12,885 matches
-
și el aliații lui, un râs batjocoritor. Tremurând de neputință, m-am rugat ca mâna lui Neculai Constantin Munteanu să se ivească de sub carcasa radioului și, blând, dar autoritar, să-l tragă pe nenea de nas. Mâna nu s-a ivit. Într-o după-amiază cu ploaie, am înțeles că pierdusem războiul rece. Mama a intrat în camera mea (fosta cameră a lui tata), eu citeam tolănit pe covor, ea s-a așezat pe pat și am discutat o vreme despre romanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
avea să se întâmple ceva. S-ar putea chiar (dar de aici și până la apariția improbabilă a unor mogâldețe într-un borcan de muștar nu mai e decât un pas) să nu fi fost nimeni, iar crucea să se fi ivit așa, simplu ca bună-ziua, fără să aibă nevoie de oameni cu cuțite, șurubelnițe sau toporiști. Oricare din variante ar fi cea corectă, unde mai pui că ar putea exista și o a treia, de compromis, în care omul, de preferință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
lemn În cîte o nucă de cocos. Firește, nucile de cocos lipseau anul acesta, din pricina războiului. Se vedea cît de colo că țara-i În război și după golurile murdare căscate Între casele din cartierul Bloomsbury: din spatele zidurilor dărîmate se ivea cîte o sobă teșită, aidoma sobelor pictate pe pereții căsuțelor de păpuși, precum și o sumedenie de oglinzi și tapete verzi, iar după un colț se auzea, În acea după-amiază Însorită, zgomotul geamurilor sparte adunate cu mătura de pe trotuare, ca murmurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
nu mai avea nimic de cîștigat. Se mulțumi să privească, ținînd Într-o mînă cozonacul și În cealaltă exemplarul din Micul duce. — Am rămas foarte tîrziu, foarte tîrziu, se tîngui cucoana cu pălăria pleoștită. Dar, În ciuda orei tîrzii, se mai ivi un mușteriu care socotea că merită să plătească intrarea; dintr-un taxi coborî un individ care porni spre cortul ghicitoarei. Ai fi zis că-i un păcătos zorit să se spovedească, de teamă să nu moară Înainte. Să fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
A, nu, am venit așa, zise Hilfe. SÎnt un prieten al reverendului Topling. — Știți, doamna Bellairs dă una din seratele ei, explică slujnica. — Da? — Iar dacă n-ați fost invitați... În clipa aceea, pe aleea ce ducea Înspre casă se ivi un domn În vîrstă, cu o coamă de păr alb, Încadrîndu-i fața de o rară noblețe. — Bună seara, domnule, Îl Întîmpină slujnica. Intrați, vă rog. Era, evident, unul dintre invitați, căci slujnica Îl conduse Într-o Încăpere situată pe partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
a le spune „Bine-ați venit!“ amîndurora. — Mă numesc Hilfe. Hilfe de la Fondul pentru ajutorarea mamelor libere. Iar dumnealui e domnul Rowe. Rowe se aștepta ca doamna Bellairs să-l recunoască, dar pe fața ei mare și palidă nu se ivi nici un indiciu. Părea să planeze deasupra lor, Într-o lume aparte. Dacă doriți, vă puteți alătura grupului nostru, spuse ea. Neofiții sînt bineveniți, cu condiția să nu-și manifeste ostilitatea. — O, nicidecum, nicidecum! o liniști Hilfe. Legănîndu-se ca o statuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
dreaptă. CÎt despre comisarul-șef, a fost un om de ispravă pe vremuri, Înainte de a fi scos din poliția metropolitană, după cîțiva ani de serviciu. Nici măcar o pensie nu i-au dat, așa că la primul prilej ce i s-a ivit s-a transferat la poliția districtuală. Fiind om cinstit, nu voia să trăiască din bacșișurile escrocilor Îmbogățiți din pariurile hipice. Din păcate, viața la țară nu prea are cu ce stimula inteligența unui comisar. Din cînd În cînd - cîte un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
chestiunile legate de evrei fuseseră «greșit înțelese».[...] Aceasta părea să fi derivat din înțelegerea faptului că poziția sa radicală ar fi putut să reprezinte un pretext pentru PSD (fostul PDSR) care să îl înlăture cu aprobare americană în noul context ivit după atacurile din 2001 ale Al Qaida.” Judecați și dumneavoastră această răsturnare de poziție a lui Vadim și călătoriile în străinătate cu scopul reconcilierii cu reprezentanți ai evreilor, după ce atâta amar de vreme i-a criticat vehement. Este această nouă
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
