4,886 matches
-
De asta nu. Mai ales la modul cum ai fost acuzat. Deci, înseamnă că v-ați înșelat pe toată linia rîde Lazăr, întorcîndu-se la locul său. Profesorul mai rămîne un timp locului, nedumerit, pufnește apoi într-un început de rîs ironic, după care se reașază la masă, așteptîndu-l pe chelner. Toți și-au reluat locurile, grăbindu-se să facă comenzi, să mai prindă ceva de mîncare. Terminîndu-și gustarea, actorul împinge farfuria pe colțul mai îndepărtat al mesei, se șterge pe mîini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Te duci și ai grijă de operată. O clipă numai, să-ți notez schema de tratament. Privirea Paulei o întîlnește pe-a lui Radu, înfruntîndu-i-o cu calm, dincolo de care se poate ghici surîsul incisiv, gata să izbucnească într-un rîs ironic, plin de satisfacție. Mă duc alături să dau un telefon spune Radu ieșind. Sigur-sigur! rîde Runca, aplecat peste coala albă, pe care notează schema de tratament. Sărutări de mîini din partea mea adaugă cu glas tare cînd aude ușa închisă. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
încet femeia. Da, da-da! se precipită cel din fața ei, ridicînd numai pentru o clipă ochii, atît cît să-i confirme. Așa... așa m-a învățat un... un tovarăș de la partid. De la partid? întreabă grav femeia, cu o nuanță ușor ironică. Da, de la partidul nostru, de la uzină. A, și ce partid aveți voi la uzină? Ochii bărbatului se ridică brusc, înfruntînd privirea ironică a femeii, încruntîndu-se. Ia te rog să ieși afară! face femeia un gest autoritar spre ușă, întinzînd mîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
așa m-a învățat un... un tovarăș de la partid. De la partid? întreabă grav femeia, cu o nuanță ușor ironică. Da, de la partidul nostru, de la uzină. A, și ce partid aveți voi la uzină? Ochii bărbatului se ridică brusc, înfruntînd privirea ironică a femeii, încruntîndu-se. Ia te rog să ieși afară! face femeia un gest autoritar spre ușă, întinzînd mîna albă, împlinită, ieșită grațios din mîneca largă a capotului de interior. Ies, doamnă, a acceptat bărbatul -, dar am să stau la poartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ia-o singur. Așa privită cum sînt, mă simt ca pe rug și mi-i teamă că ți-aș putea vărsa cafeaua pe genunchi. Mihai rămîne cu privirea ridicată spre ea, calm, așteptînd parcă un răspuns la întrebarea de ce-i ironică. Fata se așază pe celălalt scaun, continuă să surîdă, întinde apoi palma stîngă și-i cuprinde strîns degetele mîinii drepte, șoptindu-i: Nu mă privi așa; n-am altă ieșire. Credeam că n-ai să mai vii. De ce-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
după care, calm, Mihai ia paharul din mîna Mariei, răstoarnă toată vodca din sticlă în el, umplîndu-l pe jumătate, ca mai înainte. După ce i-l aruncă iarăși între ochi, Maria lasă paharul pe masă, pufnind scurt, un fel de surîs ironic, dublat de sentimentul ușurării, semn că jocul s-a isprăvit, pentru că și sticla e goală. Mihai se șterge încet, meticulos, bagă batista în buzunar și întinde mîna spre sticla goală, o ia cu două degete de gît, o bagă sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
un ungher. Parșiva naibii! exclamă ea ca un șuierat de șarpe. Ce-i? întreabă Mihai. Viața asta e-o parșivă clătină Maria afirmativ din cap. Dar mai parșivi sînt cei ce murdăresc și distrug tot ce ating. Tu surîde ea ironică ai avut măcar bunul simț să te fi spălat pe mîini... Dar proasta inspirație de-a-mi fi închipuit că ești femeie normală răspunde Mihai prompt, ars de ironie. Palma Mariei îl lovește în plin peste obrazul stîng, aruncîndu-l în plasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
eu. Khayyam se scrie cu doi igrec corectează ea numele. Tu, probabil l-ai scris cum apare în traducerea versurilor lui Esenin. Și pentru că-l vede pe Mihai oprit din prepararea nes-ului, descumpănit, adaugă, nu fără o ușoară nuanță ironică: "Iubito, vrei un cîntec pe care niciodată, / Khayyam nu vi-l cîntase cu farmec și durere? / Pe cîmpuri, trandafirii fug picurînd tăcere." N-am înțeles nuanța ironică ripostează Mihai. N-am înțeles privirea ta surprinsă i-o întoarce Cristina, trăgînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Mihai oprit din prepararea nes-ului, descumpănit, adaugă, nu fără o ușoară nuanță ironică: "Iubito, vrei un cîntec pe care niciodată, / Khayyam nu vi-l cîntase cu farmec și durere? / Pe cîmpuri, trandafirii fug picurînd tăcere." N-am înțeles nuanța ironică ripostează Mihai. N-am înțeles privirea ta surprinsă i-o întoarce Cristina, trăgînd din pachetul lăsat pe masă o țigară, s-o poată cerceta îndeaproape. Astea cu două steluțe pot să ți le dau de tot, le am în dublu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
