2,638 matches
-
Alison era de acord cu ideea că trebuia plătit un preț, numai că nu înțelegea de ce prețul ăsta trebuia să fie unul atât de nedrept de mare. Știa mai multe mariaje care nu aveau o pată atât de stăruitor de irațională în peisajul lor. Ziua de marți a trecut fără nici un incident. Miercuri însă, cu numai o jumătate de oră înainte ca Luca și Alison să plece să ia masa cu Patsy, o femeie pe care Alison o cunoștea de la serviciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
-mă că am făcut acest experiment pe tine. Nu am făcut-o de capul meu, însă! Alături mi-a stat toată familia ta, care era înspăimântată de ravagiile pe care ți le provoca depresia. Trebuia să te smulg de sub feminitatea irațională, să te umplu de animus, să scot din tine toate acele organe demente. Toată frământarea aceea sexuală îți cloocotea creierii, delirai continuu. Acum însă, când, datorită ție îl vom atrage pe Leo în capcană și-i vom smulge Graalul, vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
noroc! Și cale bună! Cel puțin, nu în noaptea aia. Bursucul Trei-Coițe se scutură câine-câinește cu lăbuțele din față, periindu-și atent abdomenul fumuriu, după care oftează afectat din adâncul plămânilor, concentrându-se pentru a birui o groază recurentă, viscerală, irațională, care-i înțepoșează reflex (pentru a câta oară?!) perii de pe ceafă. În fine, privind prin fanta îngustă a pleoapelor drept înainte, fără să șovăie, își deschide botul, dezvelindu-și dinții ascuțiți, într-un rictus amar: Iar ai venit? O pală
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
e frică de întunericul pe care-l știu. Cel pe care nu-l știu mă îngrozește. Și mai ales atunci când în bezna asta urlă un apel de naufragiat, zise ea întorcându-se spre exterior. Voința de exprimare a spaimei sale iraționale nu ameliora cu nimic ambianța depresivă a echipajului. Deja în vremuri obișnuite, pasarela nu favoriza deloc efuziunile. Dar în această situație tensională, în beznă și o tăcere prelungită, te sufocai de-a dreptul. Ripley mai descărcă atmosfera anunțând: ― Avem din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
cântări în mâini. Nu era greu, ceea ce nu-i displăcut. Își dorea să aibă o armă ușoară și ușor de mânuit pentru a se apărea în orice moment de fiara aceea și de inimaginabilele ei forme de apărare. Era ceva irațional și primitiv în senzația pe care o avea ținând o armă în mână, dar în starea actuală era reconfortantă. ― Am pus încărcătoare portabile zero-trei-trei în fiecare, explică Brett. Bateriile produc o descărcare electrică apreciabilă. Rezervele sunt suficiente, numai dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Isuse! murmură Parker, ― A crescut! (Consternată, Ripley consideră arma sa electrică, comparându-i micimea cu imensitatea masei care fugise înspre plafon.) A crescu rapid! Noi căutam o creatură cât Jones de mare și ea a ajuns atâta! Deodată, o teamă irațională puse stăpânire pe ea. Teamă de spațiu strâmt, de întunericul amenințător, de lăzile îngrămădite și grinzile metalice care puteau tăinui dumnezeu știe câte alte primejdii. ― Ce facem proțăpiți aici? Aia poate să se întoarcă? Își luă arma cu amândouă mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
agricultură pe unitatea de suprafață agricolă înseamnă, de fapt, o presiune suplimentară asupra mediului : parcelele sînt dispuse în fîșii în lungul pantelor, în condițiile în care, prin colectivizare, au dispărut taluzurile care atenuau eroziunea ; cuvertura forestieră este degradată prin tăieri iraționale ; construirea de fîntîni individuale compromite rezervele freatice. Gestionarea terenurilor de către țărani nu respectă și nici nu conservă mai bine, în mod automat, patrimoniul natural”. Și o cauză a acestei stări de fapt : „Nefinanțînd agricultura, neformînd țăranii pentru a deveni agricultori
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
și alt orizont, recunoașterea celorlalți : ele au fost făcute pentru a fi privite - și eventual împărtășite - de către cei care ne pot oferi și de la care așteptăm cu emoție recunoașterea de sine. Ostentatoriul comun ambelor cazuri încetează astfel să mai fie „irațional” sau „kitsch” pentru a se dizolva într-o „luptă pentru recunoaștere” mult mai general umană și în care casa este principala „armă”. Dar de ce casa ? De ce locuința mai degrabă decît hainele, diplomele, titlurile, banii sau alte valori simbolice, de ce aceasta
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
