2,036 matches
-
acesta. Din păcate, aspectul inestetic al ființei umane nu este ignorat, rezultând uneori chiar situația dramatică a sacrificării frumosului interior: „Vai de omul cel urât, nici la moară n-are rând”.) Caracter, cinste, corectitudine - ipocrizie, desfrânare, hoțietc " Caracter, cinste, corectitudine - ipocrizie, desfrânare, hoție" Femeia curată se cunoaște după hainele bărbatului. (Adevăratul caracter se probează după disponibilitatea pe care o avem de a face, și pentru aproapele, ceea ce vrem să facem cât mai bine pentru noi Înșine.) Apa trece, pietrele rămân. (Dezamăgirile
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
discreția acestuia din urmă va fi Învinsă de curiozitatea altui prieten și așa mai departe...) Nu te Încrede În tot câinele care dă din coadă. (Zâmbetul mieros cu care ne Întâmpină unii dintre semenii noștri ascunde, adesea, mult calcul, multă ipocrizie sau viclenie. Este vorba de acele persoane lipsite de scrupule care au Învățat din comportamentul nobilului patruped doar un singur lucru: că este mai ușor să obții bunăvoința sau ajutorul cuiva gudurându-te sau recurgând la abile lingușiri, decât să
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
cel prin greșelile și căințele proprii. Μ Cel care consideră că simplele scuze sunt suficiente pentru a repara nedreptatea făcută cuiva dovedește că este superficial, În primul rând, În raport cu sine Însuși. Μ Unii realizează actul mustrării de conștiință cu o ipocrizie disimulată: se declară neputincioși În lupta cu propriile slăbiciuni, pentru a obține astfel mila celorlalți și justificarea pentru viitoarele lor păcate. Μ Câte Îndoieli, atâtea motive de a face mai puțin decât ne este În putere. Μ Unui scop Înălțător
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
aluzie la o Însușire sau calitate a lor În speranța că așa Îi vor putea convinge pe cei din jur de prezența acelei Însușiri, ce nu reușește Însă să se impună prin ea Însăși. Μ Una dintre cele mai supărătoare ipocrizii este Înclinația unora de a-și micșora, În mod intenționat, meritele pentru a trezi astfel compasiunea și a-i face pe cei din jur să vorbească cât mai laudativ despre ei. Μ Un precept moral nu devine cu adevărat un
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
preveni instalarea ei dacă am fi făcut efortul de a anticipa consecințele negative pe care o patimă le presupune. Μ Când este vorba de laude, ele trebuie crezute, spun uzanțele, numai pe jumătate, deoarece cealaltă jumătate este opera acelei minimale ipocrizii pe care conveniențele sociale au impus-o, considerând-o absolut necesară pentru Întreținerea relațiilor sociale. Μ „Cuvintele ne pot minți, faptele nu.” Adevărul exprimat de acest aforism este totuși relativ. Sunt și fapte derutante, false, care, izvorând din intenții mincinoase
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
unor raporturi Între stimuli fizici diferiți (firul de iarbă ajungând să dobândească valoarea de unealtă, de instrument prin intermediul căruia să-și potolească senzația de foame). Μ Minciuna Își are, adesea, resorturile În prostie sau naivitate, dar când este călăuzită de ipocrizie devine foarte periculoasă: pentru că ea capătă, În aceste Împrejurări, viclenia de a ne picura, din când În când, și crâmpeie derutante de adevăr. Μ Există un aspect egoist până și În laudele pe care le acordăm, de vreme ce pe acela care
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
suferințele tacite ale unei responsabilități trădate În raport cu sine sau cu altul; ambiții personale care propun moduri de a fi ce depășesc propria putere de realizare; dezamăgiri date de o convingere prea mare În puterea adevărului În lupta cu minciuna și ipocrizia; eșecul cultivării unei atitudini predominant contemplative, În detrimentul uneia pasionale, acționale; conștientizarea limitelor iubirii de a nu putea fi dincolo de bine și de rău; iluzia liberului arbitru În determinismul existențial, În producerea realului obiectiv, și nu a unuia fictiv, inventat etc.
