8,326 matches
-
vrerea. POSACUL: Cu adevărat, ascultătoare fiică se dovedește a fi domnița Ana... PRICINĂ: Păi altfel cum? Că-ndată-i tai... (gest de decapitare) POSACUL: Chââmmm! ... PRICINĂ: Îi tai din zestre, ce-ai crezut tu?! Așa. Acuma să pășească la vedere iubita noastră fată mijlocie, Dana, și să ne spună dacă i-a rămas cumva gândul și vrerea la vreunul din feciorii de os împărătesc întâlniți la sindrofii sau la iarbă verde. DANA: Mărite tată, față de tine nimic nu poate fi ascuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
știi că-n juru-ți e pace și oamenii se bucură de rodul trudei lor. LIOARA: Cu adevărat, așa este! Iaca, eu acuma sunt singură și mi-i urât de-atâta singurătate, așteptând întoarcerea slăvitului meu soț și a fiului meu iubit. N-ai vrea tu, fată cuminte, să stai cu mine și să-mi cânți un cântec din cele ale copilăriei tale? Ia un gherghef și, lucrând, cântă-mi. LIANA: Mă sfiesc, Măria Ta. Eu glas preafrumos n-am, și cânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
dac-or avea buna-plăcere! Să se dea la masă aici și în celelalte încăperi, unde s-a așezat, după cuviință, partea femeiască, asemenea unde s-au așezat voievozii și unde stau sfetnicii. (Muzică. Se aduce la masă. Gând se ridică.) Iubiți ai noștri oaspeți, mai întâi mă rog de iertare dacă unii sau alții dintre domniile voastre socot că n-au fost primiți cum meritau sau nu li s-a arătat cinstea cuvenită. PRICINĂ (tușește cu înțeles): Chm, chm... GÂND: Spre împăcarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
înșfăca de chică odată... PRICINĂ: Eu ocara asta n-o mai pot îndura! Să-mi spui dară, frate Gând-Împărat, m-ai chemat la nunta feciorului tău ca să-ți râzi de mine? GÂND: Ciudate vorbe! Oare ce te-a supărat așa, iubite al meu oaspete Pricină-Împărat? PRICINĂ: Încă mai întrebi?! La cei din dreapta și din stânga mea bucatele-s omenești, așa cum se cuvine la o masă luminată ca aceasta. Iară la mine-n talger mi s-au adus bucate pe care nici jivinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
a vrut să mă otrăvească, așa cum a arătat și Gras-Împărat, aici de față. Să-i taie capul! GRAS: Da' de ce să mi-l taie? Ți-ai pierdut mințile? PRICINĂ: Nu ție, bucătarului. GRAS: Așa da, bre! LIANA: Slăvite Gând-Împărat și iubite tată-socrule, îngăduie-mi să vorbesc. LEHAMITE: Ce-i trebuință de-atâtea vorbe? Pe acela să-l taie... istuilalt să-i deie alte bucate... BOLOVAN: Frumoasă nuntă și bine petrecem, ha, ha, ha! GÂND: Spune, fata mea. LIANA: Mai-marele peste bucătari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
sunt pregătite chiar de mâna mea. (rumoare) LIOARA: Ce spui tu acolo, fata mea?! PRICINĂ: Să-i taie capul! Cine îndrăznește a se purta necuviincios și a-și bate joc de-un împărat cată a fi scurtat fără întârziere! BRĂDUȚ: Iubiți părinți și luminați oaspeți, s-o ascultăm mai întâi și mai întâi pe soția mea. După cum o cunosc eu, n-a făcut ce-a făcut fără a chibzui înainte. BOLOVAN: Ba eu cred că i-ați căutat în coarne mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
fost în viață, și sub grija tatălui meu, ocrotindu-mă el cu dragoste și îngăduință, așa cum a făcut și cu cele două surori ale mele, Ana și Dana. PRICINĂ. Doar n-ai să spui că tu ești... LIANA: Ba da, iubite tată, eu sunt Liana, fiica ta cea mai mică, pe care te-ai supărat odată, de mult, și-ai alungat-o de la mila ta și de sub acoperișul tău. Îngăduie-mi acuma, când ne întâlnim din nou, să vin să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
veți găsi vinovată, atunci să mi se taie capul pentru necuviința mea. (rumoare) GÂND: Mai înainte de toate, îl rog pe Măria Sa Pricină-Împărat să ne arate dacă cele spuse de nora noastră sunt adevărate. PRICINĂ: Adevărate, până la ultima vorbă! GÂND: Atuncea, iubite cuscru al nostru, te rugăm pe tine să fii judecător, ca tată drept al Lianei și ca unul care te-ai socotit ocărât prin bucatele aduse în fața ta. BOLOVAN: Hă, hă, dacă mă punea pe mine să fac judecata, îndată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
lui unchi-miu’ era, orice s-ar spune, extrem de bine garnisită, aprovizionată sau cum vreți s-o luați. Găseai acolo de la Almanahuri ale umorului sau Perpetuum comic, cum parcă se numea și nu înțelegeam ce vasăzică asta, până la Cel mai iubit dintre pământeni, carte pe care o împrumutase de la maică-mea și nu apucase s-o citească. Atunci când citea o carte scria ordonat la sfârșitul ei: „Terminat de citit pe 27.04.1979“. Imediat lângă anunțul în cauză: „Cumpărat la data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
