26,665 matches
-
prima ediție științifică a inscripțiilor de pe crucile din Săpînța și, pe de alta, o bună analiză a limbii acestora. Lucrarea începe, cum se cuvine, cu situarea geografică a "complexului cimiterial" din Săpînța căruia i se face, cu această ocazie, și istoricul din care se desprinde ca figură centrală meșterul Ion Stan Pătraș, inițiatorul acestui cimitir "vesel". Urmează o trecere în revistă a unor elemente specifice ale grafiei, foneticii, morfo-sintaxei ca și ale vocabularului (această parte nu este foarte elaborată și ar
Prima ediție a epitafelor de la Săpînța by Florica Dimitrescu () [Corola-journal/Journalistic/17309_a_18634]
-
la holocaust. Se înțelege că dl Ungheanu își sprijină afirmațiile proprii, care denunță răul făcut literaturii române în deceniile postbelice, tocmai pe aceste intervenții risipite de-a lungul deceniilor cu pricina, adevărate manifeste, unele, pseudoanalize, altele, semnate de scriitori, critici, istorici și lideri ai propagandei comuniste. Antologia e utilă, fie și numai din rațiuni de ordin practic: cele mai multe articole sînt intruvabile astăzi. Și, desigur, pentru că ne împrospătează memoria, nouă, celor mai vîrstnici, sau o alimentează cu noi cunoștințe pe a tinerilor
Măsluiri by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17326_a_18651]
-
se explică de ce un scriitor comunist pînă în măduva oaselor ca I. Lăncrănjan trece drept disident, fiindcă a fost antimaghiar (disidenții propriu-ziși fiind menționați de către dl Ungheanu doar pentru că, emigrînd, ar fi lăsat mari datorii la Fondul Literar!), de ce un istoric ca Dan Zamfirescu, pentru care Ceaușescu era Providența însăși, e citat cu mult respect (chiar cînd enunță prostia că Labiș i-a influențat pe poeții de după el într-o măsură nereușită nici de Rimbaud), de ce, în fine, E. Barbu nu
Măsluiri by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17326_a_18651]
-
obligatoriu, este să o constatăm. Pornind, eventual, de la situații fără dubiu: nimeni nu contestă și nu va contesta, spre exemplu, apartenența lui Norman Manea sau a lui Leon Volovici la cultura română, cel dintîi în calitate de prozator și eseist, celălalt în calitate de istoric literar, sub cuvînt că nu (mai) trăiesc în România și nu sînt de origine etnică română. Evident, nu exclud agitațiile a tot felul de nimeni, eternii paraziți și profitori ai tuturor turbulențelor, frustrați, veleitari, ratați, complexați, nulități patente ce-și
Fără ieșire?! by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/17314_a_18639]
-
absența sa ca instituție cu un statut foarte clar definit. Cîteva mari expoziții cu lucrări din patrimoniu (Pallady, Șirato, În jurul lui Rodin, Paciurea, Țuculescu, Miniatura și ornamentul manuscriselor, Vasile Kazar, Tiepolo etc.), în spatele cărora stau numele unor remarcabili muzeografi și istorici de artă (Ioana Beldiman, Dana Bercea, Cristina Panaite, Liana Tugearu, Cristian Velescu, Mariana Vida și alții) au mai amintit, din cînd în cînd, că în spațiile Palatului Regal funcționează, totuși, un muzeu. Și încă unul Național. În rest, performanțele instituției
Arta contemporană la Muzeul Național: Sorin Ilfoveanu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17321_a_18646]
-
de Studii și Experimente Teatrale în domeniul Artei Spectacolului de Animație în cadrul U.A.T.C. - care își propune să promoveze atît cercetarea științifică în domeniu, cît și promovarea schimburilor culturale între școlile și teatrele de profil - redactarea capitolului național despre istoricul acestei arte în România pentru Enciclopedia Mondială a Artei Teatrului de Păpuși, toate acestea sînt doar cîteva exemple. Cel puțin ciudat este faptul că unei personalități îi este preferat un anonim, absolvent al secției de actor-păpușar. Despre domnul Călin Mocanu
Sfori de păpușari? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17320_a_18645]
-
