11,439 matches
-
de performanțe sexuale amănunțit descrise, lăsând preocupările serioase pentru altă dată. Această altă dată pare că va fi noul roman, căci cel prezent se curmă brusc, lăsând cititorul sur sa soif, în mijlocul unei scene ai cărei protagoniști sunt Andreea, acum iubita lui Vlad, și Laurențiu, fostul iubit, care își gelozește „actuala”. Ca să concluzionăm, Cartușe e un roman „ușurel” (vă rog să notați ghilimelele) doar pentru că Andrei Pogorilowski așa l-a vrut. Lui îi reușește - din prima! - un lucru la care alții
Muzical by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/4467_a_5792]
-
spectacole. Își făcea numărul cum numai ea știa să-l facă, ne saluta pe toți voioasă, cu privirea scânteietoare, apoi dispărea. Prezența ei printre noi născuse controverse. Băieții parcă își pierduseră mințile, văzând-o ca pe o muză, ca pe iubita desăvârșită, ca pe amanta dezinvoltă, fără scrupule, fără regrete. Fetele o devorau din priviri, îi declaraseră război, un război unilateral, pentru că Mili părea că nici nu bagă de seamă toată aversiunea feminină. Nu era de-o frumusețe răpitoare. Din contră
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
strâns la ochi. O las să cadă pe jos și ies din casă. Nu mai am timp de experimente de genul ăsta. Tata are nevoie de mine. În ultimul timp sunt călăuza lui. Sunt ochii lui. Loredana Loghin Alpha Male Iubita mea are doi câini foarte faini. Husky-ul și-a înfipt colții în brațul meu drept, dar am reușit să mi-l retrag la timp. Se mulțumește doar cu geaca de piele pe care o sfâșie numai ca să-mi facă în
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
cu carnea și laptele meu. Și ei se îneacă în propria lor vomă. Nici o remușcare. Doar gloriosul meu răget peste toată jungla. Privesc în zare. Stelele clipocesc în înaltul cerului. Vecinii trag înapoi obloanele. Macii își curăță ultimele semințe. Și iubita îmi linge stropii de transpirație de pe gât. Se anunță o toamnă liniștită. Așteaptă să adorm ca să-mi poată șopti la ureche: Tu ești Alpha Male. Pleoapele mi se deschid și pupilele mi se dilată ca într-un film prost cu
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
ar duce naibii cacealmaua. Sunt ordonate cu fața-n jos, pe masă, dar le știu pe de rost. Blonda renunță la patru cărți. Celălalt, la una. Are mână bună, zic. Ridică miza, cu jovialitate, de parcă ne-ar face o favoare. Iubita lui se retrage. Mă uit la tentativa ei de lenjerie intimă. Râde. Îmi ascund neliniștea într-o gură de vin sorbită cu sete. Întoarce cărțile. Full de patru cu șase. Jubilez. Careu de ași. Răsturnarea de situație îl ia prin
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
alb, ca dat cu talc, dar era Tom, îmbrăcat militar. Fuma fuma încă din liceu împrăștiind fumul cu mâna, și, când ofițerii se dădură în lături, să-i facă loc, Tom, parcă știind că-i în sală, strigă tare numele iubitei lui, al Irinei. De unde-o știa? Unde se cunoscuseră? Când? Imposibil! Scoase un geamăt. Descleștă mâinile. Se desprinse de balustradă. Pipăind ușor cu vârful piciorului, căută ușa de la cabină. Se buși în ea cu umărul. Se proiectă dincolo, într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
absolut singur în ecoul pe care îl creează; pierdut într-o lume străină, în fața căreia își caută totuși gloria și strălucirea. Erosul însuși devine o farsă, un mod eronat de a cuceri spațiul: Așa mă știu: livid, livid, Cutreierând memoria iubitei. (Magica) În general, poetul evită mărturisiri publice în privința relației cu iubita lui, așa cum nu se dezvăluie decât voalat în privința relației cu divinitatea. Sunt probleme de interioritate maximă pe care nu dorește să ni le încredințeze? Acea imensă mefiență care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
lume străină, în fața căreia își caută totuși gloria și strălucirea. Erosul însuși devine o farsă, un mod eronat de a cuceri spațiul: Așa mă știu: livid, livid, Cutreierând memoria iubitei. (Magica) În general, poetul evită mărturisiri publice în privința relației cu iubita lui, așa cum nu se dezvăluie decât voalat în privința relației cu divinitatea. Sunt probleme de interioritate maximă pe care nu dorește să ni le încredințeze? Acea imensă mefiență care îl caracterizează ne este pasată prin oglindă nouă, cititorilor? În orice caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
