2,421 matches
-
în întuneric, cu cravata ta la gât. Cu scrisoarea însă a fost puțin altfel. Mi-a trecut prin cap că dacă lucrurile ar fi stat invers și ai fi scris tu o scrisoare în stilul meu, faptul te-ar fi iritat. Dar pe mine nu m-a deranjat câtuși de puțin. Unul dintre lucrurile care mă întristează cel mai mult pe lume, în afară de lumea însăși, e conștiința că pe tine te necăjește când Boo Boo sau Walt îți atrag atenția că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
prefera să amân această descriere. Pielea lui era măslinie sau, cel puțin, la ultima limită sănătoasă a lividității, și era extrem de curată. A trecut prin întreaga adolescență fără să aibă vreodată un coș pe față, ceea ce mă nedumerea și mă irita în același timp, pentru că și el mânca, la fel ca și mine, aceeași cantitate de nutreț de vite - sau ceea ce mama noastră numea Alimente Nesănătoase Pregătite de Oameni Murdari care nu se Spală Niciodată pe Mâini - și bea aceeași cantitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
meu oribil. E unu fără un sfert noaptea și stau aici de la zece, străduindu-mă, acum cât am pe pagină aspectul fizic al lui Seymour, să găsesc o cale de a-l înfățișa ca atlet și sportiv, fără a-i irita prea mult pe cei ce detestă sporturile și jocurile fizice. Sunt disperat și scârbit, zău așa, constatând că nu pot începe capitolul ăsta fără o scuză. Întâmplător, fac parte dintr-o catedră de limba și literatura engleză care numără printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
cunoștea această ultimă armă a celor aflați la strâmtoare și, mai știa foarte bine, drum de Întoarcere nu există. Se ridică de jos, făcând unele mișcări pentru dezamorțirea Încheieturilor cartilaginoase. Înălță privirea asupra Girondei, Încercând să mai câștige puțin timp, iritându-și adversarul. „Doamnă, ne aflăm Într’o situație deosebit de delicată...Vă respect și, vă asigur de toată gratitudinea mea...” Roșu de mânie, deodată Gică picior de lemn, slobozi un strigăt Înfiorător. Puse mâna pe cuțitul alăturat, pregătindu-se de asalt
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
să fie cât mai degajat deoarece de câte ori se afla În preajma acestui animal cu figură de om, avea o stare de emoție, de timiditate lăuntrică care-l avertiza să stea cât mai departe de acest individ. Își propuse totuși să-l irite puțin. „Îți pierzi timpul, Încasând salariul fără a dovedi nimic Împotriva mea, domnule, anchetator. De două luni de zile, ai răscolit Capitala și comunele Învecinate căutând cu acul să zmulgi o reclamație Împotriva mea...! Mai ponegrit, făcând afirmații tedențioase,sunt
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
doctor pe burta pacientului, negrul mișcă Înapoi toboganul de piele, Întoarse Închizătoarea aurită. Sammler, care-și simțea capul mic, micșorat de tensiune, cu dinții Încleștați, Încă se uita la geanta de lac călătorind, prăduită, pe șoldul femeii, descoperind că este iritat de ea. De faptul că nu simțea nimic. Ce idioată! Umbla cu țeasta plină de un mucegai de prostie. Zero instincte, nici un fel de simț al New Yorkului. În timp ce bărbatul se Întorcea cu spatele la ea, lat În umeri, În haina din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de experiență. Trebuie să recunoaștem extremismul și fanatismul firii omenești. Neacceptarea ocaziei ar face ca acest pământ să pară din ce În ce mai mult o Închisoare. Dacă am putea să ne Înălțăm În zbor și n-o facem, ne-am condamna. Am fi iritați de viață mai mult ca oricând. Așa cum stau lucrurile acum, specia se macină singură. Iar acum Lumea de Apoi e direct asupra noastră și așteaptă să primească fragmentele unei explozii finale. Mult mai bine luna. Sammler nu considera că asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
o prelegere la Columbia. N-a mers bine. Cred că m-am făcut de râs. — O, dar vă rog, continuați, spuse doctorul Lal. Vă acordăm cea mai mare atenție. — Vederile cuiva sunt ori necesare, ori superflue, spuse Sammler. Superfluul mă irită adânc. Sunt un individ extrem de nerăbdător. Nerăbdarea mea câteodată e aproape furie. E clinic. — Nu, nu, papa. — Cu toate acestea, este câteodată necesar să repeți ceea ce știu toți. Toți cartografii ar trebui să așeze Mississippi În aceeași amplasare și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
