9,120 matches
-
involuntar în papucii Americii nu-și scrie "jurnalul", ci îl retrăiește. Cartea reia, de fapt, două apariții anterioare: The Life & Times of an Involuntary Genius (1975) și In America's Shoes (1983). Așezate între coperțile aceleiași cărți și recitite cu ironie și detașare, mai întâi de autor, cel puțin aceasta este senzația creată de textele însoțitoare - prefața ("Adding to My life", New Orleans, March, 1995) și postfața ("And What Happened Afterwards", Baton Rouge, March, 2001) -, cele două secțiuni recompun un "traseu
Andrei Codrescu - identitate și ficțiune by Nicolae Stoie () [Corola-journal/Journalistic/15633_a_16958]
-
găunoase și monopolizînd nonsensul, viața inspiră mai multă spaimă; de fapt ea este marele ,,Necunoscut", scrie el în ,,Manual de descompunere" și adaugă: ,,Universul nu este decît un subprodus al tristeții noastre". Radu Cosașu, un scriitor atît de stenic cu ironia și autoironia lui niciodată răutăcioase, atît de îndrăgostit de viață (un anume gen de viață din care nu trebuie să lipsească mătușile, prietenii, mai ales cei de condei, Kafka, Tolstoi, Dostoievski, Balzac, Malraux, dar și Marin Preda, Labiș și Sonata
Angoase by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15644_a_16969]
-
de unde și titlul acestui film superflu. Inspirîndu-se dintr-o legendă japoneză despre pasărea cu o singură aripă care trebuie să-și găsească perechea pentru a putea zbura, actorul Eiji Okuda istorisește cu atașament și interpretează el însuși cu o tragică ironie idila ciudată, dar verosimilă a unui polițist corupt de o copilă dornică de tandrețe ca și fratele ei oligofren. Laitmotivul tatuajului ce urmează să-i unească pe cei doi este susținut și muzical de o melodie semnată de Pierre Barouh
Speranțele Salonicului by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15649_a_16974]
-
întregi din retorica specifică epocii. O mișcare simpatică, dar care, generalizată, se transformă într-un adevărat argou critic. La Paul Cernat sau la Angelo Mitchievici, parafraza ajută la "analiza pe text", altă practică abuzată din plin de autorii noștri. Identificarea ironiei din parafrază devine iarăși un "sport" destul de obositor pentru cititori. "Analiza pe text" aduce cu sine o problemă de metodă. Se pretează textele propagandistice la o astfel de analiză? Pericolul redundanței în analiză este enorm. Lectura devine cu atît mai
Tînăr avînt masochist by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15657_a_16982]
-
lui Deșliu. Autorii știu treaba asta, dar uniformizează printr-un discurs omogen "materii" extrem de diferite. Pentru prima oară după '89 apare o carte despre comunism care provoacă mai ales tînărul cititor. Memoria începe să piardă prim-planul și cîștigă teren ironia, inteligența, analiza "rece". Cei patru se vor un grup de "intersecție" între două perspective complet diferite: una este aceea a martorului, cealaltă ar fi aceea a arheologului. Paul Cernat, Ion Manolescu, Angelo Mitchievici, Ioan Stanomir, în căutarea comunismului pierdut, Editura
Tînăr avînt masochist by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15657_a_16982]
-
și are cu Dumnezeu numai o relație de dispreț reciproc după toate aparențele. Sărăcia lucie îi aruncă nevasta în brațele altuia și el decide să rupă firul fatalității părăsindu-și orașul. Însă fatalitatea îl va urmări cu un soi de ironie crudă: e acuzat de uciderea rituală a unui copil de 12 ani și e închis. Singurul om bun și lucid care crede în nevinovăția lui va muri absurd. Bok își pierde orice nădejde și din acest moment trăirile lui sunt
Despre rușine și alți demoni by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15656_a_16981]
-
