1,182 matches
-
clase sociale. O prietenă egipteancă, totuși apropiată de ei, mă prevenise: pentru un Frate, un internațional este un translocal. "Ce se întâmplă în alte părți cu ai noștri?" Dacă jihadiștii sunt cumva fasciști, atunci locul lor ar fi printre conservatorii ireductibili. Acestor activiști religioși le repugnă violența stradală, ei sunt antiamericani în mod accidental și procapitaliști din înclinație. Clasele noastre conducătoare n-ar trebui să tragă storurile în fața avântului acestui islam de piață. Când vezi la Amman supermagazinul Mekkastore, un shopping
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
o cuminte neutralizare sau în preponderența unui element, ci într-un ritm superior care va servi ca punct de plecare pentru un progres ulterior pe un plan mai râdicat, în care vor fi dominate și nu conciliate contraste în aparență ireductibile. Astfel, probleme nouă se vor pune, făcându-ne să uităm conflictele trecute. Scopul suprem este realizarea unui stat ecumenic, în care binele nu va fi biruit răul, ci în care lupta va duce la o evoluție dincolo de bine și de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și de rostire, e o uriașă cantitate de energie comprimată într-o pilulă verbală. Pe când proza reprezintă partea noastră de terestritate. De epic avem nevoie tot timpul ca de aer: probabil suntem nefuncționali fără povești și probabil poveștile fac parte ireductibil din compoziția noastră sufletească. Când căutăm expresivitatea literară, atunci e firesc să ne intereseze toate formele de expresivitate, iar în proză cuvântul se modelează distinct în comparație cu poezia. Practicându-le pe amândouă, cresc șansele de a accede la acel text literar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
nu ne cunoaște bine limba? Îmi spunea Blaga, apreciindu-l în acea clipă din toată inima: "Arghezi e cel mai mare creator al limbii române". Se înșela oare? Dar, mă puteți întreba, "spațiul mioritic"? Nu e acesta un tărâm național ireductibil, un brand suprem al nației românești? Punând creatorului său o asemenea chestiune, acesta mi-a răspuns: "Spațiul mioritic nu e numai al nostru, îl au în bună parte și câteva popoare vecine". Vă rog să numiți sau chiar să detaliați
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
E poezia un atribut al tinereții? E tinerețea fundalul pe care zburdă dulcea inconștiență (pasăre!) a tinereții? Experiența mea îmi și îți spune că da. Există o relație între vârsta biologică și poezie. Dar fiecare experiență a fiecărui poet e ireductibilă la oricare alta. Momentul decisiv e cel al conștiinței de sine ca scriitor. Cât e comoditate, cât e lașitate, cât e alegere bine însușită în faptul că ai ales să rămâi la Alba Iulia? Ce ai pierdut rămânând la Alba
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
era o fraudă, ci o anticipare, că nu eram ținuți să nu ascundem bunurile noastre de vrăjmașul care ne jefuia fără de nici un drept și cu nerușinare, că numai la Academie era un sorț de scăpare pentru documentele noastre. A fost ireductibil în hotărârea lui. Am plecat indignată. Le-am ascuns în pod, sub streașină, într-o depresiune a podelei, unde era foarte greu de pătruns; unde, pentru a pătrunde, mi-am pus un costum special și de unde nu mai puteam ieși
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
ontologice de tip: ieșirea dintr-o veșnicie imuabilă și trecerea către o eternitate în mișcare, adică spre o veșnicie care se poate autoneînnoi perpetuu prin infuzarea cu viață". Dar concluzia este că "cele două temporalități, cele două formule existențiale sunt ireductibile una la cealaltă". George Popa pune o întrebare cel puțin incitantă, căutând a desluși opțiunea poetului însuși, a lui Eminescu, în acest caz și detaliind semnificațiile punctelor de interferență a celor două forme de temporalitate constată că "balanța dintre imanent
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
constituind "o surpriză la prima vedere". Pasajul care îi atrage atenția este cel în care este vorba de "metamorfoza babei, stăpâna iepelor" ("comică este ea când se arată cinstită și dreaptă"), de altfel, basmul este interpretat ca de "un comic-grotesc ireductibil". Pe această linie, apare și transformarea lui Făt-Frumos în floare "o păcăleală, o farsă jucată Genarului, dar aici metamorfoza nu mai are nici o atingere cu grotescul ori cu mecanismul farsei, ci doar o undă de umor iluminează melancolia acestui episod
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
