1,431 matches
-
luat un premiu, ceea ce l-a mirat pe profesorul Însoțitor, care a avut grijă să-și exprime această mirare jignindu-mă: „De data aceasta, n-am ieșit prea bine“, a spus el uitându-se spre noi; apoi a adăugat, aproape iritat, privindu-mă pe mine: „Ai luat dumneata un premiu“. L-am urât, pentru că n-am Înțeles de ce premiul adus de mine nu trebuia să-l bucure În egală măsură sau poate că eu eram atât de neînsemnat, că nu merita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
vă întoarceți aici. Să știi că e absolut firesc să te folosești de girofar. De aia și este montat pe toate mașinile de poliție. De asemenea, e normal să folosești și sirenele când e necesar. Când Rhyme se plictisea, devenea iritat și iritant. Plictiseala era cel mai rău lucru care i se putea întâmpla. Sachs era însă invulnerabilă la acreala lui, mai ales acum când se găsea într-o dispoziție excelentă. - Ne-am ales cu niște ciudățenii pe cinste astăzi, Rhyme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
nu scăpară din ochi mâna ei stângă. - V-ați uitat toți la mâna mea stângă, nu-i așa? râse ea. Dar nu ați observat că am împins cu piciorul chestia aia albă în spatele mesei. - Plosca, spuse Rhyme tăios și vizibil iritat că fusese păcălit din nou, dar simțind palida consolare de a fi numit obiectul cu pricina, un obiect deloc obișnuit de altfel. - Nu serios? întrebă ea deloc surprinsă. Nu e doar o ploscă. E și o distragere a atenției. Pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
pentru mine. Vom coopta un nou membru în echipă și vreau să mergi tu să-l iei de unde e. - Nicio problemă. Dar de ce un nou membru? - Pentru că avem două cadavre în 4 ore și niciun suspect, răspunse Lon Sellitto ușor iritat. Din cauza asta, ștabii nu sunt mulțumiți. Și uite prima lecție despre ce înseamnă să fii sergent: dacă ștabii nu sunt fericiți, nici tu nu ești fericit. Podul Suspinelor. Așa se numea puntea de legătură între cele două turnuri ale Centrului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
de taxiurile care treceau în viteză, de asiaticii sau latino-americanii care se perindau prin fața lui, de autobuzele umplute la refuz și de agenții de livrări chinezi care alergau pe bicicletele lor pline de marfă. Era atât de obositor totul. Ușor iritat, se hotărî că o plimbare pe jos până la școala unde urma să se țină recitalul îi va face bine. Își consultă harta și își dădu seama că drumul era oarecum lung, dar simți că trebuia să facă ceva să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Kadesky. - Ați putea să îmi arătați un act de identitate, domnule? - Eu? întrebă producătorul. - Da, domnule. Aș vrea să văd permisul dumneavoastră de conducere. - Vreți să îmi vedeți actele iar? Vi le-am arătat acum câteva zile. - Domnule, vă rog. Iritat, bărbatul își băgă mâna în buzunarul de la șold și își scoase portofelul. Numai că nu era portofelul lui. Se uita cu ochii măriți la un portofel uzat, ca piele de zebră. - Stați puțin, eu... Eu nu știu ce e cu ăsta. - Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
care te așteaptă sunt exact ce-ți trebuie. Dar dat fiind că eu am trecut deja pe-acolo — — Dacă prin incursiuni înțelegi și “cuceriri”, atunci cred că sunt de acord, adăugă Leigh. — N-aveți decât să râdeți, spuse Adriana ușor iritată deoarece, ca de obicei, nu era luată în serios. Dar nu e nimic amuzant când e vorba de o piatră rotundă, de cinci carate, într-o montură placată cu aur de la Harry Winston. Chiar nu e nimic amuzant. Da, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
-o încruntat, o bătu cam tare pe umăr. — Doamnă? Vă rog să vă dați picioarele jos de pe mobilă. — Ăla cine mai e? întrebă Leigh. Poftim? Emmy îl săgetă cu privirea pe bărbat; o clipă se simți intimidată, dar imediat deveni iritată. — V-am rugat să vă dați picioarele jos de pe scaun. Noi nu obișnuim să stăm așa pe-aici. Bărbatul nu se clintea din loc și se uita fix la Emmy. — Emmy, ce se petrece? Cine mai e și ăla? Emmy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
n-o luă în seamă. — Mă scuzați, insistă vocea. Iertați-mă că vă întrerup. Emmy ridică privirea, amintindu-și în ultima clipă să pară colosal de plictisită și nemulțumită că este întreruptă, dar chiar când spuse “ Da?” pe cel mai iritat ton de care era în stare, regretă pe loc. Uitându-se la ea, era un tip cu înfățișare clasică — păr negru și des, ochi cu riduri mici, zâmbet relaxat cu dinți drepți și albi — care îl făcea aproape universal atrăgător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
