2,415 matches
-
dematerializată”. Mai mult, în Noul Testament, cuvântul „înviere” nu înseamnă „viață de după moarte”, ci semnifica și semnifică ceea eu numesc „viață după viața de după moarte”. Deși ideea aceasta e dificil de înțeles, dacă ne întoarcem în lumea antică, și în cea iudaică, și în cea păgână, cuvântul „înviere”, împreună cu celelalte cuvinte înrudite din alte limbi, cu siguranță, nu se referă la destinul omului imediat după moarte, ci mai degrabă la viața plăsmuită într-un mod nou, la un moment dat, dincolo de acea
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
în alte aspecte ale viziunii despre lume, dar când cineva pierde persoana iubită, vrea să-i facă o înmormântare cât mai asemănătoare cu înmormântările pe care le-au știut dintotdeauna. În cazul primilor creștini, care proveneau din toate colțurile lumii iudaice și păgâne, am putea foarte bine să ne închipuim că, de-a lungul primelor două secole, am putea găsi dovezi ale existenței a tot felul de credințe despre viața de după moarte, pe care le aveau diferitele grupuri de creștini. Chestia
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
când toți din biserică par mai mult foști păgâni decât foști evrei, viziunea despre lume și credințele pe care le țin, ca și felul de viață pe care încearcă să-l trăiască, se vede de departe că sunt de factură iudaică. Totuși, creștinii au introdus câteva modificări în credința iudaică despre înviere și au aderat la ele în măsură mai mică sau mai mare. Primii creștini țineau cu tărie la o viziune a speranței viitoare, care avea în centru ideea învierii
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
decât foști evrei, viziunea despre lume și credințele pe care le țin, ca și felul de viață pe care încearcă să-l trăiască, se vede de departe că sunt de factură iudaică. Totuși, creștinii au introdus câteva modificări în credința iudaică despre înviere și au aderat la ele în măsură mai mică sau mai mare. Primii creștini țineau cu tărie la o viziune a speranței viitoare, care avea în centru ideea învierii. Ei nu credeau pur și simplu în viața de după
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
era, dar, de fapt, ei știau destule pentru timpul lor. Noi trebuie să ne păzim de un anume snobism cronologic, de falsa superioritatea față de predecesorii noștri antici. Primii creștini își mărturiseau credința în înviere în cadrul acestui adevărat sistem de credință iudaică, dar nu fără unele transformări sau mutații semnificative. Vom enumera șapte dintre ele. Prima mutație privește faptul că în creștinismul de la început nu exista efectiv niciun spectru al credinței despre înviere. Existau câteva variante locale: la sfârșitul Apocalipsului se vorbește
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
în privința învierii). În fond, în creștinismul de la început nu avem de unde nota ceva despre varietatea credinței. A doua mutație este similară: credința în înviere nu era atât de importantă, de centrală și vitală în perioada celui de-al doilea templu iudaic, precum era pentru primii creștini. Se pare că rabinii credeau în înviere, dar, cu excepția uneia sau două discuții, voluminoasele tomuri rabinice tratează în cea mai mare parte alte chestiuni. Spațiul și importanța date învierii nu se compară cu cele acordate
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
lor în înviere. În creștinismul de la început, învierea era așadar centrală și vitală, mult mai mult decât era în sânul iudaismului. A treia mutație operată de creștinismul de la început la credința despre înviere din timpul celui de-al doilea templu iudaic constă într-o viziune mult mai detaliată a conținutului ideii de înviere. Dacă luăm în considerare textele iudaice din epoca celui de-al doilea templu, putem observa că unele, precum 2Mac 7, concep învierea aproape ca întoarcere într-un trup
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
în sânul iudaismului. A treia mutație operată de creștinismul de la început la credința despre înviere din timpul celui de-al doilea templu iudaic constă într-o viziune mult mai detaliată a conținutului ideii de înviere. Dacă luăm în considerare textele iudaice din epoca celui de-al doilea templu, putem observa că unele, precum 2Mac 7, concep învierea aproape ca întoarcere într-un trup foarte asemănător cu cel avut în viață. Dar, dacă luăm în considerare Dan 12, aici se spune că
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