Chiar dacă rămân convinsă că sunt o scriitoare fără cultură, și nici cu prea mult talent, am totuși pe unul din zidurile Londrei o placă dedicată mie. Cine ar fi îndrăznit să viseze la o asemenea poveste?" În toată această mirare, ironia n-o părăsește, dar nu mai este cea jucăușă și mușcătoare, ci una deconcertant de amară. Știe că succesul nu i-a venit din scrisul pentru care trudise toată viața, ci din această corespondență cu un singur destinatar și pe
84, Charing Cross Road by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/15666_a_16991]
-
de spus. Să ne gîndim doar la predilecția autoarei pentru eroine puternice (la propriu și la figurat) și mai cu seamă agresive, gata oricînd să mînuiască un pistol mitralieră sau să gonească pe motociclete Toshiba... Dar instinctul sigur al (auto)ironiei și comicul irezistibil (în genul lui David Lodge) feresc această proză de exagerările isteroide ale feminismului hard. Iată un scurt portret al lui Benoîte, din povestirea amintită: "O neverosimilă tînără femeie surprinsă din profil pe motocicleta ei, ce pare că
Femeile mănîncă bărbați? by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15672_a_16997]
-
l-a pus în umbră pe prozator. Și, totuși, "Eminescu este un povestitor fantastic, căruia i se impune nu observarea realității, ci recompunerea ei vizionară, grea de semnificații adînci", operează, în proza eminesciană, și arta portretului (Dionis, de pildă) și ironia romantică. Prin Creangă vorbește, de fapt, poporul român (cu deosebire latura sa moldoveană). "Ceea ce observatorului superficial îi apare ca folclor, este de fapt creație artistică, grefată pe o înzestrare individuală, jovialitate și vervă" și îl asemuie pe marele prozator moldovean
O carte celebră by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15676_a_17001]
-
un spiriduș ce prinde sufletele cu mii de sfori, aceia au știut să se bucure de devoțiunea lui. Totală și pînă la capăt, dincolo de bombăneli în barbă, de proteste, revolte sau ape liniștite, de vorbe care amestecă aiuritor tandrețea și ironia. Johnny Răducanu are vocația prieteniei. Relația cu cei pe care îi iubește poate fi citită din felul în care ține contrabasul în brațe, se încordează, cuprinde instrumentul și pare că sînt unul și același, se depărtează brusc dar degetele rămîn
Aniversare Johnny Răducanu () [Corola-journal/Journalistic/15664_a_16989]
-
foarte bun al majorității romanelor lui Breban, care, însă, în general, "pierd suflul" pe parcurs, se dezumflă. Ejaculare precoce, cum s-ar spune. 3. Burghezul efeminat și anarhistul macho Primul lucru care ne atrage atenția în Don Juan este exagerata ironie cu care e tratat, de la primele pagini, rolul bărbatului în cadrul cuplului Vasiliu. Se ia în bătaie de joc un atribut esențial al masculinității în ordinea patriarhală (în care lumile romanești create de Breban plutesc în substanța specifică): inițiativa, mai precis
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
fiind de așteptat ca un viol din partea unei creaturi agresive și murdare să-i satisfacă simțurile plictisite. Acestea fiind spuse, nu ne vom mai uimi de faptul că, în raport cu Grobei - executat de narator, în prima parte a romanului, cu o ironie atroce! -, Lelia are, în cuprinsul aceleiași prime părți, atitudinea care urmează: "...ea nu-l desconsidera pe Grobei, acesta era semnul inteligenței sale reale". No comment. 6. Bărbatul mereu deasupra Vasiliu, fostul rugbist, este director într-un minister, are succes social
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
Asemenea opreliști și puncte de echilibru operează la nivelul semi-conștientului, iar scrisul doar acolo e cu putință. Background Noises îl îndeamnă pe cititor la un act foarte departe de comportamentul Desperado: 'Oprește-ți mintea și ascultă.' Nu te refugiezi în ironie. Poezia ta nu refuză compasiunea. Lirismul tău e grijuliu. Chiar și durerea ta e ascunsă sub un ecran de bună cuviință. Toate acestea sunt remarcabile, dată fiind dezlănțuirea indecenței din poezia Desperado. Cu pumnii strânși, desenezi imagini idilice. Cum îmbini