hamburgări” sau alte abundențe. Legislația „produselor de calitate” consfințește și ea o piață de nișă, deschisă însă tuturor celor care, după o săptămînă cenușie, vor să guste din plăcerile gustului. După peste jumătate de secol de alimentație rațională și hrănire irațională, este timpul să (re)începem o acțiune de „patrimonializare a gustului” : produsele alimentare pot face parte și ele din patrimoniul național, iar mîncatul și băutul sînt și ele acte de cultură ! „Calitatea vieții” nu este niciodată deplină fără arta degustării
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
dizolvă în abandonare iar libertatea este confundată cu spontaneitatea totală. Muzica ce rupe ritmul obișnuit și armonia tradițională și care, prin intermediul experienței estetice, repetă mesajul rupturii înseamnă de fapt căutarea a ceva alogic și uneori chiar o formă de transcendere irațională. Toate acestea, dacă sunt exprimate în grupuri restrânse, devin, chiar și în forme mai mult sau mai puțin radicale, un criteriu de judecată, fac loc unor comportamente tipice, dau naștere unui obicei ce implică, mai mult sau mai puțin, o
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
reprezentativ pentru modul în care a fost îmbinat imanentismul sistematic, mândria filosofiei moderne, cu ideologia și rezultatele depersonalizante, pur funcționaliste ale concepției științifice a gândirii, așa cum s-a configurat ea începând cu iluminismul. Ideologie, depersonalizare, aplatizare, conformism, dictatură și revoltă irațională, toate acestea par să marcheze apusul dramatic al unei gândiri apărute la începuturile eliberării omului. În tot cazul, filosofia nu se identifică cu filosofia iluministă și cu consecințele expansiunii ei, nu întotdeauna evidente; filosofia se reîntoarce la menirea ei: angajarea
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
oprea în fața ușii mele venea o fetiță. Părea cuminte și bine crescută cum înainta, cu funde mari la codițe și cu gurița umedă, înspre ușă. Pereții borcanului deveniseră drepți și limpezi ca de cleștar și brusc am simțit o spaimă irațională, o teroare cum nu mi-a fost dat să mai încerc vreodată. Fetița ajunsese în fața ușii și începu să bată cu pumnii mici, sidefii, în cristalul gros. De spaimă, mă trântisem pe jos și mă zvârcoleam, dar nu o slăbeam
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Mergeam încet prin stratul subțire de zăpadă, aprins de lumina vitrinelor, în același timp fericit și lipsit de orice speranță. Vedeam, cu cât legătura noastră avansa, că noi doi eram din lumi diferite, între care nu putea exista decât puntea irațională a unui sentiment unilateral, punte pe care nu putea trece nimeni. Eram disperat când ea începea să-mi povestească despre voiajul făcut cu un an în urmă la Leningrad, de plimbările pe malul și pe podurile Nevei, în zorii albi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
insurmontabile. Nu aveam de ales. Trebuia să cred, cu toată ființa mea, fiecare cuvânt al ei. Dar undeva, în apele freatice ale minții, rămânea certitudinea dezastrului, convingerea că Gina nu mă va iubi niciodată. Sentimentul acesta alterna cu o speranță irațională, într-un mod care-mi dădea peste cap tot echilibrul interior. Psihicul meu mergea spre ruină prin oscilația asta permanentă între dragoste și ură, speranță și disperare, admirație și dispreț. Deocamdată eram însă fericit, eram dispus să cred în sfârșitul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pătimaș îndrăgostit, deși nu sentimental. Dar, de fapt, ce-mi pasă mie dacă sunt sau nu sentimental?" "Intoxicație? Cad victimă propriei mele farse? Astăzi, de dimineață și până seara târziu, am fost "fericit*, înțele-gînd prin acest cuvânt tern un fluviu irațional de sentimente majore, vitale, restaurând pofta de existență și de joc. Eram gata să-i spun Maitreyiei: "Vrei să fii soția mea?" și sunt gata și acum. Aș fi atât de fericit soțul ei! Atât de purificat, de senin..." "După-amiază
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
a ascunzișurilor sufletului ei. Dar mă trezeam prea puțin clătinat de întîmplările acestea eventuale. Scriind, mă întrebam: o mai iubesc? Nu; mi se părea că o iubesc, numai atât. Înțelesei pentru a suta oară că mă atrăgea altceva în Maitreyi: iraționalul ei, virginitatea ei barbară și, mai presus de toate, fascinul ei. Îmi lămurii perfect aceasta; că eram vrăjit, nu îndrăgostit. Și, ciudat, înțelegeam nu în ceasurile mele de luciditate, ― multe-puține câte mai aveam ―, ci în clipele din pragul experiențelor decisive
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
noapte, zăvorind ușile și punând lanțurile de siguranță. Să fi fost numai o închipuire că Ruby devenise în ultima vreme mai gălăgioasă și mai brutală, că trântea și bufnea cu mai multă forță? Alex nu vorbise nimănui despre aceste temeri iraționale și lipsite de substanță, care o chinuiau și care nu erau poate nimic mai mult, dar nici mai puțin, decât umbrele proiectate de propria ei moarte. Rezemată de consola căminului, cu fruntea înclinată, reflectată în oglinda mare, cu ramă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