practică soluția postnațională, în vreme ce Răsăritul se străduie să demonstreze vitalitatea acestui concept de națiune și stat național. În Apus, azi, se propune echilibrarea sentimentului național (nu ștergerea lui) prin apelul la alte valori, nesubordonate celui dintîi. Antropologii, politologii și chiar istoricii propun valorizarea individului ca un principiu concurent cel mai potrivit. "Între drepturile omului și îndatoririle lui, accentul cade astăzi, mai apăsat, pe prima parte a acestui ansamblu. A muri pentru patrie a încetat să pară un lucru chiar atît de
Națiunea - geneză, prezent și viitor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17333_a_18658]
-
cu o discretă necruțare, având la fiecare și rezerve. Emisiuni radiofonice, televizate, cursuri universitare de succes - Marcel Reich-Ranicki, supranumit "papă al criticii", e omul care nu știa să uite. Astfel că și în ultima mare dezbatere germană și americană a istoricilor în legătură cu problema amintirii Holocaustului, atitudinea lui rămâne nenuanțată. Cu toate acestea, în concluzia autobiografiei, nu omite să menționeze sentimentele de recunoștință și de satisfacție pentru o carieră împlinită. Marcel Reich-Ranicki - Mein Leben șViața meaț, Deutsche Verlags Anstalt, Stuttgart, 1999.
Cele două destine ale criticului by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/17342_a_18667]
-
opere și de contexte, reflectat în oglinda istoriografiei, ca vițelul în apă. Lucrurile par astăzi să stea exact pe dos. Istoriografia dă naștere istoriei literare, a cărei "realitate" este produsul unor concepte. Cum ar fi chiar cel de generație literară: istoricii literari nu mai caută generații reale în intervale obiective de timp, ci determină aceste intervale prin aplicarea conceptului lor de generație ca paradigmă dominantă.
Generație literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17385_a_18710]
-
a fost și mie relatat, prin anii șaptezeci, de Șerban Cioculescu. Celebrul critic literar știa că, odată, prin anii treizeci, N. Iorga, veșnicul inamic al lui Tzigara, i-a cerut lui Vodă Carol al II-lea să-l desărcineze pe istoricul artei din principala sa funcție publică. Regele Carol al II-lea n-a răspuns nimic. Revenind, cu cerința sa, Iorga ar fi primit următorul răspuns "Nu-l pot da afară pe unchiul meu". Și Cioculescu pretindea a ști lucrurile chiar
Mărturisirile lui Tzigara-Samurcaș by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17373_a_18698]
-
Toleranța, dacă vrei, ar fi o recunoaștere a diversității și nu un fatalism. Nu se poate schimba nimic cu o atitudine indiferentă: eu te accept așa cum ești, dar nu mă interesezi. M.P.M.: Ești un filozof modern, scriitor, critic de artă, istoric literar, profesor - vorbește-mi puțin de multitudinea preocupărilor tale și, de ce nu, și de opera ta. I.C.: Viața e formată din cercuri de activitate foarte diferite. Sigur, instrucția culturii retoromane în universitate ar putea constitui un domeniu unic. Pe mine
Iso Camartin - "Românii au cu ce contribui la tezaurul european" by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/17382_a_18707]
-
contribuția mai multor generații, incat norocoșii beneficiari de astăzi ai eforturilor inaugurale vor trece în seamă nepoților privilegiul de a se folosi plenar de rezultatele definitive. Coordonatorul oportunei operațiuni, cu vechi state de serviciu în promovarea imaginii lui G. Călinesocu, istoricul literar Ion Bălu, împreună cu îngrijitorul efectiv al scrierilor socotite prioritare, măi tînărul nostru confrate Nicolae Mecu, au convenit să acorde întîietate romanelor călinesciene. Nici poeziei, nici criticii, dacă era să se respecte strict ordinea domeniilor asupra cărora Călinescu și-a
Un centenar oarecum prematur by Geo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17912_a_19237]
-