aer, vrînd să pară natural, absorbit de discuție, dar în fond este foarte atent la reacțiile lui Săteanu, care pufnește scurt, nervos, aruncînd privirea într-o parte, semn că nu-i de acord cu cele auzite. Doamna Săteanu vine răspunsul ironic a acumulat fără să realizeze saltul calitativ, ori l-a realizat, dar saltul ei, fiind foarte mare, a situat-o undeva, în afara... Spune-mi, se uită el în ochii lui Mihai ce i-ai făcut de te sictirește continuu? Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și masca de oxigen. În drum spre microbuz, se oprește și se întoarce către femeia de lîngă el, abia atunci înțelegînd cine-i: Vă rog să mă iertați! N-am călătorit odată împreună în tren? Da, domnule Vlad, răspunde Paula ironică iar de atunci m-ați asaltat cu telefoanele. În momentul cînd mi-ați interzis, alaltăieri, mi-am cerut scuze și m-am retras i-o întoarce Vlad, apoi arată politicos cu palma desfăcută spre ușa microbuzului, în față, lîngă șofer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cîte cinci mii cînd ne convine. Mama ei de conștiință hipocratică! Auzi? face Mihai un gest spre fereastra dincolo de care se aude un zgomot tatăl tău, Bujoreanu, se rotește în mormînt... Sfîrșindu-și vorbele, atent la femeia ce-l privește surîzînd ironică, pregătită să-l ia de guler și să-l dea afară, Mihai clatină încet din cap, vrînd să se retragă, cuprins de o mare lehamite, ca atunci cînd, dînd tot ce ai, te simți gol și privești tîmpit la sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
aș fi un fanatic, i-aș spune de ce a murit nevastă-sa iar el te-ar ucide acum. Vom asista la un șir nesfîrșit de atrocități. Ce zici? Întrebarea cinică a lui Mihai e primită de Maria cu același surîs ironic, devenit batjocoritor: Probabil bunul-simț mă obligă să te suport și să nu te dau afară. De ce ții atît de mult la petrecerea de deseară!? explodează Mihai. Pentru asta de fapt ai venit ieri la mine. Întrebarea despre Coca Muraru s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
săptămîni am crezut că mor, doi ani n-am mai fost bună de nimic... De aceea le vînez cu înverșunare pe cele care fac provocări în afara oricărei igiene, însetate de bani... Ți-am povestit asta spune ea pe un ton ironic -, pentru că, în viața de toate zilele, tu folosești și întrebarea: de ce? Care, utilizată în literatură, în nici un caz în piesele tale pe care le cunosc, duce la reușite... Ia stai! tresare Mihai, rămas pe gînduri. Vrei să zici că totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Acesta-i fostul meu prieten, Teofănescu, iar acesta, prietenul său, doctorul Marcu, cel căruia i-am dat brățara de aur, ca să mă... siluiească. Cei întărîtați de frumoasa Evelina, soția lui Marcu, au la dispoziție aceste două femei... prezentabile rîde Maria ironică, fluturînd pozele. M-au costat douăzeci de mii, dar merită. Dacă vrei un adevărat spectacol, vino deseară... conchide ea plină de ură. Mihai rămîne sprijinit de calorifer, aproape nemișcat, cu privirea aruncată în gol, fără să înțeleagă, fără să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ci din dorința de-a-ți întrece rivalul, pe Marcu. Doamne, ce coșmar! murmură Mihai ostenit. Mai ai să-mi spui ceva? întreabă Maria calm. Nu. Dealtfel, mă întreb dacă a avut vreun rost toată discuția. Iată o întrebare inteligentă surîde ironică femeia. Ai de gînd să părăsești încăperea, sau chem procurorul care a rămas la parter? Maria! îi strigă Mihai încet, văzîndu-i mîna întinsă amenințător către telefonul de la capătul canapelei. Cu doctorul Marcu vrei tu să te răfuiești?! Pentru o greșeală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
la o teamă plină de remușcări. În mod ciudat, ideea că aventura sa cu Bull ar putea eșua activase un sentiment de vinovăție față de Naomi și Cecile. Preț de câteva clipe, ele încetară să mai fie niște date statistice, recenzii ironice ale teatrului său public și ale cinematografului privat. Deveniseră, în schimb, niște centre distincte și acuzatoare ale sinelui propriu. Care aveau sentimente. Sentimente meschine, plictisitoare, sentimente pentru care era și el responsabil. Acum totul trebuia să se concentreze asupra următoarelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