idealurile înalte și cu situarea în fruntea moralității, dar la vremea când se petrece povestirea noastră, chiar și aceasta dispăruse, virtual. Să luăm un exemplu: William Eastcote, un om excepțional de bun, păstra, probabil, în mintea lui, un grăunte de irațională superioritate, în timp ce în mintea nepoatei sale Anthea, nu exista nici urmă de așa ceva. La noi, snobismul era mai curând de natură intelectuală și morală decât socială. Anumite grupuri își arogau calitatea de arbitri și judecători în chestiuni de superioritate culturală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Nu vei relata nimănui convorbirea noastră? — Da. Vreau să spun nu, nu voi relata. Lui Tom nu-i trecu prin cap să se întrebe ce însemna această cerere, care, din moment ce încă nu i se spusese nimic, ar fi putut părea irațională. Se și găsea sub vraja filozofului. În orice caz, era devorat de o asemenea curiozitate, încât în acele clipe ar fi fost gata să promită orice. Atunci, am să-ți pun cele câteva întrebări la care, vreau să cred, ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Ești absolut liber să refuzi și, după ce o vei cunoaște, amândoi sunteți perfect liberi să renunțați la întregul plan. În care caz voi face o nouă încercare. Cu un alt tânăr? Da. Dumnezeule! Eu nu cred că-ți propun ceva irațional. Nu forțez pe nimeni să facă nimic. „Ba mă forțează, își spuse Tom. Probabil că-i vorba de hipnoză.“ Apoi rosti cu glas tare, aproape nevenindu-i să-și creadă propriile-i cuvinte: Îmi oferiți un timp de gândire? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pentru profilaxia cancerului, azilurile de bătrâni de pe lângă St. Olaf, Centrul asiatic din Burkestown, clubul tineretului, căminul Armatei Salvării, Fondul Național al Colecțiilor de Artă (asta de dragul lui Rose, care iubise pictura). Acum, în timp ce stătea nemișcat în întuneric, simțea un impuls irațional să-i lase totul Antheei. De ce? Să fi fost aceasta o ultimă confuză dorință de supraviețuire? (William nu împărtășea speranțele domnișoarei Dunbury.) Dispunea de foarte mulți bani, de casa frumoasă din Crescent, de un valoros teren de construcții în spatele țesătoriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să poată fi convingători în rolurile lor. Spectacolul se găsea în acel stadiu în care regizorul ajunge la convingerea fermă că nu va putea fi reprezentat (lucru comun oricărei producții teatrale). Oricum, însă, trupa era nepăsătoare, plină de o total irațională încredere în Hector (care ajunsese acum o figură de mare popularitate, iar dragostea sa neîmpărtășită pentru Anthea era de notorietate publică) și în Tom, care își câștigase o vagă autoritate în calitate de coautor. Scarlett-Taylor, după ce emisese câteva prețioase și total tardive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în tinerețe, George nu-și îngăduise dorința de a fi fericit. Era vorba de ceva instinctiv, mecanic, o zvâcnire primitivă, autoprotectoare, a psyche-ului său. George avea acum impresia că își privise situația lui într-o lumină „cu totul falsă și irațională, și că schițase o imagine cu totul artificială a fostului său profesor. „Într-un fel, își spunea el, totul provine din egocentrism, eu sunt un solipsist, îmi imaginez că John Robert se gândește întruna la mine, că mă urăște și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
unic, de la Dumnezeu către om, sau dacă, în cazul unui raport bilateral, se insistă pe respectarea angajamentului asumat. Uneori conceptul de alianță este redat prin rădăcina ’ăhab, „a iubi”, împreună cu derivații săi; acest termen merită subliniat datorită caracterului său aparent irațional - și drept urmare opus conceptului rațional de pact - deoarece e legat de un sentiment. Termenul se găsește și în tratatele de vasalitate antice în care contractantul inferior este îndemnat să-l „iubească” pe Marele rege! b) O altă latură a noțiunii
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
cu caracter filosofic, dar ne îndoim că acestea s-ar putea numi „religii”. Cu toate acestea, prin dezvoltarea sa ordonată și, până la un anumit punct, rațională, cultul se pune dialectic în fața credinței și a pietății, în care, deseori, prevalează componenta irațională. Cu alte cuvinte, pentru a se exprima, credința și pietatea au nevoie, în mod aproape indispensabil, de cult, care, pe cont propriu, tinde să-și limiteze libertatea de exprimare, canalizând-o în forme mai mult sau mai puțin fixe, primite
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]