și alte necazuri, iar varza este Uniunea Europeană care cere tocmai această schimbare. Orice și oricum ar face aceasta, PDSR va menține foarte greu înaltul procentaj de ieri. Iar aliatul său natural PRM este pur și simplu blocat într-o turnură ivită în viața politică și nu mai știe cum să o întoarcă. Nu mai poate să înjure Occidentul și nici să ațâțe împotriva ungurilor și evreilor, căci în Uniunea Europeană nu se poartă așa ceva. De cealaltă parte a baricadei, unde se află
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
cu atâta eleganță, spre paguba imensă a țării. Dacă în cazul celor șapte ani negri ai iliescianismului lucrurile au fost deosebit de limpezi (un regim cleptocratic și fără scrupule, obsedat de îmbogățirea rapidă, a adaptat metodele mafiei comuniste la situația nou ivită după căderea bolșevismului), politica regimului Constantinescu e încă mai tulburătoare. Învingătorii din noiembrie 1996 nu pot invoca scuza lipsei de experiență și a necunoașterii situației reale. Mințind cu nerușinare (bancul cu cei cincisprezece mii de specialiști poate intra în orice
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
descurce, să se învârtă, să fure, să calce pe cadavre, pentru cei care nu pot uni două puncte ale vieții lor decât printr-o linie dreaptă, România începe să semene cu iadul. Și acolo unde există iadul, trebuie să se ivească și un Mesia. Acesta ar putea fi domnul Tudor, Mesia, salvatorul neamului, Corneliu Vadim Tudor. (Pentru mulți români, Mesia a venit). Privindu-l, nu pot să nu mă gândesc, cu tristețe îngrozită, la cât de mare e umilirea îndurată de
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
noi descoperiri. Actul de cultură ne ajută să înțelegem oarecum ceea ce se petrece în jurul nostru și să intervenim, când este cazul și ne stă în putință. Ne ajută totodată să depășim orice situație și să rezolvăm probleme, care s-ar ivi pe parcursul vieții într un mod cel puțin satisfăcător. Cultura este suportul pe care ia naștere actul creator, generator de progres în societate. Prin urmare, progresul și cultura se află într-o relație strânsă și nemijlocită. În aceeași carte, P.P. Negulescu
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
zise. Ai făcut treabă bună, nu glumă. - Mersi, spuse japonezul. - Dar... îmi permiți să te întreb ceva? - Desigur. - Păi... de ce ai strâns șurubul? - Ca să nu cadă schela, răspunse japonezul serios. - Fantastic, ce idee... polițistul privi schela gânditor. De undeva se ivi și un reporter de la un cotidian important. Făcu repede o poză japonezului și una șurubului, după care îl luă pe japonez la întrebări: că cine e, ce face, de ce, cum i-a venit ideea să strângă șurubul etc. Din răspunsurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
a răspuns. - De ce? - Păi, merita să schimbăm plăcuțele pentru numai patruzeci și ceva de ani? - Și la iugoslavi? - La iugoslavi este altceva, răspunse Mathieu misterios. Nu am aflat niciodată ce. Liftul se opri, ușile se deschiseră, și în fața mea se ivi sectorul german. Liftul ne lăsase într-un parc, care consta, din câte puteam vedea, dintr-o pajiște uriașă, înconjurată și brăzdată de alei. În mijocul pajiștii se afla un panou de dimensiuni cretine, circa nouă metri pe doisprezece, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
mirosul de tren ce rămâne și după ce toate trenurile au plecat, mirosul special al gărilor după ce a plecat ultimul tren. Luminile gării și frazele pe care tocmai le citești par să slujească mai mult la dizolvarea decât la dezvăluirea lucrurilor ivite dintr-un val de întuneric și de ceață. Am coborât în această gară astă-seară pentru prima oară în viața mea și deja mi se pare că mi-am petrecut toată viața aici, intrând și ieșind din acest bar, trecând de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
piperate: - Spune drept, întunericul îți slujește ca nimeni să nu vadă cine vine la tine! Pe cine primești în camera din spatele magazinului când tragi oblonul? Aceste replici formează un zumzăit de voci indistincte, din care ar putea totuși să se ivească un cuvânt sau o frază hotărâtoare pentru ceea ce va urma. Pentru a citi cum trebuie, trebuie să înregistrezi atât efectul zumzăitului, cât și efectul intenției ascunse, pe care nu ești încă în stare (și nici eu) s-o surprinzi. Citind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
o are în față, o carte ce nu există încă, dar care, dat fiind că ea o dorește, nu se poate să nu existe? Profesorul e acolo, la biroul lui; în conul de lumină al unei lămpi de masă se ivesc mâinile lui în aer sau abia atingând volumul închis, cu o mângâiere tristă. — Pentru a citi - spune el - e nevoie să existe un obiect, un obiect făcut din scriere, un obiect solid, material, ce nu poate fi schimbat; prin acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
