1,917 matches
-
în tot atâtea prilejuri pentru Steinhardt de a face apologia ideii de românitate și de a se declara îndrăgostit de fenomenul românesc. Cum comentați? G.A. E și aici un paradox. V-am spus că în cele două volume de iudaism, cei doi tineri ironizează puțin și fenomenul asimilării. Nu că ar fi împotriva acestuia. Dar ei spun că a discuta despre asimilare, înseamnă a descoperi America a doua oară. Sigur, însă, că această convertire înseamnă și apropierea de fenomenul românesc
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
la fel de bun al "primului Steinhardt" ca și al celui "de-al doilea Steinhardt". Aspecte ale biografiei lui Steinhardt deschid dialogul cu prof. Ardeleanu. Îl prezintă pe Steinhardt ca rudă a lui Freud, apoi expune tentativa acestuia de a se integra iudaismului, precum și semnalele apropierii sale de creștinism. Mărturisește că în ceea ce privește ideologia, Steinhardt "intră în paradigma liberalismului". Cel mai însemnat aspect în ceea ce-l privește pe "primul Steinhardt" ce reiese din dialog e cel în care "tânărul Steinhardt" e prezentat ca "un
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
57-59. Ardeleanu, George, "Paleologu Steinhardt sau despre prietenie", în Observator Cultural, nr. 28 (285), 2005, p. 5. Ardeleanu, George, "O carte document: N. Steinhardt în dosarele Securității", în România literară, nr. 24, 2005, pp. 10-11. Bădiliță, Cristian, " Două cărți despre iudaism ale lui N. Steinhardt", în Convorbiri literare, nr. 12 (84), decembrie, 2002, pp. 82-84. Căutiș, Alexandru, "Rezistența minții, În comunism aveam relații normale de ecumenism", în Academia Cațavencu, numărul 37, septembrie, 2007. Cristea-Enache, Daniel, "Toate-s bune (I)", în Idei
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
apărut o vastă antologie (650 pagini), From Primitives to Zen, cuprinzând 306 texte clasate tematic: zeități și ființe supranaturale, mituri cosmogonice, tipuri de ritualuri, concepții despre moarte și supraviețuire etc. Am ales documente din întreaga istorie religioasă a omenirii, cu excepția iudaismului și a creștinismului; pe de o parte pentru ca să nu măresc și mai mult numărul paginilor, pe de altă parte pentru că multe din textele fundamentale sunt ușor accesibile: Vechiul și Noul Testament, Apocrifele, Selecții din Sfinții Părinți etc. Am început redactarea primului
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
versiuni au fost modificate (mai precis concentrate) în anii următori. Luasem obiceiul să consacru, în fiecare an, cel puțin un trimestru unui capitol sau grup de capitole din Histoire... Cred că am prezentat în cursurile mele aproape toate religiile, cu excepția iudaismului și creștinismului cu care eram totuși destul de familiarizat, nu numai prin cercetările începute în tinerețe, dar și prin seminariile pe care le țineam și prin discuțiile cu colegii mei de la Universitate. Astfel că, datorită studenților și colegilor, și de asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
mai târziu, când Dumnezeu îi va cere să i-1 sacrifice pe Isaac. Suntem confruntați aici cu un tip nou de experiență religioasă: "credința avraamică", așa cum a fost înțeleasă după Moise, și care va deveni, cu timpul, experiența religioasă specifică iudaismului și creștinismului. Avraam a părăsit deci Urul caldeenilor și a sosit la Harran, în nord-vestul Mesopotamiei. Mai târziu, el a călătorit spre sud și s-a stabilit pentru un timp la Sichem; apoi, și-a mânat caravanele între Palestina și
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
History of Israelite Religion, pp. 317 sq. 36 Cf. G. Fohrer, History, p. 319 și bibliografia înregistrată, ibid., n. 4. 37 Viziunea extatică a lui lezechiel constituie punctul de plecare al "teologiei Templului" caare va cunoaște o magnifică dezvoltare în iudaism și în creștinism. 121. Valorizarea religioasă a "terorii istoriei" Profeții, în ultimii ani ai Exilului și în perioada postexilică, nu dispar (cf. partea a Il-a). Dar mesajul lor dezvoltă ceea ce s-ar putea numi "teologia salvării" schițată de Ieremia
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
canaaneene ale fertilității 38. Regiunea "pură" și sfântă prin excelență este numai pustia, căci acolo Israel i-a rămas credincios lui Dumnezeu. Dimensiunea sacră a vegetației și, în general, a epifaniilor exuberante ale Naturii va fi redescoperită destul de târziu, în iudaismul medieval. Cultul, în primul rând sacrificiile sângeroase, era de asemenea criticat; el era nu numai adulterat de către elementele canaaneene, dar preoții și poporul considerau activitatea rituală ca forma perfectă a adorației. Or, proclamă profeții, în zadar e căutat în sanctuare
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