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
oameni care, chiar și atunci când sunt printre alții se simt singuri. Μ Este cunoscută printre psihoterapeuți următoarea butadă, făcută de un pacient mai sensibil decât alții: „Domnule doctor, mi-ați putea da un medicament care să mă facă nesimțitor față de ipocriziile celor din jur?”. Comentariul este de prisos, deoarece se știe că nu este leac pentru cel care nu se poate abține să resimtă În sufletul său rușinea faptei altuia mai mult decât acesta este capabil să o resimtă. Μ Cea
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
și obținerea la nevoie a unei justificări față de noi Înșine sau Împăcarea cu propria conștiință; efectuarea, dimpotrivă, a „extrospecției”, respectiv a observației psihologice asupra altora, care ne creează posibilitatea realizării unor portrete ale caracterului omenesc, adică desprinderea din conveniențele și ipocriziile de fiecare zi a ceea ce reprezintă adevăratul fond al structurii psihice a cuiva. Μ „Acela care Își iubește viața o va pierde, iar acela ce o urăște o va câștiga” (Iisus). și de data aceasta gândul Înțelept Îmbracă hainele strălucitoare
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
că sentințele Tribunalului Sacru m-au scandalizat. Dar să fie clar: nu din cauza aberației lor morale și politice, a servilismului lor lingușitor față de aliații tradiționali (oameni de putere creștini-democrați și fasciști) și nu pentru senzația de înșelăciune, de tertip, de ipocrizie, de rea-credință, de insinuare, de privilegiu, care nu apar niciodată mai evidente ca în aceste sentințe. Ele m-au scandalizat din două motive, ce ar putea fi considerate mai degrabă de ordin cultural decât moral. În primul rând, absența totală
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
eu o citez din discursul altcuiva (și anume al lui Pannella, care vorbea în mod paradoxal, la nivel teoretic). Linșezi un om atunci când preiei un concept de-al său, îl reduci cum îți pică mai bine și îl transformi cu ipocrizie într-o țintă ușoară a disprețului și a hilarității publice: lucru pe care îl face Ferrara cu ideile mele - care sigur că nu sunt noi, dar sunt fără tăgadă dramatice - referitoare la ceea ce reprezintă astăzi fascismul și antifascismul comparate cu
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
cazul de față, „destinul” lui Paul al VI-lea și „istoria” Bisericii. În aceleași zile în care lui Paul al VI-lea i s-a făcut fotografia aceea despre care e mai bine să se păstreze tăcerea (dar nu din ipocrizie, ci din respect), el a pronunțat un discurs pe care eu, cu solemnitatea cuvenită, n-aș ezita să-l numesc istoric. Și nu mă refer la istoria recentă sau cu atât mai puțin la actualitate. De altfel, este adevărat că
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
reală, situație care, revăzută apoi „din interior”, a rezultat că era tragică. Acesta a fost momentul în care a izbucnit în mod serios sinceritatea lui Paul al VI-lea: în loc să arunce vorbe mari despre compromis, despre rațiunea de stat, despre ipocrizie - chiar și după apostolatul lui Ioan al XXIII-lea -, cuvintele „sincere” ale Papei au urmat logica realității. Mărturisirile istorice care au urmat pot fi numite astfel cu solemnitatea pe care o aminteam mai sus: aceste mărturisiri stabilesc sfârșitul Bisericii sau
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
și Putere. M-a surprins dintotdeauna - ca să fiu sincer, chiar m-a indignat - interpretarea dată de prelați frazei lui Hristos: „Dați Cezarului ce este al Cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu”, interpretare în care se concentraseră întreaga ipocrizie și aberație ce au caracterizat Biserica în perioada Contrareformei. A fost lăsată să treacă - pe cât de monstruos poate să pară acest lucru - drept moderată, cinică și realistă o frază a lui Hristos ce era în mod evident radicală, extremistă, perfect
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
mai rău, de orice vitalitate în a face răul (sau ne-binele). Fiind cunoscuți dintotdeauna cu slăbiciunile lor, nu mai au noutăți. Disperata lor dorință de a lua de la viață puținul pe care îl pot obține, fie și prin minciuni, ipocrizii, calcule, condiționări mentale etc. (întreaga muniție care, pe scurt, îi face pe oameni să fie frați), în ochii judecătorilor Tribunalului Sacru nu pare un subiect nici de meditație, nici de emoționare, nici de indignare. Singurele accente de indignare în toate
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
al permisivității. În marile orașe și la țară, în centru și în sud, încă mai era în vigoare un anumit tip de morală populară, mai curând liberă, desigur, dar cu tabuuri ce erau ale sale, și nu ale burgheziei; nu ipocrizie, de exemplu, ci pur și simplu un fel de cod pe care întregul popor îl respecta. La un moment dat, puterea a avut nevoie de un altfel de supus, unul care să fie înainte de toate un consumator, și nu era
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
București, 1998; Contribuțiune la bibliografia românească, I-III, București, 1921-1928; Bibliografia și organizarea unei bibliografii științifice la noi, în Omagiu lui Mihail Dragomirescu, București, 1928; Bibliografia României, București, 1928-1929; Viața și activitatea lui Spiru Haret, București, 1936; Între cinism și ipocrizie, București, 1936. Antologii: Elocvența străină, București, 1896; Crestomație pentru istoria limbii și literaturii românești, București, 1897; Elocvența română, București, 1924; Literatura română din cele mai vechi timpuri până în zilele noastre (în colaborare cu Mihail Dragomirescu și N. I. Rusu), I-II
ADAMESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285179_a_286508]
-
intervențiile Încep cu o laudă adusă partidului și șefului său și se Încheie la fel. Ca la curte. Cu plecăciunea rituală. Întregul congres de la București a fost un congres curtean. De cîtă ape să fie nevoie pentru a șterge pata ipocriziei intelectuale, pată stăruitoare dacă ne referim, printre altele la această Conferință?” (p. 149). În ceea ce privește critica făcută unor scriitori din România, la o primă vedere s-ar putea spune că Monica Lovinescu cade uneori În capcana dihotomiei Între scriitorii „buni” și
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
pedagogilor afirmați În anii ’70-’80, care Își reiterează demersul „Înnoitor” cu autoritatea specialistului problemei, indiferenți la faptul că problema de atunci se adresa societății socialiste, iar cea de acum, cel puțin declarativ, nu. În ciuda dorinței autorilor de a evita ipocrizia și neglijențele discursive, analiza lor recurge inevitabil la clișeele intens mediatizate ale discursului pedagogic. SÎnt clișee ce se află la baza limbajului didactic internațional, prezente În rapoartele instituțiilor europene sau În presa de profil, foarte ușor de reunit sub egida
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
dau seama asupra atitudinii față de cursul unor vremuri supuse amenințărilor tot mai violente. În Barbari! sunt acuzate intrigile politicianiste („După paravanul civilizației și al culturii se pun la cale cele mai uriașe asasinate, cele mai fioroase furturi, cele mai îngrozitoare ipocrizii”), în Mizeria noastră se găsește un ardent rechizitoriu împotriva meschinelor interese care duc la declanșarea războiului, iar Suntem aici și rămânem! este o pledoarie pentru menținerea integrității statale, în contextul spinoasei probleme a revizuirii tratatelor politice. Abordarea aplicată a filosofiei
MANOLIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287992_a_289321]
-
ce apare astfel Între o ficțiune socială extrem-modernistă, inevitabil inconsistentă, și practicile „deviante” informale ce nu pot fi recunoscute public, dar care sunt un complement necesar, este tipică. Deși vom reveni asupra acestei teme, este important să amintim aici că ipocrizia, cinismul și hazul generate de prăpastia dintre minciunile oficiale ale unei sfere publice prefăcute și practicile necesare traiului de zi cu zi au devenit adesea sursa de inspirație a unor deosebite opere literare, poetice și muzicale create În asemenea societăți
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
o sursă a respectului față de propria persoană, „câștigurile secundare“, micile profituri ale stigmatizatului 109. Simplificând lucrurile, romantismul era o trăire acută a prezentului, dar exprimată artistic 110. Obiectul urii și al batjocurii nu putea fi decât filistinul, ipostază tipică a ipocriziei burgheze 111. Exemplul cel mai bun îl constituia Germania, unde critica mentalității filistine - cu toate îngâmfările ei greoaie și stupide, cu prozaismul cras, cu prețuirea falsă și total disproporțională a valorilor intelectuale, pentru a masca preocuparea obsesivă față de cele materiale
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
în complicatul proces de integrare socială și profesională. Romanele semnate de L. sunt relativ omogene și ca tehnică, și ca teme, majoritatea personajelor, psihologi de meserie sau numai buni psihologi, fiind tineri absolvenți, rebeli împotriva a tot ce poate însemna ipocrizie și convenție socială. Având o repulsie organică față de rutină, integrarea lor în cotidian este extrem de anevoioasă, cu atât mai mult cu cât nu reprezintă „cazuri izolate”, ci aparțin unei generații de „inadaptați”, de fapt inadaptabili, ce își caută refugiul în
LOGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287845_a_289174]
-
complexe, explorate de autor cu meticulozitate și subtilitate. Situația caracteristică, revenind obsesiv de la o carte la alta, este războiul, interval de criză existențială, când personalitatea oamenilor, puși cu brutalitate în fața morții, se dezvăluie într-o lumină netă, eliberată de orice ipocrizie sau ispită de autoînșelare. Ciclul Eroica, din care au apărut două volume, Oameni fără glorie (1956) și Steaua Bunei Speranțe (1963), conceput atât ca flux de idei, cât și ca întindere în linia propagandistică a romanelor de război sovietice din
FULGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287107_a_288436]
-
despre lucrurile cele mai simple, cele mai tangibile și cu ele se joacă tot timpul. Cosmina Berindei: Citind acest text, prima mea reacție a fost să-mi amintesc o sintagmă a lui Popper. Acesta vorbea la un moment dat despre ipocrizia intelectualilor care construiesc mereu discursuri sofisticate, preferă cuvintele prețioase, În loc să vorbească simplu și deslușit. În cazul acestora ar fi nevoie de ceva mai multă modestie intelectuală, fiindcă ei nu țin seama de faptul că nu se fac Înțeleși - susține Popper
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]