observa că unele, precum 2Mac 7, concep învierea aproape ca întoarcere într-un trup foarte asemănător cu cel avut în viață. Dar, dacă luăm în considerare Dan 12, aici se spune că cel drept va străluci ca stelele. În scrierea iudaică numită 2Baruh, când vorbesc despre acest argument, scriitorii afirmă că, deși păstrează calitatea trupească, ființele înviate se aseamănă cu îngerii. Primii creștini, dimpotrivă, vorbesc cu mult mai multă precizie despre cum va fi trupul înviat: un trup transformat, tot material
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
Scrisoarea către filipeni, Paul nu-l întrebuințează ca să spună că noi vom străluci ca o lumină, ci că mărturia noastră, adică sfințenia vieții noastre, va străluci, în sens metaforic, în lume (Fil 2,15). Așadar, a treia mutație în cadrul viziunii iudaice despre înviere privește faptul că noi percepem mult mai deslușit cu ce se va asemăna acest trup. Va fi o stare fizică transformată, nu în sensul că va străluci, ci că va fi incoruptibilă, nu va fi atinsă de degradare
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
lăsându-i pe ceilalți în poziția de a merge să vorbească lumii despre evenimentul la care au fost martori. Așa cum o pricepeau ei, „învierea” trebuia să fie ceva care se întâmplă tuturor, la sfârșit. Existau, cu siguranță, și alte mișcări iudaice care susțineau un fel de „escatologie inaugurată”, care credeau că Dumnezeu a început deja să-și împlinească promisiunile, dar niciuna dintre ele nu pretindea că o singură determinată persoană a înviat deja, așa cum reclamau primii creștini. Și au persistat în
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
Care era situația în cazul creștinilor? Liderul cel mai important mare, în Biserica de la început era Iacob, fratele Domnului, figura cea mai mare respectată, om de rugăciune, un învățător rafinat. Era respectat nu doar de creștini, ci și de autoritățile iudaice. Toți știau că era ruda lui Isus. Cu toate acestea, nimeni nu visa să spună că Iacob ar fi fost Mesia. Conform modelului trasat anterior, ar fi trebuit să-l considere Mesia, dar dacă n-au făcut-o pentru simplul
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
ființă întrupată, încât au inventat povestiri despre el cum mânca pește prăjit, pregătea micul dejun pe malul mării, putea fi atins și așa mai departe. Problema e că această succesiune de faze propusă e foarte ciudată, chiar și în termeni iudaici. Dacă primii creștini ar fi parcurs această cale, căutând în Scripturi și inventând povestiri pe baza sa, ne-am fi așteptat ca ei să preconizeze că Isus va învia strălucind ca o stea, în definitiv, conform cu ceea ce spune textul bine
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
Literatură universală comparată 4 Artele spectacolului de teatru 4 Teatrologie 4 Facultatea de Istorie și Filosofie Istorie 4 5 Filosofie 4 5 Arhivistică și Istorie 4 Istorie Istoria artei 4 Istorie Arheologie 4 Istorie Bibliologie și Biblioteconomie 4 Istorie Studii iudaice 4 Istorie Relații internaționale și studii europene 4 Filosofie Sociologie 4 Filosofie Comunicare socială și relații publice 4 Facultatea de Sociologie și Asistență Socială Sociologie 4 5 Asistență socială 4 5 Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației Psihologie 4
by Suzana Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1100_a_2608]
-
au avut acces la izvoare antice și, în caz afirmativ dacă și în ce măsură le-au transmis cu fidelitate (Lang 1981 și Stolz 1996). Problema se repetă și în cazul istoricului evreu Josephus Flavius (circa 37-100 d.C.) cu privire la cartea sa Antichități iudaice: în expunerea sa, de cele mai mult ori, autorul nu se distanțează de povestirea biblică (cu atât mai interesante sunt cazurile în care prezintă tradiții independente); caracterul eminamente apologetic al operelor sale îl obligă pe cititorul modern să fie mai
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
neclare, pe când încerca să împiedice înaintarea faraonului Necao II ce se îndrepta spre nordul Mesopotamiei pentru a-i veni în ajutor ultimului rege asirian (2Reg 23,28-30); în plus, textul biblic care este deteriorat și reconstruit pe baza operei Antichități iudaice, X 74 ș.u. a lui Josephus Flavius afirmă lapidar, orice ar însemna aceasta, că faraonul „l-a ucis la Meghido, la prima lor întâlnire”. 3.4. Inversarea perspectivei Introducem în discuție problema credibilității istoriografiiei Dtr în relație cu religia
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
a dăinuit timp de aproape un mileniu (fondat de regele Solomon spre jumătatea secolului al X-lea î.C., a supraviețuit până în anul 70 d.C.), cât mai ales pentru locul central pe care l-a ocupat în credința și pietatea iudaică, în special în epoca postexilică când a devenit și nucleul ebraismului ca națiune: aici se transmiteau tradițiile poporului, se celebra trecutul reconstruit hagiografic, se aștepta împărăția mesianică viitoare și se exercita unica formă încă posibilă de autoguvernare pe plan local