apucase s-o citească. Atunci când citea o carte scria ordonat la sfârșitul ei: „Terminat de citit pe 27.04.1979“. Imediat lângă anunțul în cauză: „Cumpărat la data de 31.07.1976“. Sau, mă rog, orice altă dată. Cel mai iubit... nu-l citise. Aștepta, zicea el, să iasă la pensie. A ținut-o așa vreo trei ani buni. Cu orice tipăritură proceda la fel. Și în România Mare, după ’90, marca articolele pe care le parcursese cu o cruciuliță mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
la locul lor, iar inima îi vibra, îi creștea în piept și i se umplea de o trufie fără margini. Apoi, începea să povestească ce vrei și ce nu vrei cu o deosebită franchețe, căci întotdeauna, în compania unui prieten iubit, inima omului este aplecată spre sinceritate. În sumbra dimineață, la care m-am oprit eu cu povestirea mea, trezindu-se din somn - în chip tare curios - mult mai târziu decât de obicei, acesta, după salutul cuvenit oglinzii, ca să nu întârzie
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
decât revolta sufletului său în fața adormirii minții celorlalți. Totuși, dacă sora sa, văzând aceasta, se resemnase în cele din urmă, mama sa se poate afirma, cu toată tăria, că nu. Toate mamele își sădesc în suflet, la nașterea odorului lor iubit, un amestec omogen de speranțe, de așteptări și de viziuni pozitive asupra nou-născutului. Pe măsură ce se scurg anii, acest amestec din sufletul lor fie sporește în dimensiuni, alimentat fiind de succesele repetate ale odraslei, fie scade, se împrăștie treptat și dispare
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
totuși, și-au manifestat credința? Ei, ce dovadă mai bună a faptului că am dreptate mai vrei în plus? Așa încât, te întreb acum într-un cuvânt, ce ești tu: om sau jivină?! Ah, prea de multă vreme nu mai sunt iubită, prețuită, respectată, și asta-i numai din vina ta, adică din vina necuviinței, a prostiei și a neobrăzării crase, ce le arăți tu față de mine, mama ta! Canalie, îmi vine să te reneg și să nu mai privesc deloc în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
mai mult decât mine în puterile mele. Ei au fost primii mei învățători. Au fost „mama” și „tata”, acei doi îngeri păzitori pe pământ, pe care fiecăruia din noi ni-i rânduiește Dumnezeu, alături de care tot copilul se simte ocrotit, iubit și fericit.”. Și, mai adaugă, cu privire la acești adevărați „îngeri păzitori”: „Mereu m-am întrebat, de unde, oare, atâta dragoste în tot ce făceau pentru noi? Cu dragoste ne învățau, cu dragoste ne certau, cu dragoste ne primeau și tot cu dragoste
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
se roagă Maicii Domnului, în acea zi, înainte de a se face ziuă afară, ea vine și intră în sufletele lor, lăsându-le binecuvântare. Și ce coincidență frumoasă! În zorii acelei zile, pe când dormeam toți duși, bunica Dosia, vecina noastră cea iubită, care o iubea pe Maica Domnului mai mult decât își iubea propria viață, venea prin întuneric la noi acasă încărcată cu de toate. Bătea la ușă și tata îi deschidea. Ne trezea pe toți din somn și, așa cum stăteam așezați
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
mai mult decât mine în puterile mele. Ei au fost primii mei învățători. Au fost „mama” și „tata”, acei doi îngeri păzitori pe pământ, pe care fiecăruia din noi ni-i rânduiește Dumnezeu, alături de care tot copilul se simte ocrotit, iubit și fericit. Mereu m-am întrebat, de unde, oare, atâta dragoste în tot ce făceau pentru noi? Cu dragoste ne învățau, cu dragoste ne certau, cu dragoste ne primeau și tot cu dragoste ne iertau atunci când greșeam. Pe toate se stăruiau
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
mai mult decât mine în puterile mele. Ei au fost primii mei învățători. Au fost „mama” și „tata”, acei doi îngeri păzitori pe pământ, pe care fiecăruia din noi ni-i rânduiește Dumnezeu, alături de care tot copilul se simte ocrotit, iubit și fericit. Mereu m-am întrebat, de unde, oare, atâta dragoste în tot ce făceau pentru noi? Cu dragoste ne învățau, cu dragoste ne certau, cu dragoste ne primeau și tot cu dragoste ne iertau atunci când greșeam. Pe toate se stăruiau