caută, dar nu se găsesc niciodată pentru că starea lor androginală nu le permite să se regăsească în altă parte decât în ei înșiși. Dar își trimit irizările reciproce, ca semnal de recunoaștere, pentru că altfel nu ar putea supraviețui. Poetul și iubita lui sunt ca și actorul și proiecția pe sticlă. Cei doi protagoniști dublează viziunea, deci sentimentul însuși este dublat. Și jocul este dublu. Pe de o parte, nevoia de a rosti cuvinte, de a gesticula, de a clipi des în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
dublat. Și jocul este dublu. Pe de o parte, nevoia de a rosti cuvinte, de a gesticula, de a clipi des în fața oglinzii, toate acestea și nu numai se încarcă acum cu semnificații noi, astfel încât fie și a pomeni memoria iubitei devine un act sacrificial, de natură esențialmente erotică; pe de altă parte, nevoia de a trăi erosul eșuează în oglindă, în starea de împlinire androginală. Așa încât dragostea este în același timp platonică și carnală, meditație și luptă. Ambiguitate și splendoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
ça, si je me souviens bien, l'irréversibilité du temps. Le sentiment de l'aventure serait, tout simplement, celui de l' irréversibilité du temps.15 "Sentimentul aventurii" este un sentiment al absurdului, al neverosimilului: Noaptea vrăjită va străluci ca brațul iubitei mele, pumnalul singurătății mă va străpunge până la os, până-n plăsele. Și eu, beat de jale, orbit, voi striga: Unde e viața mea, unde e viața mea? Întrebarea sună neverosimil subiectului însuși, care o amplifică nemăsurat (într-o parabolă gestuală), știind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
de fapt, perfect opozabile. Vino, nu veni reunește, de pildă, un verb al aproprierii de alt verb, care nu este al îndepărtării, ci al suspansului, al așteptării cutremurate. Rezultatul este o dulce sfâșiere, un dorit chin erotic: Vino, nu veni, iubito între toate aleasă, Vino, nu veni, dulcea mea înserare... Mișcarea spre înăuntru presupune, aici, o eminesciană pierdere "pe malul apei", o că-dere în singurătatea dragostei, abisală. Mișcarea retractilă, de cucerire a interiorității, înseamnă devenire. Mișcarea în afară înseamnă pierdere. Devenirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
doisprezece kilometri, tinerețea cu dorințele de aventură și patima iubirii își spuneau cuvântul. Ciolac și-a găsit o văduvioară tânără și frumoasă în Tansa, deci mult mai aproape de pădure. Într-o zi mohorâtă de toamnă, Ciolac s-a dus la iubita lui Ileana, că așa o chema. Când s-a întors de acolo se înserase de-a binelea și se lăsase și o ceață deasă. Ciolac mergeaîncet și clătinându-se, având pușca pe mână, cuțitul și pumnalul la brâu, porthartul pe
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
bucurii de până acum, că l-a lovit una și mai mare, i-a murit nevasta și a rămas cu patru copii, toți mici, și s-a tot însurat el până când i-au crescut copiii mai mari, iar din toate iubitele, i-a mai născut ultima un băiat. Vremuri grele, de restriște A venit tăvălugul nemilos al celui de-al Doilea Război Mondial și a luat toată floarea tinereții din toate satele și au mai rămas doar cei cu țâța-n
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
acest slujitor al Tău. Luminează-mă să fac ceea ce se cuvine, eu nu vreau să supăr pe nimeni. Ce au alții cu mine de nu mă lasă să trăiesc atât cât mai am zile, cu singura femeie pe care am iubito În viața mea? Cum să-i cer ei să treacă pe rit vechi? Iată că nici după treizeci de ani nu ne dau pace. Singura soluție este să trec eu la religia ei și așa ne vom cununa cu voia
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
pare că am reușit să-i înveselesc, dar mă gândesc dacă am încercat să-i înveselesc pe ei sau să-mi ascund frica mea. Poate, ce am reușit să fac pentru ei, a fost să le amintesc de iubiții și iubitele lor. Am început să mă gândesc la viitor. Nu știu ce ne așteaptă. Nu-mi mai pasă cu cine o să fim, ceea ce contează e să nu fim victimele, proștii celor care împart milioane. Cred că majoritatea realizează că poate să ne aștepte
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
rămase de la bătrânul scriitor basarabean. Deschid caietul pe la mijloc (am obiceiul să fac un fel de sondaj înainte de a începe să citesc o carte) și dau de un pasaj ce îl prezintă pe Domnul R. ca fiind obsedat de corpul iubitei sale. Îl visează și în somn, și treaz, pe porțiuni anatomice, pe care le „parcurge” cu ochii și cu buzele... Remarc că eroul lui P.H.L. nu este preocupat și de reacțiile femeii, nu „vede” sau nu dă importanță „răspunsurilor” Teodorei