în Hamptons), dar nu și-l imaginase niciodată cu copii. Firește că era normal să aibă — aproape că n-ar fi normal dacă nu i-ar avea — dar văzând toate astea, ceva o făcea pe Leigh să se simtă ușor iritată și puțin dezamăgită. Când ajunseră la casă, inima începuse să-i bată mai iute, iar respirația îi devinise precipitată, dând semne clare de anxietate. Mai în față, Jesse coborâ din Jeep și se apropie de mașina ei. Ea simți că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Mackenzie se întoarse spre tipul mișto, îl bătu insistent pe braț, apoi tuși ca să-i atragă atenția. Părea că nici nu-și dă seama că întrerupe conversația cu femeia din stânga lui și nici că observă privirea lui surprinsă și ușor iritată. El se întoarse și se uită cu atenție la Mackenzie. — Bună, zise el pe un ton neutru, dar Adriana își dădu seama că vroia mai degrabă să spună “Da? Pot să te ajut cu ceva? Mackenzie afișă un imens zâmbet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
pregătit să simtă înțepătura aceea cunoscută, ca de infecție urinară, dar în mod miraculos se simțea bine. S-a spălat pe față și, când s-a văzut în oglindă, aproape că i-a venit să leșine. Avea bărbia și obrajii iritați și, pe alocuri, era zgâriată de la barba lui; avea buzele umflate; pielea gâtului era roșie din loc în loc, cu urme de mușcături; părul era încurcat, cu noduri prin el; avea vânătăi pe pulpe de cât se împinsese el. Capul îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
fără pesticide, vine imediat pentru...pentru cine? Cine vrea strugure? Băiatul frumos primește strugure! Adriana îl ridică pe brațul canapelei și se duse la bucătărie. Tocmai căuta în frigider după castron când începu să sune telefonul. — Alo? zise Adriana ușor iritată că a fost întreruptă. Își sprijinea portabilul între umăr și bărbie în timp ce aranja câțiva struguri pe o farfurie de aperitive. — Adriana? întrebă grăbită o voce de femeie. Pe Adriana o scoteau din sărite cei care sunau și întrebau cum te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
cinci dimineața, pretinzând că din toată săptămâna numai în orele acelea putea să lucreze și el cum trebuie. Supărată fiind, Leigh uitase de treaba asta. — Ce tot spui? a întrebat Leigh pe un ton care a reușit să sune destul de iritat. Bineînțeles că sunt bolnavă. De ce crezi c-ar fi altceva? — Oh, nu știu, poate pentru că n-ai fost bolnavă nici măcar o singură zi în toții anii ăștia de când lucrezi aici, plus faptul că Jesse Chapman — proaspăt aterizat din Asia — mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
baba se răstește la ea și moșul o lovește cu un bici, apoi arată pe fata Închisă Într-o odaie goală, mâncând un codru de pâine, apoi e noapte și fata deschide geamul. Ce-i asta, ce Înseamnă asta? Întreabă iritat moș Costache. Asta e la cinematograf? Așa e! răspunse naiv Titi. Dacă e așa, e urât! Constată bătrânul și nu vru să mai asculte. G. CĂLINESCU, Enigma Otiliei Partea Întâi Pierdut autobiografie... O declar nulă. Și vântul ridica ușor, peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
nu... Numai un mic dar de bun augur. Nu uita că prima cămășuță trebuie să fie nouă și de mătase. Elsa desface pachetul și mi-l dă mie. Ține, ești mulțumit? Avem cămășuța nouă. Râde, dar eu știu că este iritată. Nu vrea daruri pentru copil, prea devreme. Cămășuța este o batistă cu două găuri, îmi vâr înăuntru degetele mari. S-a terminat apa de la masă, mă ridic să umplu carafa. Deschid robinetul, apa șterge vocile de dincolo. Familia conversează, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
în aer. Am mai făcut câțiva pași. Umbrele noastre au început să dispară înaintea noastră și să se întindă în spate. I-am spus că poate nu a înțeles bine. Vocea ei devenise mai puternică, dar avea un ton ușor iritat. Sau că poate vorbea despre altcineva. Stăteam chiar sub un felinar acum și umbrele noastre dispăruseră. Și-a ridicat chipul spre mine. Chiar deasupra nasului mic și cârn, despre care nu știam pe atunci că fusese modificat în urma unei operații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