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ei, de cele mai multe ori graba cu care făceau dragoste, din cauza agendei lui, o transforma în păpușă gonflabilă, în acele momente simțea cum se rupe ceva în ea, ceva îngrozitor de profund, simțea greșeala de a-și fi creat un astfel de iubit ficțiune, dar nu mai era drum de întoarcere, iubitul ei ficțiune îi intrase în toate fibrele, îi devasta zilele, îi pârjolea nopțile, devenise umbra ei. Ca să scape cumva de el se așezase lângă telefon, aștepta să o sune ca să-i
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
nesuportat. Aștepta ca mizeriile și meschinăriile lui Alex să o obosească și să se hotărască să renunțe la el. Până la urmă nu există altă cale. Deocamdată se purta în afara oricărei demnități. Ea, femeia inaccesibilă, femeia râvnită de atâția bărbați, femeia iubită cândva de soț cu ardoare. Își aducea aminte de mezinul orchestrei, care îi spusese într-o zi: "Vreau să apuc ziua în care te văd și pe tine îngenuncheată de un bărbat". Venise ziua aceea, dar ea nu voia să
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
consacrare: 1. Produsul este estetizat. 2. Produsul este "anunțat". 3. Produsul este sublimat. 4. Produsul este sacralizat. Comunicarea receptorului A. Mesaj de reușită practică: 1. Consumatorul liniștit. 2. Consumatorul competent. 3. Consumatorul expert. B. Mesaj de reușită psiho-afectivă: 1. Consumatorul iubit. 2. Consumatorul narcisist. 3. Consumatorul seducător. 4. Consumatorul care destinde atmosfera. 5. Consumatorul extaziat. C. Mesaj de militantism: 1. Suporterul convins. 2. Suporterul exigent. 3. Suporterul îndrăgostit. 4. Suporterul fanatic. D. Mesaj de simbioză"68. După cum am afirmat și anterior
Campanii şi strategii de PR by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Administrative/904_a_2412]
-
spațiul scenic. Acesta salută ștrengărește, ducându-și un picior Înainte și Înclinându-și fruntea peste care Îi atârnau firele de păr. Publicul izbucni Întrun vacarm de aplauze. Câțiva copii se ridicară În picioare și Începură să strige numele păpușii lor iubite, din doua silabe: Gri mmi... Gri-mmi... Gri-mmi... Păpușa se aplecă și culese, Într-un joc de mim, interpretat cu aleasă trăire, o floare imaginară, pe care o atinse cu delicatețe de obraz și, sărutândo, o aruncă spre public. Culese o
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
felul, zgâriat pe mâini și pe picioare. Tremuram nestăpânit. Mi s-a părut că aud râsete stridente În urmă, miorlăituri, schelălăituri. Adânc tulburat, cu o senzație de toropeală, m-am târât până În dormitor, pierdut. Mama stătea În bucătărie, pe scaunu-i iubit (avea o perniță roșie, cu model floral În relief), și mi povestea precipitat despre vecina ei (doamna Milerovna Jurilovca ), o lipoveancă planturoasă și cochetă, care contractase o boală ce nu se poate spune și se temea să o vadă un
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
una cu mine, conferindu-mi o siguranță și o importanță deosebite. Numai că, odată cu trecerea anilor și, consider, din prea mult exces de zel (am exagerat purtându le), pentru că “am cerut” prea mult de la ele, hainele mele dragi, pantalonii mei iubiți și sacoul meu deosebit au Început, după cum era de așteptat, să se uzeze. Puțin câte puțin, azi un pic, mâine și mai mult, s-au decolorat ușor, s-au uzat vizibil, au... Îmbătrânit. Am Început să le port mai rar
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
în oraș. Iar tu nu îi puteai refuza pe cei veniți să mai simtă cum e pădurea, cu foșnete de frunze și cu iarbă umedă la tălpi, așa cum nu ai putut refuza nici pădurea atunci când a știut să se facă iubită. Mai întâi doar de tine, mai târziu de toată lumea. CEI CARE ASCULTĂ — E cineva? Întrebarea este doar pentru cei care aud cuvintele călătorului și pentru care vocea acestuia răzbate întunericul ca un ecou. Ei îi vor auzi pașii urmând drumul
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
luă la fugă, nu simțea decât o imensă părere de rău că nu putuse să facă mai mult, adică să facă ceva cu adevărat, doar avusese cele mai bune intenții și își dorea așa de mult să fie plăcută și iubită, dar nu avusese suficient timp să miște nici măcar un deget. El însă trebuie să știe totul. El oricum văzuse în sufletul ei, așa cum nici mama, nici tata nu văzuseră, nici măcar Dan, iar asta o făcu să se rușineze. Mergea să
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]