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
pagini de anecdotică. Liiceanu îi duce lui Cioran, aflat pe patul de moarte, urările "de grabnică însănătoșire" din partea președintelui țării, Ion Iliescu. Simone Boué, prietena lui Cioran, răspunde pe românește: "Pupa-ma in courr". Iar Cioran găsește resurse pentru o ironie atît de specifică: "Non, non. C'est pas beau. Il faut trouver quelque chose de plus nuancé." Această ironie vine să compenseze tonul justițiar pe care Liiceanu îl imprimă textului cu cîteva rînduri mai înainte: "șeramț incapabil să-mi reprim
Resemnare și declarații de dragoste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15691_a_17016]
-
țării, Ion Iliescu. Simone Boué, prietena lui Cioran, răspunde pe românește: "Pupa-ma in courr". Iar Cioran găsește resurse pentru o ironie atît de specifică: "Non, non. C'est pas beau. Il faut trouver quelque chose de plus nuancé." Această ironie vine să compenseze tonul justițiar pe care Liiceanu îl imprimă textului cu cîteva rînduri mai înainte: "șeramț incapabil să-mi reprim stupoarea pe care mi-o stîrnea gîndul că omul care-i chemase pe mineri să măcelărească intelectualii Bucureștiului îi
Resemnare și declarații de dragoste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15691_a_17016]
-
de integrare profundă, organică, atît existențială cît și literară. E o perspectivă perenă, cu toate că nu tocmai des vizitată de poeții actuali, cu predilecție dedați unei unilateralizări, unei atenții acordate separat factorilor contrastanți amintiți, cînd nu ne apar drept captivi ai ironiei care descărnează actul liric, lăsînd osul gol a silogismului. Apelînd la concretul dens, la o imagistică groasă în voia căreia se lasă, Nicolae Țone beneficiază astfel de șansa unui paradoxal acces la impactul metafizic, ocultat de versificația de ,,poante", de
Un postavangardist (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15692_a_17017]
-
Iubirea și ura față de formalismul estetic: cîteva argumente, în Steaua, nr. 3/2001), răsfrîng, în epoca noastră, atitudinea regimurilor totalitare, care țintesc a-și supune creația, a o înhăma la carul funcționalității propagandistice. Gratuitatea, lipsa de utilitate imediată, ludicul, fantezia, ironia trezesc suspiciunea unor diriguitori obișnuiți a planifica, a organiza, a disciplina tot ce ține de existența colectivității ca și a individului. Pe de altă parte, aversiunea față de artă oglindește pragmatismul, deci latura joasă, filistină, a societăților deschise, capitaliste, în care
Un impas al lovinescianismului? (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15710_a_17035]
-
momente cînd el țîșnește și umple scena, încarcă cuvintele altfel. De fapt, folclorul nostru are această dimensiune, acest tip de suplețe a vorbelor spuse în coadă de pește, a făcutului complice cu ochiul, a sprințarelor situații pe muchie de cuțit. Ironia este și ea strecurată în aceste texte și nu a scăpat vigilenței actriței care a introdus-o în jocul ei. Există cîteva șabloane, să le spunem regizorale, dar spectacolul în sine nu este viciat de ușurința rutinei cu care se
Aer proaspăt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15732_a_17057]
-
va modifica îndeajuns de radical cursul și tonalitatea discursivă a narațiunii. Scena se petrece într-o cafenea din Ulm-ul germanic, spațiul de zămislire a legendelor despre Faust și Mefisto. Diavolul imaginat de romancier, nu fără umor și nu fără ironie, nu este chiar Mefisto, ci un ,,Satan postmodern", care îi explică pe îndelete personajului principal, Matei Pavel, fost consilier guvernamental, motivele sale de a exista, ca și rațiunile particulare de a-și experimenta puterea malefică pe anumiți indivizi, într-un
