sunt ale unui Iov modern, pe care Dumnezeu l-a lăsat în părăsire. Cioran nu se lasă "sedus de baia de imbecilitate", ca toți ceilalți, "răcoriți sau îmbătați de absolut", așa cum îi scrie lui Jeni Acterian 18. După perpeliri religioase, nu rămâne decât un
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
venin de "pre toată floarea otrăvita, ce parcă ar umblă la butoniera, în loc de floare, cu o funie de spânzurătoare", desi recunoaște că pesimismul lui Cioran este unul tonic, este ca un șarpe care sâsâie, dar nu musca. Cioran este un "Iov domolit la scoala moraliștilor", el experimentează ceea ce Irina Eliade numește "artă că un anti-destin"; pentru Cioran, scrisul este mistuitor, îl sleiește de puteri, îl transformă într-un instrument al ideii, îl devorează, devine singură rațiune de a exista. Cioran este
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
footnote Bonifacio Borghini, Introduzione, în vol. S. Giovanni Crisostomo. Invito a penitenza, Edizioni Paoline, 1975, pp. 14-15. footnote>. Cele mai multe omilii sunt exegetice, ele interpretând textul Sfintei Scripturi : Geneza, unele capitole din Cărțile Regilor, un număr de Psalmi (58), ceva din Iov, ceva despre profeți, la puține capitole din opera unora, de exemplu Isaia, etc., apoi omiliile devenite clasice la Noul Testament : la Matei (90), puține la Luca (16), la Ioan (88), la Faptele Apostolilor (55), la toate scrisorile pauline, apoi predici cu
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_156]
-
footnote Bonifacio Borghini, Introduzione, în vol. S. Giovanni Crisostomo. Invito a penitenza, Edizioni Paoline, 1975, pp. 14-15. footnote>. Cele mai multe omilii sunt exegetice, ele interpretând textul Sfintei Scripturi : Geneza, unele capitole din Cărțile Regilor, un număr de Psalmi (58), ceva din Iov, ceva despre profeți, la puține capitole din opera unora, de exemplu Isaia, etc., apoi omiliile devenite clasice la Noul Testament : la Matei (90), puține la Luca (16), la Ioan (88), la Faptele Apostolilor (55), la toate scrisorile pauline, apoi predici cu
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_157]
-
nemărginirea cerului și am pășit în străfundul străfundurilor, în valurile mării, pe tot cuprinsul pămîntului, printre toate no-roadele și popoarele" (Ecleziastul 24.5; 7.19;14). Referiri asemănătoare pot fi întîlnite și în Cartea Facerii, în Exod, sau Cartea lui Iov. De asemenea, în Noul Testament, în Evangheliile după Marcu și Ioan, Tesaloniceni I, Corinteni I sau în Apocalipsă. Cultul Sophiei a fost cunoscut atît în creștinismul oriental (vezi catedrala Sfînta Sofia din Constantinopol, odinioară cea mai vestită biserică a creștinătății), în
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
convertit de cel suferind într-un timp al sensibilizării, al situării în prezența lui Dumnezeu, al evaluării propriei libertăți, al introspecției, al meditației și al consimțirii de a se face gazdă unui Dumnezeu iubitor. Unii, precum submediocrii consolatori ai lui Iov vor insista întotdeauna că suferința este o marcă a dizgrației sau pedepsei divine. Dar teologia creștină dezbate îndelung acest subiect. De la nivelul drumului vieții, suferința pare a fi o veste fără îndoială rea. Pare a arăta că suntem respinși din preajma
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
este văzută în creștinism ca o pecete potențială a bunăvoinței, a dragostei Și a prezenței lui Dumnezeu. Suferința este aceeași experiență, dar este văzută în lumini diferite Și rezultate la fel de diferite de la persoană la persoană. Cei trei prieteni ai lui Iov cu siguranță i-au vorbit cu îndreptățire despre Dumnezeu. Dar singur Iov, cel care i s-a adresat lui Dumnezeu, chiar provocându-L, a „vorbit bine” (Iov 42, 7). El nu a vorbit despre Dumnezeu, ca cei trei prieteni ai
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
Și a prezenței lui Dumnezeu. Suferința este aceeași experiență, dar este văzută în lumini diferite Și rezultate la fel de diferite de la persoană la persoană. Cei trei prieteni ai lui Iov cu siguranță i-au vorbit cu îndreptățire despre Dumnezeu. Dar singur Iov, cel care i s-a adresat lui Dumnezeu, chiar provocându-L, a „vorbit bine” (Iov 42, 7). El nu a vorbit despre Dumnezeu, ca cei trei prieteni ai săi, ci lui Dumnezeu. Și vorbindu-I, L-a întâlnit pe Dumnezeu