atrase atenția. ROLUL LUI GUSTI HUBER ÎN JURNALUL ANNEI FRANK Eram mirat. Madeleine nu mai adusese vorba despre piesă din seara când țipasem la ea și la fete pentru că iroseau mâncarea. Faptul că amintea de asta acum demonstra cât de iritată era. Nu voia să mă supere, dar nici nu putea să închidă ochii în fața nedreptății, oricare ar fi fost ea în cazul acesta. —„Acest document, sub forma unei cărți sau a unei piese, a emoționat sute de mii de persoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
lene și frică. Încercăm să facem bine, dar provocăm numai rău. Încercăm să consolăm, dar rănim. Aspirăm să sporim știința, dar sporim suferința. — Tu să nu mă judeci pe mine, i se adresă Fima lui Yoezer pe ton superior și iritat. Să taci. Și ce e În general În stare să Înțeleagă un nimic ca tine? Cine a vorbit măcar cu tine? Stele mari străluceau În fața ochilor săi obosiți. Fima nu le cunoștea numele și nici nu-i păsa care era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Întreaga afacere, firma, eu am adus-o unde se află acum, singur. Tu nu te ocupi decât de macarale, de parcă aici ar fi vorba de o reprezentanță privată care ți-ar aparține exclusiv ție, și nu firmei. Acum erau prea iritați, trebuiau să se pună împreună de acord, să-și lămurească neînțelegerile. Dar voia totuși să se știe că el, W., girase începutul finanțării, introdusese modelele și asigurase reprezentanța privată a macaralelor. Și tot el a fost cel care făcuse rost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
spune dna James. Împotriva propriei voințe, este impresionată atât de numărul mesajelor, cât și de calitatea expeditorilor. Henry Însă pare să-și fi pierdut interesul față de onoruri. Închide ochii cu o expresie plictisită când Îi citește epistolele și Îi Împinge iritat mâna la o parte când Încearcă să Îi arate numele și semnăturile de la sfârșitul lor. În cele din urmă, renunță la efortul neproductiv și Îi cere lui Burgess să mute canapeaua lui Henry lângă fereastra salonului, unde priveliștea vaselor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mare: În ciuda orei Înaintate, Goliadkin era treaz. Am zâmbit: două zile de conviețuire feroviară fuseseră de-ajuns pentru ca posomorâtul israelit să imite somnambulismul omului de teatru și de club. Desigur, nu-și practica noua deprindere cu eleganță. Era hăbăuc și iritat. Fără să țină seama de faptul că moțăiam și căscam, mi-a Înșirat toate biografiei lui nesemnificative și, poate, apocrife. A pretins că fusese grăjdarul și apoi amantul prințesei Klavdia Fiodorovna; cu un cinism care mi-a evocat cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
De unde știi? Întrebă Norman. — Un calcul simplu, răspunse Harry, gesticulând plictisit. De-a dreptul banal. Cunoști ecuația lui Drake? Norman o știa. Era una din supozițiile faimoase din literatura despre viața extraterestră. Și totuși spuse: — Amintește-mi-o tu. Oftând iritat, Harry luă o foaie de hârtie. — Este o ecuație de probabilități, spuse el și scrise: P = fp·nh·fr· fi·fc — Ceea ce Înseamnă că probabilitatea p ca viața inteligentă să se dezvolte Într-un sistem stelar este o funcție a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Domnule căpitan, trebuie să-ți spun că instructajul dumitale mi-a făcut o impresie detestabilă. Barnes Îl privi surprins. — Ce vrei să spui, Harry? Ceilalți se opriră În loc, privind la Adams. Acesta rămăsese așezat pe scaunul său, cu o grimasă iritată. — Ai hotărât să ne servești noutățile cu lingurița? — Ce noutăți? În legătură cu ușa. Barnes râse nervos. — Harry, tocmai v-am spus că scafandrii sapă șanțuri exploratorii, căutând ușa... — Eu aș zice că aveai oarecare idee unde e ușa Încă de acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
spun, pe baza profilului personalității fiecăruia, cine este mai susceptibil să sufere de anxietate Într-o situație de stres. Dar nu pot prezice cine va ceda sub acțiunea acelui stres și cine nu. — Atunci, la ce ești bun? izbucni Barnes iritat, după care oftă. Îmi cer scuze. Dar n-ai vrea măcar să-i examinezi și să-i supui la niște teste? — Nu există teste pentru așa ceva. Barnes oftă din nou. — Ce crezi despre Levine? — Are rău de mare. — Sub apă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]