În fiecare an, Alan dădea peste Krishna la vreo reuniune a medicilor generaliști. Compania lui îi producea un soi de plăcere vinovată - asta pentru că era exact opusul ideii de om conștiincios. De fapt, nu era nimic. Alan îi invidia detașarea ironică și își dorise deseori să poată avea cinismul lui. Nu își imaginase niciodată că Naipaul ar fi marcat de obsesia morală tolstoiană care îl speriase atât de tare pe Alan până atunci. În viața sa Î.B. (Înainte de Bull). Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
În zori. Nu era niciodată perfect bărbierit, și nu avea niciodată barbă, Întotdeauna ziceai că nu e ras de două zile. În comisurile gurii lui se Întrezărea o anume amărăciune, iar ochii lui triști trădau un je ne sais quoi ironic. Jerry nu se Încadra decît vag În acest tipar, și anume În partea legată de whisky. Nu știam unde se duce atunci cînd mă lăsa singur noaptea, dar nu aducea niciodată cu el acasă vreo persoană interesantă. Tot ce aducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
CÎnd infestezi, pur și simplu ți-o cauți cu lumînarea. Într-o zi, vorbeam cu un tip Într-un bar, și el m-a Întrebat cu ce mă ocup. I-am răspuns : „Infestez”. Mi s-a părut o replică destul de ironică, Însă individul n-a prins poanta. A crezut că am zis „investesc” și a Început să-mi ceară ponturi despre unde ar fi mai bine să investească. Așa că i-am sugerat să investească În construcții. Ce idiot. Și apoi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
-i vorba, domnule? Întrebă Davis, care se depărtase de Rowe, În vreme ce domnul Prentice ședea țeapăn pe strapontină, cu picioarele Încrucișate. Nu vă bateți capul, zise el. Fiți Însă cu ochii deschiși, și vedeți dacă recunoașteți pe careva În croitorie. Expresia ironică din ochii lui dispăru cînd taxiul trecu pe lîngă ruinele bisericii St. Clement Danes. — Să nu vă temeți, adăugă el, locul va fi Înconjurat de agenți... — Mie nu mi-e frică, spuse Rowe, privind ruinele acelea stranii. Vreau doar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
prăbușite ar putea scrie cu sprayurile lor cu dioxid de carbon sloganuri obscene sau comice pe cimentul fierbinte, iar călăii și-ar putea îmbrăca victimele în costume grotești. La rândul lor, victimele ar stiliza trecerile lor spre moarte cu gesturi ironice, sărutând solemn paturile puștilor călăilor lor, pângărind steaguri imaginare. Chirurgii s-ar tăia neatenți înainte să facă primele incizii, soțiile ar murmura în treacăt numele amanților în momentul orgasmului soților lor, târfa care molfăie penisul clientului ar putea mușca fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
jos la sutele de mașini din parcare. Capotele lor formau un lac de metal. Secretara lui Catherine, în picioare în spatele ei, aștepta să plec. Când îi dădu lui Catherine ochelarii, am văzut că era dotată cu un ruj alb, concesie ironică, probabil, făcută acelei zile a morții. Catherine mă însoți în holul de la intrare. - James, trebuie să te duci la birou - crede-mă, iubire, încerc să-ți fiu de ajutor. Îmi atinse umărul drept cu o mână curioasă, căutând parcă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
din Shepperton au făcut demonstrații de „conduceri infernale“. Biletele nedorite circulau de mama focului pe la studiouri și la propriile noastre birouri. Renata, care dezaproba aventura mea cu văduva omului pe care-l ucisesem, îmi dăduse două bilete, probabil cu intenții ironice. Eu și Helen am stat împreună în galeria pe jumătate goală, așteptând în vreme ce o succesiune de berline numai caroserie și angrenaje efectuau un tur de pistă. Mulțimea plictisită privea de la marginea terenului de fotbal transformat pentru această ocazie. Deasupra capetelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
moment, frâna cu toată puterea, luându-și în derâdere propriul rol de șofer. Comportamentul său în relațiile cu femeile pe care le cunoștea era guvernat de aceleași jocuri obsesive. Lui Helen Remington îi vorbea deseori într-un fel nonșalant și ironic, însă alteori devenea politicos și deferent, confesându-mi-se la nesfârșit în latrinele hotelurilor aeroportului și întrebându-mă dacă Helen ar fi fost dispusă să-i trateze pe soția și pe fiul cel mic al lui Seagrave sau, poate, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]