2,397 matches
-
a celor Trei Comori ca bază pentru sănătatea și longevitatea umane. Cel mai cunoscut caz de PNI a fost cel al lui Norman Cousins. După ce a îndurat disconfortul deosebit și efectele debilitante ale unei lupte lungi și fără sorți de izbândă împotriva unei afecțiuni spinale care îi provoca o infirmitate, recurgând la diferite terapii medicale moderne convenționale, Cousins a decis brusc să schimbe tactica și nu a făcut altceva decât să râdă până s-a vindecat complet și și-a revenit
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
cele dominate de egocentrism, oportunism derizoriu, fals moral (Ana, Nichita, Proprietarul). Amărâtul arhivar Chirică își consacră timpul, priceperea, economiile, își neglijează familia și își sacrifică imaginea publică pentru o aparentă himeră: calul Faraon al V-lea, „regele gloabelor”. El vede izbânda acolo unde toți declară, cu autoritatea verdictului definitiv, falimentul. La polul opus înțelegerii vieții, Nichita proclamă instinctul primar drept lege a existenței. „Cazul” Chirică poate fi considerat o variantă mistică a temei donchihotismului, terminată cu triumful visătorului, care se dovedește
CIPRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286273_a_287602]
-
a fost de partea romanilor, care aveau o armată mai numeroasă, mai bine Înarmată. La ultimul război, Decebal s-a retras cu restul armatei sale din cetatea Sarmisegetuza În munți. Aici a mai Încercat o ultimă Împotrivire, dar tot fără izbândă. Ca să nu cadă În robia biruitorilor, și-a strâns În juru-i credincioșii, și-a Îngropat comorile și și-a ridicat singur viața Împreună cu ai săi. Traian s-a Întors la Roma Încărcat cu o bogată pradă de război, iar Dacia
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
de Ștefan i-au ajuns și i-au izbit, bătându i și tăindu-i până ce i-au trecut Siretul, Într-un loc care de-atunci se cheamă Vadul Turcilor. Cuvinte: slobod = liber; norod = popor. MONUMENTUL DE LA PUTNA După mai multe izbânzi În luptele Împotriva dușmanilor Moldovei, Ștefan-Vodă hotărî să zidească o mânăstire mare și frumoasă cum nu se mai pomenise. Într-o dimineață, spune legenda, Împreună cu mai mulți oșteni credincioși ai săi, el pleacă din Suceava, cetatea de scaun a Moldovei
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
fi în fine Polonia regina-ntîmplărilor mărețe Războiului de cruce, a luptelor semețe, Moldova putea bine să ție pe-a sa frunte Diadema-i eternă... și flamura cea cruntă S-o nalțe pentru lege, iar sabia sa lată, Întinsă, să arate izbânda lăudată. [ȘTEFAN] Moldova este mică. [ARBORE] Moldova este mare. De unde Tisa mândră prin stîncile-i tresare Pîn-unde-aruncă valuri întunecata mare E-un popol! numai unul! Ș-o limbă - numai una! Pe oamenii aceștia pe toți [î]i împreună, Fă taurul Moldovei
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
fine Polonia regina tîmplărilor mărețe, Războiului de cruce, a luptelor semețe, Moldova putea bine să ție pe-a sa frunte Diadema-i eternă... și flamura-i cea cruntă S-o nalțe pentru lege... iar sabia ei lată Întinsă să arate izbânda laudată. ȘT[EFAN] Moldova este mică ARB[ORE] Moldova este mare! De unde Tisa mândră prin stîncile-i tresare Pîn-unde sparge valuri marea de țărmul său E un popor... o limbă... un singur Dumnezeu. Fă taurul Moldovei pe fruntea lui să poarte
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
tocmai glorioase, cu spectacole publice, teatru și alte petreceri. Campanii fără folos în anii 1188 și 1190. Abia se disprimăvărase anul următor (1188) când împăratul și plecă din nou în campanie, acuma însă din capul locului cu și mai puțină izbândă decât în anul trecut. Trei luni împresură în zadar mica cetățuie Lovițos, deși nu lipsi de a-și da toată osteneala pentru a o lua și în totului tot se alese numai cu câștigul că prinse pe soția lui Asan
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și al bizuirii pe sine și îndată și porni c-o îndrăzneală si c-un neastâmpăr fără margini o năvală pustiitoare în ținutul de lângă Strymon și în provincia Amphipolis. Generalul romeu, sebastocratorul Isaac, om încă tânăr, sumețindu-se de-o mică izbândă ce-o câștigase de la-nceput asupra românilor, auzi că ei se pregătesc să năvălească asupra orașului Serras și, fără să fi cercetat întîi bine numărul exact al inamicilor, dădu îndată semnal din trâmbiță să plece împrotiva lor, încălecă el însuși
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