cinematograf cu filme mute, dar cu femei frumoase și sentimen tale foc: — Poftiți, doamnelor și domnilor, poftiți! Reprezentația În cepe acum... Morală și instructivă... Program schimbat... Tablouri noi... cartea a treia „Ostași fără martiriu și fără glorie“ Un „țivil“, un ireductibil „țivil“, intră și iese din războiul nostru de Întregire fără nici un sacrificiu și fără nici o glorie. Dar panicile și lașitățile colonelului său cu fulgere de aur la guler și cu eghileți la umăr Îi sunt răsplătite cu decorații Înalte și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de după război; și până, În sfârșit, la acea up to date, apariție lilială Înspre chindiile vieții mele, impertinent de juvenilă cu trupul ei adolescent, picioarele subțiri și călcâile ca nuca, versatilă În ochii lumii, onestă, gravă și hotărâtă În fapte, ireductibilă În urile ei feminine, bună și loială camaradă, entuziastă prietenă și amantă. Ultim dar al Providenței mele, acceptat de mine cu resemnare și umilința cuvenită, și cu armele la pământ În Încercările mele zadarnice de a Înfrânge rezistențe cu care
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
a ajuns atât de departe cu disensiunile între cele două grupări opozante, încât nu ne mai vorbeam, nu ne mai salutam, fiind gata la orice moment să ne luăm de păr și să ne tăvălim prin curte ca niște adversari ireductibili și ireconciliabili. Era tevatură mare. Văzând această stare de lucruri care generase între copiii ei o stare de tensiune belicoasă, mama, care era neutră, a hotărât că este cazul să intervină și s-a constituit ad-hoc judecător în cadrul unui tribunal
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
al României noi, al unei culturi și arte valoroase străbătute de nobilele precepte ale umanismului socialist, personalitate fără egal a istoriei noastre contemporane.“ („Vie recunoștință“, Amfiteatru, ianuarie 1988) HĂULICĂ Dan „Lupta partidului nostru pentru calitate, pentru calitatea umană, pentru elementul ireductibil uman din procesul construcției socialiste - care nu poate fi echivalat de indicii statistici ai simplei creșteri economice - este firesc și obligatoriu pentru lupta creatorilor din câmpul artei: arta fiind, prin definiție - e specificul ei - un domeniu al calității. Și cum
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
întregii societăți pentru o nouă conștiință, socialistă, a tuturor oamenilor.“ („Un mare ideal de artă și cultură“, Scînteia, 12 februarie 1984) VITNER Ion Democrația lui Ion Vitner (nota V. I.) „În Ungaria a avut loc dezbaterea sângeroasă, tragică, a contradicțiilor ireductibile dintre fascism și socialism, dintre dictatura burgheză și democrația populară. Cu ajutorul Uniunii Sovietice a învins din nou principiul democrat.“ (Gazeta literară, 5 decembrie 1957) Demnitatea lui Ion Vitner (nota V. I.) „Ce a oferit socialismul creatorului de valori culturale este
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
aventurează pe-nșelătoarele, nesigure căi alte trecutului. De pildă... Prețios material de creație artistică, trecutul e în același timp un vast teren de explorațiuni diverse. O, dar ce anevoioase, ce riscate, ce pline de incertitudine, sunt explorațiunile aceste! Nimic mai ireductibil, mai definitiv decât trecutul, s-ar spune. Putem noi oare face ca ceea ce a fost să nu fi fost? Sau putem noi face, azi, ca ceea ce a fost ieri să prezinte o formă diferită de cea pe care o are
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
când orașul se împodobea, luând aspecte de sărbătoare, pentru a primi pe un oaspe înalt, pe suveranii țării, sau pe cineva din casa regală, Arcul liceului forma unul din principalele obiecte de atenție. Împodobirea lui era un punct de program ireductibil, o tradiție, o instituție. Și cu drept cuvânt, din moment ce, așezat pe drumul gării centrale, apăra ca o poartă de intrare în inima Cetăței. Acum, arcul acesta, a cărui boltă zugruma adesea circulația (care de altfel n-a avut mai niciodată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
care lumea politică de azi e plină până la saturație și ale căror salvatoare concepțiuni și sisteme au, din nefericire, două mari inconveniente, primul, de a se ține prea departe de realitate și secundul, de a fi prea numeroase, personale și ireductibile, ceea ce, în loc de a reduce, susține și mărește dimpotrivă instabilitatea și dezordinea în care ne aflăm. Pe vremea lui Haret, oamenii providențiali erau foarte rari. Cred că nici nu existau. Modificarea sistemului și a programului era încă de pe atunci o problemă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
de care am pomenit puțin mai înainte, prima întrebare era formulată așa: "De ce mor Iașii?" ca și cum ideea că orașul acesta, inundat de liniște și de sunete de clopote, e pe punctul de a-și da sufletul, ar fi un lucru ireductibil și care n-ar mai putea suscita nici o îndoială. * Mulți judecă Iașul cu asprime și dispreț. (Spunând "Iașul", înțeleg de fapt pe ieșeni). Un cititor al meu, care semnează "Un bucureștean", mi-a adresat, nu prea de mult, o scrisoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