și documente literare, loc pentru întîlniri comemorative, spațiu de cercetare academică și furnizor de inedite și de materie primă pentru istoria literaturii. Fără să piardă nimic din toate acestea, el a devenit, în ultimii ani, grație directorului sau, criticul și istoricul literar Dan Alexandru Condeescu, un fenomen care depășește cu mult cadrul instituțional consacrat; Muzeul Literaturii... este acum un climat, un loc de confluenta a artelor, un reper cotidian pentru artiști, pentru numeroși oameni de cultură și pentru o bună parte
Un spectacol cu Infante by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17936_a_19261]
-
îl numește Pesta și Buda), închipuie o scenă memorabilă despre întîlnirea, aici, a unui român, ajuns negustor de coloniale în capitala Ungariei. De aici a apelat, pentru călătorie, la calea ferată, căreia Filimon îi spune constant "stradă ferată", făcînd și istoricul utilizării mașinii cu aburi. Are și reflecții naive: "Cît de fericit este omul în călătorie, mai cu seamă cînd are cu sine bani de ajuns și nu-l turmentează vreo suvenire din patria să sau vreo pasiune de inimă... Călătoria
N. Filimon si reportajul de călătorie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17917_a_19242]
-
asemenea companie, drept un personaj mai curînd rațional, perfect stăpîn pe intențiile sale, insă care a trăit într-o lume asemănătoare celei din Craiul cîmpiilor. Troyat nu scrie, evident, cu tragismul lui Bashevis-Singer, ci dimpotrivă, cu ironie și verva de istoric pasionat de evenimentele pe care le evocă. Rasputin este pentru el un personaj de Bildungsroman, pe care, tocmai pentru că e fascinat el însuși de el, izbutește să îl facă seducător pentru cititori. Un mujic rus aproape analfabet, temperamental și isteț
Fascinatia ororii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17939_a_19264]
-
Pavel Șușară Laszlo Beke, unul dintre cei mai cunoscuți critici și istorici de artă ai acestui moment, a prezentat luna trecută la București două expoziții care au tot atîtea puncte comune pe cît de multe sînt elementele care le diferențiază. Prima dintre ele a fost organizată la Galeriile Catacomba și aparține sculptorului
Arta ca rememorare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17953_a_19278]
-
și filosofia că reflecție liberă sînt ipostaze ale aceleiași culturi filosofice, încadrate în tradiția culturii umaniste. Dintr-o altfel de perspectivă, cam aceeași chestiune fundamentală e discutată în studiul Eclectismul că maladie filosofica. Aici apare, în prim plan, ideea că istoricii filosofiei nu sînt, de fapt, filosofi. Filosoful de catedră e asimilat cu situația unui ghid de muzeu. De aici primejdia cameleonismului filosofic, profesorul expunînd detașat toate operele filosofilor. Ba chiar P.P.Negulescu, unul dintre descendenții lui Maiorescu, socotea, într-o
O pasionantă carte de filosofie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17950_a_19275]
-
universitar) că istoricul obiectiv al ideilor trebuie să renunțe deliberat la evaluare critică atunci cînd înfățișează marile construcții filosofice. Critică e admisă, din această perspectivă, numai atunci cînd se constată inconsecvente la un gînditor de primă mărime. De fapt însă istoricul filosofiei are totdeauna propria să filosofie, încît opinia lui Negulescu este o aspirație iluzorie. Expunînd opera altor filosofi mari, o face din perspectiva propriei filosofii. Dar, neîndoielnic, există primejdia (asemenea unei maladii) a eclectismului filosofiei de catedră, deși, adesea, (cum
O pasionantă carte de filosofie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17950_a_19275]
-
cultură și critica românească (1898-1914) (1974), Brâncusi în România (1976) și nenumărate alte studii de mai mică întindere. Chiar dacă devotamentul sau față de operă și de personalitatea lui Brâncusi poate trece, în ochii celui neprevenit, ca o preocupare exclusivă a venerabilului istoric și critic de artă, faptele sînt mult mai complexe. Barbu Brezianu este deopotrivă exegetul lui Karl Storck și al lui Nicolae Tonitza, un degustător subtil al lui Anton Pann, traducător al Kalevalei și al unor mari nume ale liricii universale