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
de „Zidul plângerii” sau „Zidul occidental”, rămas până astăzi după distrugerea templului, este de fapt peretele de susținere din partea lărgită a muntelui templului). Templul va fi distrus în anul 70 d.C. în timpul acțiunilor de cucerire a Ierusalimului, în urma primului război iudaic. f) În ce consta cultul practicat în templu? În mod neașteptat, în afară de mențiunea sacrificiilor, textele sunt reticente cu privire la acest subiect, făcându-l pe cititor să creadă că acolo se celebra doar cultul lui Yhwh. Doar secțiunea dedicată reformei regelui Iosia
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
ceva timp, după cum am văzut mai sus în (5.4.d) cu privire la textele de la Elefantina, sunt stabilite deja două dintre elementele fundamentale ale credinței lui Israel. 7.3. Misiunea între păgâni Din aceste elemente derivă un sector nou al religiei iudaice: misiunea între păgâni în epoca elenistă. a) În legătură cu acest fapt, Isus le adresa fariseilor un reproș, de altfel, ambiguu: „Vai vouă cărturarilor și fariseilor ipocriți, voi străbateți marea și uscatul ca să faceți chiar și numai un prozelit și, când l-
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
mai lent decât în cazul altor solemnități: conform celor notate anterior (cf. 11.1.f și 11.2.e), sărbătoarea e atestată doar indirect în două fragmente biblice și nu apare nicăieri în cărțile deuterocanonice, fiind acceptată numai în mediul iudaic heterodox (Cartea Jubileelor și probabil la Qumran). Abia spre începutul perioadei populare a reușit să-și facă loc în templu și sinagogă. Cel puțin ipotetic, acest lucru era posibil doar după eliminarea acelor idei de origine cananeeană ce constituiau un
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
Nou de toamnă (în uz și astăzi în sinagogă), de origine cananeeană, considerat drept cel oficial, calculat după fazele lunii și ciclul agricol. Unii comentatori au observat, pe bună dreptate, că e cel puțin bizar că, în ciuda atestării în tradiția iudaică, confirmată de popoarele limitrofe, în Biblia ebraică lipsește orice aluzie la faptul că prima zi a lunii a șaptea ar fi fost ziua de Anul Nou; dimpotrivă, conform Ex 23 și 34, această zi n-ar cădea în prima zi
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
luna ’ădăr (luna repetată în anii bisecți, caz în care cade în al doilea an), adică, după calculul nostru, în februarie-martie; cu toate acestea, nu a intrat niciodată în calendarul liturgic ca sărbătoare principală. Originea sa trebuie căutată în „diaspora” iudaică orientală; în iudaismul palestinian este atestată începând cu prima jumătate a secolului al II-lea î.C. (2Mac 15,36 menționează „ziua numită a lui Mardoheu”); totuși e plauzibilă o datare mai veche și în Occident; la evreii orientali se
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
aluzie la faptul că sâmbăta ar putea fi o zi nefastă, chiar și dacă am elimina din religia yahwistă toate valențele sale originare negative; pe lângă aceasta, în Babilon, ziua nefastă nu cădea de mai multe ori pe lună, precum sâmbăta iudaică, ci o singură dată. c) Și legătura sâmbetei cu luna nouă ni se pare problematică, iar în forma în care era considerată la începutul secolului al XX-lea, pe baza paralelismului dintre sâmbătă și luna nouă prezentă în profeți (exceptând
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
romană, de domnia lui Irod și apoi din nou de ocupație, iudaismul dobândește progresiv trăsăturile care îl disting și acum. O altă tragedie venită ulterior a fost distrugerea templului și a capitalei Ierusalim în anul 70 d.C. în timpul primei răscoale iudaice, ce a durat din 67 până în 74, împrejurare care i-a favorizat dezvoltarea în această direcție. a) Însușirea principală este înainte de toate centralizarea cultului la templul din Ierusalim, care se va întrerupe automat la distrugerea sanctuarului. Sanctuare existau și în
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
întrerupe automat la distrugerea sanctuarului. Sanctuare existau și în alte locuri: am văzut (cf. 5.4.d) că în colonia militară Elefantina, în Egiptul de Sud, exista un alt templu care, în secolele VI-IV î.C., slujea colonia militară iudaică cantonată aici; un alt templu a fost ridicat în Egipt la Leontopolis (cf. 6.4.a). Totuși, dacă în cazul templului din Elefantina, așa cum rezultă din scrisorile păstrate aici, raporturile cu autoritățile din Ierusalim erau frecvente și cordiale, în cazul
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]