nici nu ai remarcat asta vreodată. Ei, lasă că nu se văd În mașină. Doctorul Lal o să treacă pe aici azi mai târziu. O să ajungi să Îl vezi. — Pe cine? Pe Lal? De ce? Documentul e acolo, nu? — Acolo? — Nu mă irita tot repetând Întrebările. Deja sunt iritat. De ce nu m-ai trezit? Documentul este În dulăpior, nu? — Eu personal l-am Încuiat, cu o monedă, și am scos cheia. Nu, o să Îl vezi pentru că Margotte a pus ochii pe el. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Ei, lasă că nu se văd În mașină. Doctorul Lal o să treacă pe aici azi mai târziu. O să ajungi să Îl vezi. — Pe cine? Pe Lal? De ce? Documentul e acolo, nu? — Acolo? — Nu mă irita tot repetând Întrebările. Deja sunt iritat. De ce nu m-ai trezit? Documentul este În dulăpior, nu? — Eu personal l-am Încuiat, cu o monedă, și am scos cheia. Nu, o să Îl vezi pentru că Margotte a pus ochii pe el. Poate nu ai remarcat nici asta. Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
fi spus Sammler nu știa cu exactitate. Nu putea găsi acel lucru anume. Trăind așa ca el, În stilul acesta lăuntric, consumându-și condensările sau contracțiile, deveneai necomunicativ. Să-și explice sau să-și dezvolte gândurile Îl obosea și Îl irita, după cum bine aflase cu o seară În urmă. Dar nu se simțea necomunicativ față de Elya. Dimpotrivă, voia să spună tot ce se putea spune. Voia să se ducă la spital și să spună ceva! Își iubea nepotul și deținea ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
E așa un haos În Grand Central. — Mi-aș fi dorit să mă trezești. Știai că trebuie să ajung În oraș. — Dragă unchiule Sammler, ne-am gândit la asta, dar nu era loc În mașină. Mă Înșel eu sau ești iritat? Pari supărat. Te puteam lăsa cu mașina la gară. Ceea ce Sammler se abținu să comenteze era că el și Lal puteau să o lase pe ea, pe Margotte, la gară. Dacă era supărat! Dar chiar și acum, cu toată presiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
buzele într-un fel care indica că o consideră pe fiica ei perversă, dar că nu are de gând să se lase provocată. — Probabil că lui Richard i se pare apăsătoare, totuși, a zis, încă sperând să găsească pe cineva iritat de vreme. Bietul Richard, absorbit de studiul lui. Cum merge cartea? — O, Richard e foarte bine, a zis Sheba. Acum a luat o pauză de la carte, ca să-și pregătească o conferință. Și-a cumpărat un mic radiator portabil pentru studiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Pe furiș Ca ursul la zmeură Iar eu, pe furiș Îi voi săruta o scânteie. El e prisma Ce-mi descompune sufletul Într-o infinitate de culori Peste tot numai cioburi Din El Fac un pas, gata rana. Poem care irită Ce-mi place Doamne Mirosul tău de condiment Pus în lacrima celui Ce se hrănește Doar cu ce dă pe afară Prezentul. Gustoasă mai e bunătatea ta În aceste vremuri grele Când ne-am împăiat Stomacul Ne-am scurtat intestinele
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
se schimbau pe măsură ce dădeam paginile. Dar indiferent de perioadă, portretele ei ocupau cea mai mare parte a spațiului. Se pare că arta fotografică Îl preocupa de foarte multă vreme, căci erau poze măiestrite, luate din toate unghiurile posibile. Ceea ce te irita Însă era atitudinea ei neplăcut agresivă, pe care i-a surprins-o În toate. Una dintre fotografii Îi reprezenta fața reflectată În oglindă ca și cînd se machia, fără urmă de timiditate. Un chip conștient de faptul că este privit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Am petrecut multe seri ascultându-i poveștile. Știi, era fascinant; când povestea, retrăia totul. Visa să se reîntoarcă în Congo, cândva. Într-o zi s-a întors cu un braț de cărți pe care le cumpărase pentru mine. M-a iritat chestia asta peste măsură. „De ce faci toate astea pentru mine, Jan? M-ai luat noaptea de pe autostradă fără să mă cunoști, mă lași să dorm și să mănânc la tine, acum îmi cumperi cărți. I do not understand!” A râs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
asemenea scrisori. - Ee! să vă spun și să nu credeți: de la domnul Davidsohn din Ierusalim!, chiar din Ierusalim - uite unde a ajuns domnul Davidsohn! Apoi nostalgic, mândru: Da’ n-a uitat de mine. - Nici de mine, preciză repede doamna Pavel, iritată de omisiunea soțului. Așa scrie: „Dragii mei”, nu „Dragul meu”. - Da, da’ mai scrie „Complimente și îmbrățișări domnului judecător”. Și-mi citi scrisoarea: „Dragii mei, aici totul e frumos. Ai zice că e altă lume, dar mi-e dor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