la fel ca multe alte dame fine, a privit cerul de sub dușul lui Dan Chișu, inaugurând ulterior, cu curaj, moda măritișului obligatoriu (cu serviciu inclus de frăgezire cu palma) cu piticul viril care-l imită pe Shakin Stevens. Trecerea la iudaism a fost un fleac, un galop de sănătate pe lângă asta. Asemeni unei iepe scumpe de concurs, a alergat mult și cu folos, păstrându-și glezna fină și coapsa rotundă (dă-i Doamne viață lungă și fericită inventatorului programului Photoshop!), stârnind
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
prima injustiție resimțită; „antagonism instituțional”; „munca voluntară”; parcursul școlar; o mică utopie: cooperativa; unchiul protector; învățarea românei, uitarea ebraicii; schimbări în ștetl; lecturi și filme; filozofia; culturile „exotice”; acordeonist la nunți; cuferele: prima bibliotecă personală; lecții particulare de ebraică; refuzul iudaismului ortodox; Târgu-Neamț, Ierusalimul României; cum s-a sfârșit: comunismul, nu Holocaustul; un ștetl se adaptează la regimul comunist. În Israel Drumul spre Israel; sosirea; în chibuț; lecturi în chibuț; reînceperea învățării limbii ebraice: „prima și ultima oară în viața mea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
pentru o Românie pe care n-am cunoscut-o”; de la Eliade la „ambianță”; români și evrei în anii ’30; evreii în cultură: o tipologie a traseelor individuale; Fundoianu, Isidore Isou și Cabala; înapoi la „afacerea Eliade”; fascinația lui Eliade pentru iudaism; evoluția ideilor sale asupra chestiunii; unde s-a înșelat Eliade și de ce: influența lui Scholem; un hegelianism invers; izvoarele gândirii lui Eliade; studiul iudaismului vs. lozincile legionare; Cioran; problema lui Eliade: duplicitatea; Arnaldo Momigliano și ebraismul elenistic; „dosarul” Momigliano; Eliade
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
a traseelor individuale; Fundoianu, Isidore Isou și Cabala; înapoi la „afacerea Eliade”; fascinația lui Eliade pentru iudaism; evoluția ideilor sale asupra chestiunii; unde s-a înșelat Eliade și de ce: influența lui Scholem; un hegelianism invers; izvoarele gândirii lui Eliade; studiul iudaismului vs. lozincile legionare; Cioran; problema lui Eliade: duplicitatea; Arnaldo Momigliano și ebraismul elenistic; „dosarul” Momigliano; Eliade: presupusa continuitate antisemită între legionarism și operă; viziunea simplistă asupra lui Eliade; o înțelegere mai complexă; Grupul Eranos, influența lui Scholem asupra lui Eliade
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
despre Eliade; Idel și Culianu: lecturi reciproce, interese, idei și proiecte comune; elemente biografice comune; isihasm la Mânăstirea Neamț; întâlnirea cu părintele Cleopa; părintele Cleopa: timpul, limba, amintirile, perspectiva, autenticitatea lui; isihasmul românesc; isihasm și hasidism: mistica fără text; un iudaism cosmic; experiența mistică; hasidism și șamanism în Carpați; doctrina stâlpului eschatologic la Israel ben Eliezer; „Culianu a fost cosmopolit, Eliade a fost român”; raritatea referințelor românești la Culianu; debutul lui Idel: un articol despre Blaga; topologii ale inteligenței și cunoașterii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
experiență similară. Bineînțeles, până pe la 14-15 ani nu eram conștient de amploarea și de efectele perverse ale cenzurii și izolaționismului cultural în care trăiam. Dar tu, setos de cultură universală, trăiai totuși și în cultura unui ștetl. Citeai cărți de iudaism? M.I.: Câtuși de puțin. Parcă nici n-ar fi existat. Singura carte pe asemenea teme, pe care am cumpărat-o personal, a fost Manuscrisele de la Marea Moartă, tradusă din rusă. Am citit-o imediat și m-a interesat foarte mult
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
interesat, dar n-am prea făcut eforturi să studiez serios. Știam că lecțiile particulare îl costă pe tata, deci tot am învățat câte ceva. Cu Manuscrisele de la Marea Moartă a fost însă altceva: cartea mi-a trezit un interes special pentru iudaism, un interes real, care venea acum din mine. Am descoperit în acea carte un tip de iudaism pe care nu-l știam, cu întreg fundalul său istoric, social și cultural originar, inclusiv concurența între diverse secte etc. Erau în târg
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
tata, deci tot am învățat câte ceva. Cu Manuscrisele de la Marea Moartă a fost însă altceva: cartea mi-a trezit un interes special pentru iudaism, un interes real, care venea acum din mine. Am descoperit în acea carte un tip de iudaism pe care nu-l știam, cu întreg fundalul său istoric, social și cultural originar, inclusiv concurența între diverse secte etc. Erau în târg vreo două mici grupuri de evrei foarte ortodocși care studiau Talmudul în sinagogi. Am vrut să mă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