încercări de furt. Dar dacă cineva avea să se urce în ascensor de la un etaj intermediar și avea să ne vadă cu sacul? Aveam să spun că ascensorul mersese în sus, în timp ce duceam gunoiul jos. De fapt, în curând se iveau zorile. — Tu știi să prevezi toate situațiile posibile, spune Bernadette. Cum era să mă descurc altfel, aș vrea să-i spun, când a trebuit să mă apăr ani de zile de banda lui Jojo, care are oamenii lui în toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ceva. Marana are întotdeauna motive practice ca să-i scrie lui Cavedagna: justificând întârzierile în predarea traducerilor, solicitând plata în avans, semnalând noutăți editoriale străine ce nu trebuie scăpate din vedere. Dar între aceste subiecte normale de corespondeță de serviciu se ivesc aluzii la intrigi, comploturi, mistere, iar pentru a explica aceste aluzii, sau pentru a explica de ce nu vrea să spună mai mult, Marana sfârșește prin a se lansa în fabulații mereu mai pătimașe și încurcate. Scrisorile sunt datate din localități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
a cuprins bănuiala că între Cititor și Ludmila ar exista o legătură, și asta a fost suficient ca vocea mea să aibă un ton ostil. Nu-mi mai rămâne altceva de făcut, a fost de acord Cititorul. Tocmai s-a ivit ocazia să fac o călătorie de serviciu prin părțile unde se află el, în America de Sud, și voi profita să-l caut. Nu aveam de ce să-l informez că, după câte știu, Ermes Marana lucrează pentru japonezi și are centrala apocrifelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
umbra întunecând stelele verzi. Era un zbor chinuit, întârziind să se desprindă de pământ, din umbra tufișurilor, de parcă numai zburând penele se convingeau că sunt pene și nu frunze spinoase. Îndepărtându-se răpitoarele, reapăreau stelele cenușii și cerul verde. Se iveau zorile, iar eu călăream pe drumurile pustii în direcția satului Oquedal. — Nacho - îmi spusese tatăl meu -, după ce voi muri, ia calul meu, carabina mea, de-ale gurii pentru trei zile, și apuc-o pe albia secată a torentului, mai sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Higueras, Dumnezeu să-l aibă în paza sfinților săi arhangheli! spune Anacleta, iar printre indieni se înalță un murmur de rugăciuni. Era soțul tău, Anacleta? întreb eu. — Fratele meu, spada și scutul casei și al indienilor, până când dușmanul s-a ivit în calea lui... — Avem aceiași ochi, îi spun Amarantei, ajungând-o din urmă printre sacii din a doua curte. — Nu, ai mei sunt mai mari, spune ea. Atunci să-i măsurăm, și-mi apropii fața de fața ei, așa încât arcul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cu o precizie cronometrică, la șase fix, indiferent de anotimp, o beznă de nepătruns avea să se abată asupra insulei, ca urmare a rapidului crepuscul ecuatorial, și douăsprezece ore mai tîrziu, la fel de repede și de exact, soarele avea să se ivească Încă o dată dinspre răsărit, auriu, splendid și furios. Și, odată cu sosirea umbrelor, bărbatul se lăsă pe vine, ghemuit În fundul unei peșteri adînci, Închise ochii și adormi. Bărbatul cu pricina nu știuse niciodată cu adevărat cum se numea, unde se născuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mai tînăr venea de Îndată să-i revendice haremul, iar cînd bătrînul era În cele din urmă Învins, se retrăgea tîrÎndu-se cu chiu, cu vai spre țărmurile abrupte dimpotriva vîntului, În așteptarea unei morți care nu Întîrzia să se ivească, pesemne ca o pedeapsă pentru că-l părăsiseră puterile sau curajul. Aceasta era moartea naturală și logică, demnă de un cap de familie și rege al turmei, dar niciodată, de cînd analele speciei Își aminteau, nu se Întîmplase ca acolo, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
totul și tocmai Începea să fie mulțumit de munca lui cînd, Într-o după-amiază, În timp ce stătea așezat pe stînca de pe culme, contemplînd Întoarcerea albatroșilor uriași care ochiseră hotărîți faleza pieptișă dimpotriva vîntului, observă, perplex, cum doi corbi-de-mare păreau să se ivească deodată chiar sub el, zburînd cu mare viteză ca și cum ar fi țîșnit chiar din interiorul pietrei, pentru a se urmări prin aer cîteva clipe și a se Întoarce din nou, trecînd iarăși prin primejdioasa stîncă. Îi fu cu neputință să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]