2,990 matches
-
într-adevăr tot ceea ce fabulează imaginația ta bolnavă.” Și totul începuse atât de perfect!... Italia, Veneția erau cu adevărat minunate... Tatăl ei o trimisese la un văr din acel oraș. Abia aștepta să studieze artele, să învețe latina, greaca și italiana, să cunoască un alt mod de viață, o altă cultură... Apoi apăruse un tânăr marchiz din Corsica, Fabio. O însoțise prin galeriile colecționarilor, o plimbase prin toate atelierele pictorilor... Era un rafinat cunoscător de artă și un pasionat colecționar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Piazza Venezia și mi-a arătat că de acolo, sus, vorbise Benito. „Acolo sus” era un balcon mititel, balconul nostru de acasă era mai mare, iar Benito fusese un tip cu chelie, care vorbea foarte tare și repeta întruna popolo italiano. Când n-avea ce spune, Benito își proptea brațele în șolduri, strângea buzele și arunca în jur priviri hotărâte. Totdeauna privirile hotărâte sunt de folos, aș fi putut să i le recomand și tatei. Atunci n-ar mai fi avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
buzunărească hoții”, a spus domnul Sanowsky, observând privirile noastre, și a izbucnit în râs, prin urmare fusese o glumă. „Ei, micuțule, how is life?” m-a întrebat și mie întrebarea mi s-a părut cunoscută. Mi-o pusese Paolo în italiană, însă el mă privise în ochi, iar vocea lui era blândă și puțin răgușită. Tata a afișat cel mai reușit râs al lui, a început să povestească despre zbor și așa mai departe, iar domnul Sanowsky s-a oferit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
sărit să mă îmbrățișeze și să mă sărute, s-a iscat o debandată de toată frumusețea. Nu știam pe cine să salut mai întâi și pe cine să iau la întrebări, dar din prima clipă am vorbit cu ei în italiană. Am urcat repede în mașină și am pornit, tata fiind de părere că n-avea rost să ne facem neapărat remarcați. Pe drum, oamenii de pe stradă ne urmăreau cu privirea și eu eram mândru că mă aflu într-un automobil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
felul ăsta! Deci s-a dus vestea și, cu săptămâni înainte, oamenii își dădeau cu presupusul în șoaptă despre ce trebuia să însemne, la urma urmelor, un film sexy și ce acoperăminte aveau să cadă. Cu toții doream să auzim în italiană La dolce vita, așa am fi înțeles câteva cuvinte măcar și ne-am fi putut imagina restul. De altfel, ce sens ar avea să auzi La dolce vita în limba sârbă? Pe aceia oricum nu i-am fi putut lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
să lucrezi și să te apuci de spaniolă când vine vacanța, în timp ce alții se relaxează pur și simplu. — Da. Am de gând să stăpânesc bine spaniola până la primăvară. Mă descurc bine la engleză, germană, franceză și am mai înaintat cu italiana. Crezi că toate acestea cad din cer, fără muncă serioasă? Nagasawa pufăia din țigară și eu mă gândeam la tatăl lui Midori. Eram sigur că cel puțin acestuia nu i-a trecut vreodată prin cap să se apuce de spaniolă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Hai, Cheliuță. Golan bețiv și somnoros ce ești. — Nu-s eu Ăla, spuse Cheliuță. Eu aș putea fi un as al armatei poporului. — Tre’ să dobori zece ca să fii un as, Cheliuță. Chiar și dacă le numeri și pe alea italiene. Tu ai dat jos unu’ singur, Cheliuță. — Nu erau italieni. Erau nemți. Și tu nu l-ai văzut cum arăta cînd Îl cuprinseseră flăcĂrile pe dinăuntru. Era un infern dezlănțuit. — Hai, scoateți-l de-aici, interveni un pilot. Iar s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
incertă și cu o statură pe care un eufemist ar fi definit-o ca inferioară mediei. Aceasta mă luă În primire Într-o limbă pe care mi se părea că am mai auzit-o undeva, până când Înțelesei că era o italiană lipsită aproape cu totul de vocale. Am Întrebat de Belbo. După ce mă lăsa să aștept câteva clipe, mă conduse de-a lungul coridorului până la un birou din fundul apartamentului. Belbo mă primi cordial: „Așadar, dumneata ești o persoană serioasă. Intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