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
atunci s-ar putea atinge un echilibru... P.H. Lippa este un pudic și nu îndrăznește să-și pună eroul în situații jenante. Un scriitor de la anul 2000 ar relata pe larg despre felul în care personajul își satisface sau nu iubita, cîte erecții are în 24 de ore, cum suportă „capriciile” ei și când cade pradăpresimțirilor, precum că într-o zi va fi schimbat ca o haină uzată cu una nouă... Prozatorul de azi își ia unele libertăți de limbaj pe
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
ani. Nu țin să-l înscriu pe autorul meu într-o galerie de îndrăgostiți celebri. Ceea ce mă atrage spre lectură este faptul de viață, „transfigurat” prin scris, prin literatură. Jurnalul său a fost păstrat de cineva apropiat, poate chiar de iubita necunoscută descrisă în text. Îl va fi fost acceptat ca pe un document al legăturii lor secrete, ce îi va îngădui să retrăiască mai târziu clipele minunate de odinioară... Sau... poate nu! 3 mai 2006 Reiau lectura în timp ce ascult muzică
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
ora 21,45. Un tango emanând senzualitate tipic „latino”, Una musica brutal, cântat de Cristina Vitalonga. Ciudata muzică pare să evoce o efigie feminină care „aduce” cu personajul din însemnările lui P.H.L. Numai că Profesorul nu este deloc „brutal” cu iubita sa. O adoră la modul sincer, cu sentimentul că nu mai este cale de întoarcere, că trăiește o experiență unică, totală, definitivă. O „dragoste înțeleaptă” - încearcă Profesorul să-și definească trăirile. Iar eu îmi imaginez situația lui ascultând un alt
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
nu ostentativ!) unor episoade similare din istorie, din literatură. P.H.L. consemnează și curiozitatea Profesorului de a o întreba ce simte în momentele de maximă trăire a actului sexual (orgasm). Intelectual „dornic să știe tot”, el ar vrea să-i ofere iubitei sale nu doar tandrețe, ci și posibilitatea (cât mai des!) de a-și topi „inerția existențială” în sfera strălucitoare a senzației de zbor, după cum vede (sau simte) el ca bărbat satisfacția ultimă, iubirea ca acuplare. La întrebare, Teodora i-a
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
viața sa. Aici P.H.L. încearcă să dea un plus de substanță relatării sale. Iat-o pe Teodora făcând un acces de gelozie, după o mică imprudență a Profesorului. După o clipă de uimire înțelege că este obligat să menajeze sensibilitatea iubitei sale, să prevină orice suspiciune. Pentru aceasta trebuie să exerseze, să încerce cât mai des să simtă cu inima ei, să gândească „în gândul ei”. Deși reproșul ei i-a părut nedrept la început, a încercat să privească „dinspre” ea
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
rămasă în memoria studiosului în ale limbii și culturii latine: „Quidquid agis prudenter agas et respice finem.” (Orice întreprinzi fă cu înțelepciune și ai în vedere sfârșitul). În orele întâlnirilor ratate, Domnul R. se angajează în lungi convorbiri imaginare cu iubita sa. Uneori îi oferă răspunsuri (la întrebările și neliniștile ei) în forma unor poezii de circumstanță. Interesant, P.H.L. „se preface” a scrie în vers liber, sau „modernist”, cum se spunea în vremea sa. Tocmai el, autorul de versuri în stil
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
putea să dăinuie cu o secundă mai mult este fapta: ceea ce va fi fost săvârșit numai și numai din dragoste. La acest punct, confruntarea cu sine rămâne deschisă. Deocamdată este sigur de un singur lucru: ar vrea să facă pentru iubita lui ceva deosebit, „pentru totdeauna”. „O expresie tentantă ca un vin vechi” - constată P.H.L., degustător recunoscut cândva în hrubele pline de licorile binecuvântate ale Basarabiei. Contemplându-și eroii, P.H.L. justifică într-o paranteză, din nou, dar altfel, titlul pe care
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
mintea ferecată de această vrajă, Domnul R. nu a gândit vreodată foarte serios la acel eveniment, ce ar putea schimba total cursul „relației” sale cu Teodora. Cum va răspunde acestei noi și neprevăzute „încercări”? Primul gând s-a îndreptat spre iubita lui, mamă a doi copii de vârstă școlară, cu venituri modeste... Se va putea „descurca”? Mai mult, s-ar putea să intre „în gura târgului”, știut fiind că soțul ei nu a mai dat pe acasă de vreo doi ani
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]