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
Și rezultate la fel de diferite de la persoană la persoană. Cei trei prieteni ai lui Iov cu siguranță i-au vorbit cu îndreptățire despre Dumnezeu. Dar singur Iov, cel care i s-a adresat lui Dumnezeu, chiar provocându-L, a „vorbit bine” (Iov 42, 7). El nu a vorbit despre Dumnezeu, ca cei trei prieteni ai săi, ci lui Dumnezeu. Și vorbindu-I, L-a întâlnit pe Dumnezeu, a descoperit în El un Taumaturg. Iov a strigat către Dumnezeu și în strigătul său
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
lui Dumnezeu, chiar provocându-L, a „vorbit bine” (Iov 42, 7). El nu a vorbit despre Dumnezeu, ca cei trei prieteni ai săi, ci lui Dumnezeu. Și vorbindu-I, L-a întâlnit pe Dumnezeu, a descoperit în El un Taumaturg. Iov a strigat către Dumnezeu și în strigătul său a fost sincer. Aici este sensul rugăciunii ca și comuniune cu Dumnezeu. „Modul acesta în care dreptul Iov și-a asumat suferința, ca și fidelitatea lui față de Dumnezeu au o dimensiune profetică
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
Și vorbindu-I, L-a întâlnit pe Dumnezeu, a descoperit în El un Taumaturg. Iov a strigat către Dumnezeu și în strigătul său a fost sincer. Aici este sensul rugăciunii ca și comuniune cu Dumnezeu. „Modul acesta în care dreptul Iov și-a asumat suferința, ca și fidelitatea lui față de Dumnezeu au o dimensiune profetică”<footnote ANNICK DE SOUZENELLE, Iov sur le chemin de la Lumière, Albin Michel, Paris, 1994, p. 34. footnote>, căci el anticipează profetic suferința Mântuitorului Hristos, dar și
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
și în strigătul său a fost sincer. Aici este sensul rugăciunii ca și comuniune cu Dumnezeu. „Modul acesta în care dreptul Iov și-a asumat suferința, ca și fidelitatea lui față de Dumnezeu au o dimensiune profetică”<footnote ANNICK DE SOUZENELLE, Iov sur le chemin de la Lumière, Albin Michel, Paris, 1994, p. 34. footnote>, căci el anticipează profetic suferința Mântuitorului Hristos, dar și depășirea ei prin bucuria din dimineața Învierii: „Dar eu Știu că Răscumpărătorul meu este viu Și că El, în
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
pulbere această piele a mea ce se destramă. Și afară din trupul meu voi vedea pe Dumnezeu. Pe El Îl voi vedea Și ochii mei Îl vor privi, nu ai altuia. Și de dorul acesta măruntaiele mele tânjesc în mine” (Iov 19, 25-27). Suferința nu înseamnă că ne-am îndepărtat de Dumnezeu; poate însemna că suntem atrași mai aproape de El Și ne este permis să trecem printr-o experiență care va distruge ultimele bariere dintre noi Și El. Prin amara experiență
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
Agora, Iași, 1996; BOEGNER, MARC, Le chrétien et la souffrance, Éditions Berger-Levrault, Paris, 1955; DAALEMAN, TIMOTHY & LARRY VANDECREEK, „Placing religion and spirituality at end of life care”, în Journal of the American Medical Association, Nr. 284 (2000); DE SOUZENELLE, ANNICK, Iov sur le chemin de la Lumière, Albin Michel, Paris, 1994; FERNEA, Preot Prof. VASILE, Suferințele omenești - cauze, explicații, foloase, Editura Galaxia Gutenberg, Târgu-Lăpuș, 2005; IOANNIKIOS, ARHIMANDRITUL, Patericul atonit, Traducere de: Anca Dobrin și Maria Ciobanu, Editura Bunavestire, Bacău, 2000; ISAAC SIRUL
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
convertit de cel suferind într-un timp al sensibilizării, al situării în prezența lui Dumnezeu, al evaluării propriei libertăți, al introspecției, al meditației și al consimțirii de a se face gazdă unui Dumnezeu iubitor. Unii, precum submediocrii consolatori ai lui Iov vor insista întotdeauna că suferința este o marcă a dizgrației sau pedepsei divine. Dar teologia creștină dezbate îndelung acest subiect. De la nivelul drumului vieții, suferința pare a fi o veste fără îndoială rea. Pare a arăta că suntem respinși din preajma
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_170]