terminase funcția ei de lipici și părul Începea să revină În poziție verticală, dar cu Încetinitorul. Mare entuziasm pe cei din Fundătură, strânși cerc În jurul meu și dându-și coate. Am cerut să fiu admis. Din păcate, mă exprimam În italiană: eram altă rasă. Ieși În față șeful, pe nume Martineti, care atunci mi se păru cât un turn, strălucind de măreție și desculț. Hotărî că trebuia să suport o sută de șuturi În șezut. Probabil că voiau să redeștepte șarpele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ai zis. Sunt o amărâtă de feministă”. Mai avea puțin până la Întoarcerea În patrie și nu voiam s-o pierd. Ea a fost aceea care m-a pus În contact cu o universitate din Rio care căuta un lector de italiană. Am obținut postul pentru doi ani, cu posibilitate de prelungire. Fiindcă În Italia nu mă simțeam În largul meu, am acceptat. Și apoi, În Lumea Nouă, Îmi ziceam, n-aveam să mai Întâlnesc templierii. Iluzie, mă gândeam sâmbătă seara În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
revăzut după multă vreme un preot În civil sau un capucin fără barbă. Mă privi și el, la fel, ezitând. Cum se Întâmplă În astfel de cazuri, după un dialog de priviri furișate, el luă inițiativa și mă salută În italiană. Dintr-o dată reușii să mi-l Închipui În hainele lui adevărate: trebuia să poarte o manta lungă, gălbuie, și să fie domnul Salon. A. Salon, taxidermist. Își avea laboratorul la câteva uși de biroul meu, pe coridorul acelui soi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
are spurcatu șeala di Oacî, măi! Uite așa vreau să aveți șî voi una. Ideea o încălzește. Ea e de părere să plecăm afară. Eu, cu limbile mele străine, aș putea fi ospătar la un hotel de lux. Sabina, cu italiana ei, ar putea lucra la recepție. În patru-cinci ani ne-am căpătui de-a binelea. Cu ce scoate și ea în răstimpul ăsta, tragem un viloc în Botoșani de rupem gura târgului. Sabina îi dezvăluie că mai întâi vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Sabina. Îi spun c-o iubesc. Să aibă grijă de ea, o să lipsesc cinșpe zile. Încingem obișnuitele jocuri pentru suplinitori: șeptică, pocher, macao, șotron, lapte gros. L VIII Dacă există ceva ce mă îngrijorează, e felul în care Sabina vorbește italiana. De vreo două săptămâni, de când l-a zăpăcit pe ventrilocul de Tatulici și ăla i-a propus să se angajeze la Televiziune, telefonul sună zilnic. Invariabil răspunde Gigi Zană, puștiul clanului din dos care merge la școală doar în pauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
țârcovnic la Biserica Trisfetitele. Și sună ăsta, cică Albano, și se întinde cu ea la vorbă o oră și șapte minute. Dincolo de gelozia care îmi înghețase toate argumentele, nu puteam să nu admir ușurința cu care iubita mea sporovăia în italiană. Parlava stupidamente! râdea și îmi arunca priviri galeșe - să nu fiu prostuț, să nu mă supăr. După o jumătate de oră îmi trimitea chiar bezele. Galben și tremurând, am luat Suferințele tânărului Werther și m-am duc să citesc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
-nțeleg nimic! Două zile mă țin tare, apoi o iau la întrebări. De unde știa ea o limbă așa ciripită, de unde îi aflase ăla numărul. Spășită, îmi spune că maică-sa o înscrisese la o agenție matrimonială, doar așa, din curiozitate. Italiana o știa de la primul și unicul prieten pe care-l avusese înaintea mea. Ce prieten? Unde l-a cunoscut? Cum arăta? Ce i-a plăcut la el? Păi era în primul an de facultate. Venise în capitală doar să susțină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și Remus. Copilașii din bronz chirciți sub țâțele lupoaicei erau mereu furați de etnia țigănească și expuși în Obor ca cei doi zei principali ai panteonului rrom. Rromulus și Rremus fundaseră Rroma, inventaseră limba rromalo, al cărei dialect sărăcăcios era italiana din zilele noastre. După ce Zuza fu turnată în bronz în piața Cosmonauților, tanti Cucu, zisă și Piratu’ sau Madona cu trandafiri, se înscrise în Partidul Democrat și contribui hotărâtor la alegerea lui Băse ca președinte al Belgiei Orientului peste câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cu ochii în zare, privind amintiri. Cobor apoi să-mi iau o bere de bun venit în primul bistrou, după un ritual care mi-a intrat de acum în sînge. Împrejur sînt mai mult străini, se vorbește mult engleză, ceva italiană. Doi magrebieni stau de vorbă la bar cu patronul. Berea e mică și îngrozitor de scumpă, încît aproape că-ți taie cheful să mai cauți atmosfera bistroului parizian. Știam deja de ultima dată cînd am mai trecut prin Paris, dar încă
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