neamestecului în treburile interne, egalității în drepturi și independența tuturor statelor"51. Propunerea românească privind caracterul deschis al tuturor lucrărilor era legată strâns de o altă propunere românească privind desfășurarea consultărilor între state suverane și independente, în afara alianțelor militare, care irita, în mod deosebit, delegația U.R.S.S., deoarece aceasta nu fusese consultată în prealabil. Propunerile românești de reguli de procedură urmăriseră să diminueze, dacă nu să elimine, presiunile spre poziții de bloc ale reprezentanților U.R.S.S., creând, astfel, un câmp de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
început să scoată bucăți de pui cu smântână din cornurile din aluat cu ou și să-și mânjească fața ceea ce l-a făcut pe Aidan să întrebe: —Anna, am putea să o ștergem de-aici? M-am uitat la el, iritată de îndrăzneala lui. Chestiile astea impulsive merg când ai nouăsprezece ani, dar eu aveam treizeci și unu. Nu obișnuiam pur și simplu să „o șterg“ de undeva cu bărbați necunoscuți. Stai doar să-i spun lui Jacqui că plec, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
a fost un bun discipol. Un foarte bun discipol, aș zice - cu un gest îl concedie pe Listarius, care ieși aproape în fugă, de parcă abia aștepta să scape de încăperea supraîncălzită și de privirea lui Flavius Valens. — Văd că ești iritat - Flavius Valens continua să scruteze chipul fleșcăit al lui Vitellius. — Mi-a fugit un gladiator, iar gărzile mele încă nu l-au adus înapoi. Era bun, foarte bun... Titus... Am cheltuit o grămadă de sesterți ca să cumpăr altul, la fel de bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ochi foarte atent ar fi observat că roțile se afundau prea tare în noroi - prin urmare, carele nu erau goale, așa cum ar fi trebuit. Cu un aer nepăsător, inspectorii lăsară carele să treacă - distracție care de data asta nu-l irită pe Antonius; în urma carelor mărșăluiau cele două centurii care formau manipulul. Inspectorii numărară fără chef cele douăzeci de rânduri de câte opt oameni, așezate într-un dreptunghi perfect. Părură că se trezesc doar când în fața lor apăru Antonius Primus. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de Claudius, de Nero - la un spectacol, pentru a-și atrage bunăvoința maselor. Aspectele religioase, militare și atletice au fost anulate. Iar despre spectacolele din ce în ce mai crude pe care puterea le oferă poporului nu vreau să vorbesc, zise Proculus, privindu-l iritat pe Antonius. Astăzi, gladiatura e o speculație politică, un instrument de propagandă, o descătușare a frustrărilor, o modă ca să te simți erou, o sursă de gânduri erotice pentru femei și bărbați, un simbol al puterii pentru virilii romani și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
la munera. Valerius se strâmbă. De când aflase că avea să lupte cu Skorpius - ordinul împăratului îi fusese comunicat solemn cu o zi în urmă, de către mai-marele instructorilor de la Ludus -, o mână înghețată părea să-i strângă stomacul. Senzația aceea îl irita. De când îl învinsese pe Flamma la Cremona, arena nu-l mai înspăimânta. Și învinsese de fiecare dată. — Vestea că vei lupta cu Skorpius face mai multă vâlvă decât orice altă știre politică. Marcus veni lângă Valerius să verifice dacă toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
știe prin ce mormane de balegă și prin ce gropi de gunoi au umblat muștele astea. Hai. Mănâncă-ți micul dejun. Se așeză la masă, în fața lui, și lăsă ziarul deoparte. Cum merge la muncă? — Bine, mormăi Sampath. Răspunsul îl irită pe domnul Chawla. — Bine! Exclamă, ridicând din sprâncene. Bine? Nu pari foarte sigur . Dacă totul mergea bine, nu ai primi același salariu pe care-l primeai anul trecut și în cel de dinainte, nu-i așa? Unul câte unul, toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
aproape de el. Avea atâtea bidoane cu ea că fu obligat să se aplece de-a dreptul pe fereastră și să se țină bine de dragul vieții sale. Și, mai mult decât atât, era o babă din cele care detestă liniștea. Deosebit de iritată de figura lui Sampath și de vălul ca un cocon, se folosi de vocea ei ca de un ac ca să-l ajungă și să-l împungă. — De unde vii și care e numele tău de familie? Cu ce se ocupă tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]