Un adolescent: Barbu Brezianu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17972_a_19297]
-
și colegi de școală și de generație: Mircea Eliade, Constantin Noica, Arsavir Acterian și alții. Ceea ce izbește însă la Barbu Brezianu, dincolo de aerul de generație, este structura lui intelectuală și morală care se clădește pe un aparent paradox: deși ca istoric de artă el are tenacitatea, sobrietatea și rigoarea unei conștiințe academice, cu o geometrie foarte exactă, în opera literară el este o ființă imponderabila care vibrează intens la energiile subcutanate ale limbii, o conștiință poetica așezată pe spațiile albe dintre
Un adolescent: Barbu Brezianu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17972_a_19297]
-
pe toți. Am străbătut primul volum al Dicționarului Zaciu și m-am înspăimîntat. Dacă aș duce investigația pînă la capăt, nu mi-ar ajunge toate paginile revistei. Iată-i, așadar, pe cei cîțiva scriitori de toată mîna, de care, ca istoric literar, s-ar fi cuvenit să știu că îmi sînt contemporani și n-am știut. Faptul că le-am cunoscut opera anterioară războiului nu mă consolează. Felix Aderca a murit în 1962, cînd eu terminăm facultatea. A fost prezent doar
Necunoscutii nostri contemporani by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17996_a_19321]
-
a murit Dan Botta, în 1958. Eulaliile îmi plăcuseră-nu-mi plăcuseră, dar intelectualul merită să fie frecventat. Abia în 1968, cînd i-au apărut Scrierile, mi-am dat seama că ratasem șansă de a-l întîlni. Tot în 1958 a murit istoricul literar Ion Breazu, a cărui reeditare din 1973 am comentat-o printre primii. Poetul sămănătorist întîrziat Ion Buzdugan a murit în 1967, istoricul literar Ion Chinezu (cel mai bun cunoscător al literaturii maghiare de la noi) în 1966, delicatul poet Al.
Necunoscutii nostri contemporani by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17996_a_19321]
-
Scrierile, mi-am dat seama că ratasem șansă de a-l întîlni. Tot în 1958 a murit istoricul literar Ion Breazu, a cărui reeditare din 1973 am comentat-o printre primii. Poetul sămănătorist întîrziat Ion Buzdugan a murit în 1967, istoricul literar Ion Chinezu (cel mai bun cunoscător al literaturii maghiare de la noi) în 1966, delicatul poet Al. Claudian în 1962, iar Emilian I. Constantinescu, autorul Anarhismului poetic (din 1932) în 1971. Antologia de proza eminesciana (singură, aproape completă la acea
Necunoscutii nostri contemporani by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17996_a_19321]
-
pămîntului. Și o astfel de "nebunie" sau "naivitate" pare să fi fost supusă sancțiunilor, nu politice ci venite din partea unei comunități științifice, inca cu mult înaintea vremurilor tulburi pe care le trăim noi. În prefață să la volumul oblăduit de istoricul francez Maurice Olender, Jean-Pierre Vernant povestește că, pe cînd lucra în anii tinereții sale ca secretar de redacție la "Journal de Psychologie" aplică fără șovăiala o regulă fundamentală stabilită de "părinții revistei", faimoșii profesori Dumas, Janet, Meyerson: anume aceea de
Ce limbă vorbeau Adam si Eva? by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17993_a_19318]
-
promite să iți explice obiectiv istoria? Cartea lui Maurice Olender este un răspuns dat tocmai acestui tip de antisemitism: pe același ton calm și împăciuitor ea demonstrează că istoria nu poate fi explicată obiectiv. Un demers caracteristic, de altfel, multor istorici contemporani, dar mult prea puțin aplicat istoriei lingvistice. Limbile Paradisului se citește realmente cu pasiune și dintr-o suflare, cumva că un roman de spionaj, pentru că e o incursiune erudita dar și accesibilă, cu discrete maliții ici-colo, în istoria constituirii
Ce limbă vorbeau Adam si Eva? by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17993_a_19318]