avere ce-i rămăsese pe cărți scumpe și în călătorii de studii, era obligat să rămână profesor aici, la liceu că, deci, o bună parte din timp o pierdea cu lecțiile. Și de mult nu-l mai interesau latina și italiana; ar fi vrut să predea, dacă s-ar fi putut, istoria civilizației sau filozofia. - Așa cum vrei dumneata să le faci pe toate, nici zece vieți nu-ți vor fi de-ajuns... O dată răspunsese, aproape cu convingere: - Suntem siguri măcar de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
bloc de hârtie. - Veți înțelege de ce a trebuit să recurg la această stratagemă, începu emoționat. Vreau să evit publicitatea. Adevărul este acesta: mă numesc Dominic Matei, la 8 ianuarie am împlinit șaptezeci de ani, am fost profesor de latină și italiană la liceul Alexandru Ioan Cuza din Piatra Neamț, unde locuiesc și acum. Locuiesc pe strada Episcopiei, numărul 18. Este casa mea și cuprinde o bibliotecă de aproape opt mii de volume, pe care am lăsat-o prin testament liceului... - Extraordinar exclamă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
era rănită, dar locul era prea strâmt și nu se putea ridica decât îndoindu-și spatele. - Va veni curând poliția, îi spusese în franțuzește. Apoi, pentru că fata îl privea ca și cum nu l-ar fi înțeles, repetă propoziția în germană și italiană. Veronica își trecu de mai multe ori mâna pe obraz și începu să-i vorbească. La început, își dădu seama că vorbește într-un dialect din India centrală, apoi distinse fraze întregi rostite în sanskrită. Plecîndu-se mult spre ea, îi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
personaj excentric În epocă. Lucrează Într-o editură cu jumătate de normă și mai are o jumătate de normă la o revistă literară. Tovarășul Bicu, absolvent de filologie, secția limbi moderne, vorbește fluent engleză, germană și franceză, se descurcă În italiană și spaniolă. Tovarășului Bicu i s-a oferit să plece În Statele Unite cu o bursă de cercetare la Columbia University. Acum doi ani, și-a tradus un studiu critic despre poezia lui Emily Dickinson și l-a trimis unei reviste
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
scrântit un picior de la prima încercare.) Oricum, începuseră să-și petreacă vacanțele mai puțin la Denver, și mai mult în Europa. Pearl o întovărășea pe Hattie la muzee și la vizitarea monumentelor celor mai cunoscute. Hattie vorbea franceza, germana și italiana. Pearl desigur nu învățase la școală nici o limbă străină și nici măcar gramatica. Un timp, încercă zadarnic să învețe singură franceza, în taină. Dar renunță, cu regret. Când colindau prin orașe, Pearl era muncită de o singură teamă: nu cumva să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
când Hattie îi răspunse că știa germana, o întrebă dacă putea încropi câteva fraze. Fata răspunse printr-o cascadă de observații într-o germană foarte fluentă, pe care preotul nu o putu urmări. Părăsind în grabă germana, o întrebă despre italiană. Da, domnișoara Meynell cunoștea și italiana. Părintele Bernard, când plecase în grabă de acasă, luase cu el și ediția lui din Dante și acum o răsfoi cu o prudență proaspăt dobândită, căutând pasajul pe care-l cunoaștea cel mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
germana, o întrebă dacă putea încropi câteva fraze. Fata răspunse printr-o cascadă de observații într-o germană foarte fluentă, pe care preotul nu o putu urmări. Părăsind în grabă germana, o întrebă despre italiană. Da, domnișoara Meynell cunoștea și italiana. Părintele Bernard, când plecase în grabă de acasă, luase cu el și ediția lui din Dante și acum o răsfoi cu o prudență proaspăt dobândită, căutând pasajul pe care-l cunoaștea cel mai bine, Cântul III din Infernul: „Per me
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
spre Le Val, ținta călătoriei de astăzi. De după Frejus până aici, drumul meu a fost pe lângă pârâul Argens, pe care îl las aici. Este frumoasă Provence, plină de pini, viță de vie, măslini, cu localități ce se aseamănă cu cele italiene, cu străzi înguste și ferestrele ce dau direct în stradă sau piață, unde oamenii stau la mese sub umbrele generoase, mâncând, servind un pahar de vin, bere, suc, sau doar o cafea și discutând liniștiți. De la fereastra camerei poți vedea
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]