înțeles formula aceasta, dar presupun că ceea ce ea vrea să exprime este existența, în relația pe care o invocă, a unei porniri instinctive la fel cu cea care în natură face ca unele vietăți să-și transmită dușmănia lor, organică, ireductibilă, din generație în generație. Am întâlnit undeva (cred că în Le Dantec, în "L'atéisme") opiniunea aceasta că, în regulă generală, omul nu devine ateu sau religios, ci că se naște așa; mai precis, că înclinația spre misticizmul religios al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
dacă n-a avut nici cursul nici violența unei revoluțiuni, n-a zdruncinat mai puțin autoritatea câtorva din principiile și ideile care dominau ordinea de atunci. La noi dar, ca și aiurea, ca pretutindeni, "Afacerea" împărțise lumea în două tabere ireductibile, una convinsă de nevinovăția căpitanului Dreyfuss și de necesitatea revizuirei procesului lui, cealaltă obstinându-se în atitudinea opusă. A circulat pe atunci un desen satiric, semnat de spiritualul Caran d'Ache, care prezintă situația aceasta mai simplu și mai evocator
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
aproape de adevăr. Din toate punctele de vedere, Junimea reflectă, puternic, tinerețea societății române, cu exhuberanța, cu iluziile, cu inconsecvențele sale. Dacă în contemplațiunea trecutului (pe care-l populează cu figuri de o valoare adeseori exagerată) cum și în pesimizmul său ireductibil, Eminescu a subestimat epoca sa, socotind-o ca timpul epigonilor, junimiștii par dimpotrivă a fi avut sentimentul că sunt precursorii unei generații mari, și ca atare executorii unei misiuni alese. De aceea spiritul de cordialitate, de bonomie, de veselie, din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Nu-i putem explica și eroismul prin destin. Un Oedip care n-ar avea dreptul la opțiuni și nu și-ar datora sieși nimic nu ne-ar putea Învăța decît frica. Însă el e În stare să murmure, drept și ireductibil, Între nenorocirile care-l vor copleși: Credință În tine Însuți! Chiar dacă pentru aceasta trebuie să suferi. Curaj!... Problema e dacă avem și orgoliul să nu dăm vina pe nimeni pentru ceea ce ne-am răspuns greșit. Acest orb a Înțeles că
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
său bizar. Dar fără orgoliul titanului cerul ne-ar omorî. Acest orgoliu e focul. Iar arta a aspirat de la Început nu numai să fure focul zeilor, ci și să-i Înlocuiască. Fantezia noastră are de aceea nevoie de un Prometeu ireductibil, care nu știe să spună ca Antigona lui Sofocle: dacă așa le place zeilor, să recunoaștem că, de vreme ce suferim, noi am greșit. Trupul său se cere sculptat de Fidias nu de Praxitele. Și, probabil, cel mai adevărat l-ar fi
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
punzător unui singur tip psiho-moral (de regulă, respingă toare atât unul, cât și celălalt) <endnote id="(vezi nota 641)"/>. „Din experiența mea - scria Ernest Renan În 1883 -, nu există un tip evreiesc unic, ci mai multe tipuri, care sunt absolut ireductibile unele la altele” <endnote id="(635)"/>. Majoritatea antropologilor au ajuns la această concluzie, cu unele excepții. În Scrisori persane (1721), Montesquieu susținea că „nimic nu seamănă mai mult cu un evreu din Asia decât unul din Europa” <endnote id="(455
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
punct lucrărilor tov. Petru Necula dar nu trebuie să uitați că ne vom reîntâlni și cu alte trăsnăi din nebunatica „epocă de aur”, ruginită lamentabil În decembrie 1989. Ceaușescu și comuniștii, În general, s-au declarat În nenumărate rânduri adversari ireductibili ai capitalismului dar, cu toate acestea, documentele de arhivă ne dezvăluie contrariul. Republica Socialistă România permisese realizarea de societăți mixte cu o parte din capital străin Încă din anul 1973. Puține, ce-i drept, dar chiar și faptul În sine
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
singur nu pot să fac nimic. De aceea am ales teatrul. Uuups! Sunt oare În pericol să trag o concluzie? Un teatru al spiritualității Cei care pătrund pentru prima dată În universul lui Andrei Șerban sunt Întotdeauna surprinși de noutatea ireductibilă a fiecărui spectacol. Universul singular al lui Andrei Șerban este cel al fluidității, al transparenței, al captării momentului prezent, care conține În sine și trecutul, și viitorul. Mai precis, trecutul și viitorul sunt reconstruite, redescoperite, revelate de singura realitate vie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]