Un satan postmodern by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/15749_a_17074]
-
totuși că multe din profețiile negative ale autorului Demonilor s-au adeverit, prilejuindu-i lui Lev Șestov câteva eseuri extrem de interesante. Cu toate acestea, talentul de prozator al lui Dostoievski este de netăgăduit. Zeci de pagini sunt excelentă proză, au ironie și umor, multă putere de sugestie, iar dialogismul dostoievskian "funcționează" perfect. " Fiecare stare de tranziție, de precaritate a unei societăți generează lene și apatie, pentru că, în asemenea epoci, numai foarte puțini oameni sunt capabili să vadă limpede în fața lor și
Jurnal de portrete by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15761_a_17086]
-
inconfundabilă, care-l distinge de cei trei confrați ai săi. Acesta ni se pare a fi sporul de modernitate pe care autorul "Vesperalelor" îl implantează în "Cercul literar". Confrații săi n-au beneficiat niciodată de un asemenea amestec particular de ironie, de detașare lucidă sau angajament sentimental, de această triplă inserție în identitatea națională: în lexic, în istorie, în peisajul natural. În plus, Dominic Stanca scrie o poezie în care arta portretizării lirice este atât de fidelă personajului real, încât elimină
Al patrulea poet al "Cercului literar" by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15767_a_17092]
-
expresie a unei vocabule regionale, într-o rafinată montură lirică; sufletul se emoționează în fața lor, mâna care le atinge tremură, ochiul care le vede le pătrunde intimitatea. Dacă, de pildă, în baladele lui Ioanichie Olteanu consemnăm o ușoară undă de ironie, Dominic Stanca îngroașă această undă până la un naturalism care nu evită grotescul, redimensionarea realului în mod aproape expresionist. Aici, în acest expresionism trebuie căutată contribuția originală, de o strictă modernitate, a poetului Dominic Stanca. La el clasicismul și romantismul au
Al patrulea poet al "Cercului literar" by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15767_a_17092]
-
mulțumit să le ceară elevilor să cumpere ce manuale au avut la îndemînă. * În ROMÂNIA LIBERĂ Ilie Șerbănescu scrie următoarele: Deși faptul poate că nu place, România începutului de mileniu reproduce propria sa configurație interbelică. Într-un fel, ca o ironie tragică, pentru cei aflați acum la guvernare, care, cu o mică pauză, au condus țara după '89, s-au străduit propagandistic din răsputeri să desfidă trimiterile septuagenarilor țărăniști la anii interbelici ca năzuință și model de inspirație. Aceiași însă 70-80
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15776_a_17101]
-
făcut o dată de râsul lumii. După ticurile deja clasicizate ("Ce se-ntâmplă?" și "Părerea mea!") care, numai ele, arată cu cine avem de-a face, actualul șef al Senatului (nici mai mult, nici mai puțin!) redevine calul de bătaie al ironiei publice. De fapt, ar trebui nu să râdem, ci să fim îngroziți de nivelul argumentării omului numărul doi din republică. Somat de jurnaliști, cel supranumit cândva "Guvernoiu", a hotărât să nu-l invite în călătoria asiatică pe omul definit de
Fii și alifii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15794_a_17119]
-
Voi da din aripioare/ spre unica ființă gînditoare/ Ce-mi mai rămase. Bobul de minciună/ Dintr-o pastilă mică. Noapte bună". Lumea stă sub semnul bătrînului Pan, nebun și textul întoarce obsesiile poetice ale vremii (establishmentul anilor '70-'80) în ironie: "Era război de muște în fereastră./ Din astă price nu vedeam în lume,/ Dădeam cu barda-n ușă, făceam spume,/ Vă imploram din ochi pe dumneavoastră", "Să-i spun c-am învățat să scriu răvașe,/ Că strîng căței orfani și
Fire și noduri by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15781_a_17106]