învecinații romei cu ostilități fățișe. Pentru a pedepsi pe acest trădător, cât și pentru a subjuga pe ceilalți români, împăratul plecă la orașul și castelul Kypsella, strânse acolo o oaste numeroasă și dispuse toate cele trebuincioase pentr-o campanie cu izbândă; dar, după o pregătire numai de două luni, i se și urî, se sătură de toate gândurile războinice și se-ntoarse fără nici o ispravă în capitală, după care se risipi și oastea adunată degeaba. Necredința conjugală și neapărata condamnare a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
oastea romeică te puteai întemeia așa de puțin încît numai la strigătul inamicului tresar de spaimă. Chiar ieșirea la război a împăratului în persoană era cu totul de prisos în părerea romeilor și, ca un fel de ironie pentru buna izbândă a rebelilor, dar mai cu samă un stimulent puternic pentru inamic, a cărui îndrăzneală sporește cu orice retragere a romeilor. Considerând -------- Acest nume amintește cuvântul românesc și azi întrebuințat cricimă {EminescuOpXIV 94} puterea împrejurărilor, monarhul într-adevăr ținu samă de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cu floarea oștirii în Asia Mică pentru cuceriri și, pe când Împărăția romeică preste tot pierea în cumplită anarhie și discompunere, latinii umblau preocupați de alte întreprinderi mari, care puneau o țintă depărtată puterilor lor, însă afară de Europa. Pentru a asigura izbânda răscoalei plănuite în secret, grecii știură să implice în luptă pe cei mai cumpliți dușmani ce-i avuseră ei, pe bulgari, români și cumani, o luptă în care ei din parte-le se aruncară cu o mare oțărâre și cu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
lângă malul mării, unde aflară pe tovarășii ce alergaseră din Asia. Contele Enric de Flandra, fratele lui Balduin, om pătrunzător și viteaz, stătu regent împărăției pe timpul prinsorii împăratului, dar nu putu dispune decât de trupe prea puține. Atacurile necontenite și izbânzile lui Ioannițiu în Tracia și Macedonia. Romîno-bulgarii uniți cu cumanii inundară de atunci neopriți de nimenea provinciile cele fără de apărare, dar mai cu seamă Tracia și Macedonia, roiră până pe sub zidurile capitalei și-și făcură de cap opt luni de-
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
avuseră trebuință de el, hotărî să răpească cu puterea ceea ce i se refuza de bunăvoie și-ncepu împresurarea orașului. Totuși nu-i prea mergea cu sporiu, pentru că romîno-bulgarii nu știau bine meșteșugul împresurării și mânuirea mașinelor trebuitoare, împrejurare ce punea izbânda sigură într-un viitor prea depărtat. {EminescuOpXIV 104} Deci hotărî să ridice împresurarea și să mute aiurea teatrul războiului. Ioainnițiu, apucând din Tracia spre Macedonia și mai strângând la sine ajutoare de oaste, ținti la cucerirea bogatului și importantului oraș
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
aleasă, comandată {EminescuOpXIV 105} de priceputul în războaie cavaler Terus. Când viteaza ceată latină făcu o ieșire, ea fu ademenită într-o cursă, încunjurată și, cu toată eroica apărare, fu nimicită de covârșitorul număr al inamicilor, care-o potopi. După izbânda aceasta o parte de oaste cumano-romînă de 10000 de oameni se aruncă asupra orașului Apros, îl luă la cel dentîi asalt, îl risipi, trecu sub sabie pe mulți locuitori, pe mulți îi duse în robie și-și exercită dreptul de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
lui Christos, contra ereticilor și schismaticilor". Episcopii din Ungaria primiră împuternicirea de a da absoluțiune tuturor carii vor porni la război cu regele în contra lui Asan și a romîno-bulgarilor; totodată fură avizați de a face rugăciuni solemne și procesiuni pentru izbânda armelor regelui, de a le repeta regulat și de-a recomanda și credincioșilor să facă și ei rugăciuni personale. Pe când regele, după cum se exprima papa, se-narma cu zel "cu o mărinimie promptă și cu o mărinimoasă promptitudine pentru campania
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
puțin timp în Thessaloniki, el numi administrator suprem pe marele domestic Andronic Paleolog, din neamul Comnenilor, ostaș și om de stat eminent, și se-ntoarse în rezidența sa Niceea cu nimbul unui triumfător. Incursiunea lui Mihail Asan și repedea sa izbândă în Macedonia. La capătul unei domnii de treizeci și trei de ani, glorioase și spornice totodată, împăratul Ioannes Dukas (Vatatzes) se săvârși din viață și lăsă urmaș pe fiu-său Theodoros Laskaris II, care, după obiceiul de-atunci, fu ridicat pe-o
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
la dispoziție pe trei ani o a treia parte {EminescuOpXIV 167} din dijmele bisericești existente în Ungaria, iar stârpirea sceleratismului eretic o puse în perspectiva lui ca o condiție neapărată pentru iertarea păcatelor. Și într-adevăr efectul propagandei bogate în izbânzi a lui Ludovic corespunse pe deplin așteptărilor papei, astfel că, după trecerea câtorva ani, papa Urban V putea să feliciteze prietenește pe rege pentru sporirea comunității catolice cu multe mii de suflete din cuprinsul țărilor laterale ale Ungariei cari fură