ce nu, sărbătorile - adică ceea ce vezi în familie, ceva mimetic. S.A.: Deci un stil de viață, cel mult un ritual, nu o teologie sau o mistică. M.I.: Teologie, mistică, religie: nici nu știam să spun ce înseamnă. Știam că există iudaism și creștinism, că sunt diferite, că mai există și altele. Țin minte că am citit odată Noul Testament - era o carte veche - din scoarță-n scoarță; sigur, ca mitologie, mi s-a părut interesant, însă nu vedeam mai departe de asta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
ca a voastră, aproape obsedată de legalism. M.I.: Da, de aceea decizia a și fost controversată. Acesta nu e însă domeniul meu, nu știu bine detaliile, dar, cum spui și tu, e vorba de o mare performanță savantă în domeniul iudaismului. Așa că, insist, în Tg. Neamț s-a atins un înalt nivel savant în iudaistică. Au existat oameni ca aceștia doi amintiți mai înainte - cel care preda Talmudul de la Ierusalim și juristul -, au existat și câteva academii - ieșivot. Am început să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
mea a fost ca ei să organizeze două conferințe mari despre capitolele cărții Cabala: noi perspective, la care lucram atunci. Și pentru că aveau bani, ei au convocat de două ori, pentru câte o săptămână, cincizeci de specialiști în religie și iudaism, ca să discutăm capitolele cărții mele. A fost o experiență fantastică! Cincizeci de oameni, printre care cele mai importante nume din acele domenii, au stat acolo două săptămâni, discutând în fiecare zi un capitol, de dimineață până seara. Toți au primit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
fost și mult mai ușoară decât mă așteptam: n-am fost așa de atacat, tonul discuțiilor mi s-a părut foarte blând. Și erau unii dintre cei mai mari specialiști în mistică creștină, mistică arabă și mistică iudaică, precum și în iudaism în general, cel puțin douăzeci venind din afara New Yorkului, câțiva chiar din Israel. Pe moment, nici n-am înțeles prea bine ce se întâmplă. Dar când a venit soția mea, i-am arătat filmul întâlnirii. M-am uitat și eu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
Și asta era exagerat, totul era într-o notă foarte negativă. S.A.: A, mai mult decât că-l ucideai pe Scholem XE "Scholem, Gershom" , distrugeai de-acum toată învățătura în domeniul misticii iudaice. M.I.: Cam așa ceva. Și mistica iudaică, și iudaismul în ansamblu. De fapt, era ceva foarte încurcat, pentru că, în fond, nimeni nu putea să spună nimic: publicasem până atunci poate vreo sută de articole, aprobate de toți aceia care mă acuzau acum, de la toate jurnalele. Și fiecare știa că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
Dacă ne întoarcem totuși la Eliade XE "Eliade, Mircea" , pot afirma că eu cunosc cel puțin datele de bază mai bine decât cei angrenați în toate controversele din ultimii ani. Totul e clar. Adolescentul Eliade XE "Eliade, Mircea" are fascinația iudaismului și începe să-l studieze. Poate și tu știi, el a avut pe la 16 ani o controversă cu un coleg evreu. Colegul: „De ce te ocupi de acest obscurantism?” Eliade XE "Eliade, Mircea" : „Tu n-ai citit Zoharul. În Zohar este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
Mircea" aduce mereu ca probă texte talmudice. Și le aduce până la moarte, în sprijinul unei viziuni despre lume pe care el însuși a admirat-o. În același timp, inițiază un demers opus, susținând că vechii evrei au devenit istoriciști - iar iudaismul a devenit o revoluție istoricistă - ceea ce îi descalifică. În aceeași carte poți să găsești ambele poziții. Eliade XE "Eliade, Mircea" nu a înțeles de fapt chestiunea: a continuat să citeze textele talmudice despre buricul pământului până la sfârșit, texte care invalidează
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
despre revoluția istoricistă. S.A.: Da, așa cum ai arătat tu și în Conferințele Culianu XE "Culianu, Ioan Petru" , Eliade XE "Eliade, Mircea" avea și nu avea dreptate în același timp. El a exagerat, după cum ai demonstrat foarte elocvent, transformarea istoricistă a iudaismului în ceva care și-a pierdut sâmburele arhaic. Or, Eliade XE "Eliade, Mircea" avea o admirație absolută pentru tot ce era arhaic - tu spui și mai bine: arhaic și rural -, în vreme ce trecerea către ceea ce el interpreta ca fenomene de istoricizare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
fenomene de istoricizare și urbanizare era pentru el o scădere. Un fel de trădare de către evreii elenistici a autenticității - și, poate, misiunii - lor originare. M.I.: Da. Însă povestea se complică datorită felului în care Eliade XE "Eliade, Mircea" a prezentat iudaismul. Pentru că el nu a cunoscut textele originale, s-a bazat exclusiv pe literatura secundară. În literatura secundară există o asemenea tendință. Nu numai Eliade XE "Eliade, Mircea" s-a înșelat, tendința există până azi. Însuși Scholem XE "Scholem, Gershom" a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]