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
doi fu, Dan și Mircea, cari amândoi au ajuns unul după altul la domnie. Frate bun cu predecesorul său nemijlocit, Dan II, ce se-ncleștase în război cu Șișman, principele Bulgariei și ginerele lui Murad I, Mircea urmă războiul cu izbândă mai bună, pentru că știu a mănținea și a face să i se recunoască la-ncheierea păcii hotarul teritoriului supus autorității sale, carele ajungea până la Marea Neagră și cuprindea înlăuntrul său atât Dobrogea (Dobrodicium) cât și cetatea Silistriei (Tristrum). Drept care, în anul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ardelenii, deodată și fără să fi fost atacat, ceea ce făcu și Mircea, aliatul descurajat, după care amândouă flancurile armatei aliate rămaseră descoperite și fără apărare. Cu toate acestea centrul se ținu multă vreme vitejește și-i respinse la început cu izbândă pe ieniceri, dar în urmă totuși fu biruit de atacurile furtunoase ale oștirii osmane, conduse cu isteție și reînnoite cu îndărătnicie, căci dușmanul cuprinse cu braț de fier trupele crăiești, la care-l ajută în mod esențial și despotul Serbiei
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Sigismund, arhiepiscopul Granului, Ioan de Kanischa, frate-său Ștefan de Kanischa, palatinul Ungariei Nicolae de Gara, marele magistru al Ioanniților, Philibert de Naillac și în fine contele stirian, Hermann de Cilli. Poziția grea a lui Mircea, clătinarea sa îndemînatecă și izbânda războinică contra lui Baiazid. Mircea Vodă izbuti asemenea să se întoarcă nesupărat în rezidența sa, dar de atunci încoaci el se află pe-o cale mult mai grea și mai plină de spini decât înainte. Înghesuit între cele trei puteri
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
petreceau pe atunci țara în toate laturile și-l acopereau îndeajuns. Lipindu-se astfel cu îndărătnicie de pașii dușmanului, aproape de el și totuși departe, îl neliniști prea cu vitejie în tot modul, îi tăie comunicațiile în afară, se aruncă cu izbândă asupra oricărui corp detașat care se dezlipea de oștirea de căpetenie spre a îmbla după pradă ori merinde. Cu succesul îi creștea curajul, iar turcii, espuși la hărțuieli zilnice și simțitoare, suferind lipsă de bucate și neavând nici o {EminescuOpXIV 178
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
o taină, deci se puse cu tot dinadinsul să înfrîngă cu desăvârșire puterea zguduită a acestui regent, din a cărui apropiere și tendențe de lățire nu putea să răsară decât rău pentru Valachia. Pentru a putea păși cu mai mare izbândă, el se adresă regelui Sigismund, căruia-i lămuri foloasele ce-ar rezulta din sfîșiarea reciprocă între regenții parțiali turcești, îi destăinui planurile sale în această privire și știu să câștige de la el multe ajutoare la neajunsuri. Se puse în genere
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
un loc în altul. Un chintal de bumbac în Brazilia a căpătat mai multă întrebuințare și valorează mai mult într-un magazin din Europa decât într-unul din Pernamboue. ["DACĂ MAC CULLOCH NE ARATĂ... "] 2257 Dacă Mac Culloch ne arată izbânda marilor noastre posesiuni și a fermelor mai mari, noi vom privi asupra totalității populației și asupra faptului că, în momentul în care scriem aceasta, aproape al zecelea om în Anglia e un pauper, ne vom uita 946 {EminescuOpXIV 947} la
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
De altfel, relatarea lui Plutarh este suficient de concludentă în privința justificării acestei înfruntări : „Iar Thezeus, dorind să fie [...] cârmuitorul poporului, a pornit spre Taurul din Marathon” (Thezeus, XIV). A doua oară, Tezeu prinde și leagă Minotaurul cretan. Imediat după această izbândă (de fapt, datorită ei), Tezeu devine regele cetății Atena, în locul lui Egeu. Legenda spune că Egeu aștepta pe stânci corabia din Creta, care urma să-i aducă pe fiul său învingător sau știrea morții sale în Labirint. Tot legenda susține
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
corabia din Creta, care urma să-i aducă pe fiul său învingător sau știrea morții sale în Labirint. Tot legenda susține că Tezeu ar fi uitat să înlocuiască de pe catarg steagul negru (consemn al eșecului) cu cel alb (consemn al izbânzii), motiv pentru care Egeu, disperat, s-ar fi aruncat de pe stânci în marea ce-i poartă până astăzi numele (111). Fără îndoială, mitografii antici - explicând sinuciderea regelui printr-o banală neglijență în mânuirea consemnelor - au „îndulcit” tradiția, dând uitării sau
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]