5,195 matches
-
fildeș, adaugă gânditorul francez, reprezentând o elită, căreia normele democrației politice nu i se aplică. Îl citează pe Flaubert care mărturisea că a încercat toată viața să trăiască într-un astfel de turn pe care „o maree de rahat îl izbește necontenit ca să-l doboare”. Scrie Leys: „În afara domeniului care îi este propriu, democrația este sinonimă cu moartea: căci adevărul nu este democratic, nici inteligența, nici frumosul, nici iubirea - și nici grația divină”. Primejdia cea mai mare care pândește universitatea este
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4740_a_6065]
-
care, prea multe fiind, nasc monotonie prin extenuarea atenției. Cu timpul obosești să mai urmărești catenele polimerului și dai să sari la următoarea frază, pentru ca acolo ritualul redundanței prin „și“ ori „sau“ să te întîmpine intact. Din acest motiv, ce izbește e disproporția dintre carcasa semantică a cuvintelor și firul lor logic. Sunt prea multe vorbe pentru prea puține sensuri, iar cauza stă în ticul verbal al conjuncțiilor de coordonare. Literele se leagă ca un sînge a cărui densitate amenință să
Acromegalia verbală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5018_a_6343]
-
că orice afirmație epocală împărtășește aceeași soartă: mai întîi e considerată absurdă, apoi doar improbabilă, pentru ca în final să devină evidentă. Cartea lui Mihai Butnariu înclină spre o concluzie asemănătoare: ne îndreptăm spre un stadiu în care științele se vor izbi de o dimensiune care nu poate fi interpretată decît în termeni spirituali, caz în care neverosimilul va fi rostit chiar de fizicieni, ultimii de la care te-ai aștepta să vorbească în dodii religioase. Mesajul lor ar suna: „Oameni buni, semnele
Particula lui Dumnezeu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5038_a_6363]
-
filosof, și într-o măsură mai mică filolog, deși aplombul cu care îmi vorbea despre edițiile românești ale Bibliei, sau despre Cartojan și Samuil Micu, erau indicii sigure ale formației sale. Papuc are un simț acut pentru detaliile aspre, care izbesc cititorul - capul lui Iuliu Maniu izbindu-se de treptele închisorii de la Sighet, pisica mîncînd din creierul lui Eminescu după autopsie, Dragoș Protopopescu decapitat de ascensor sau Horia Cosmovici suportînd în închisoare scoaterea unui ochi fără anestezie - detalii care nu pot
Vultus importunus by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4692_a_6017]
-
mică filolog, deși aplombul cu care îmi vorbea despre edițiile românești ale Bibliei, sau despre Cartojan și Samuil Micu, erau indicii sigure ale formației sale. Papuc are un simț acut pentru detaliile aspre, care izbesc cititorul - capul lui Iuliu Maniu izbindu-se de treptele închisorii de la Sighet, pisica mîncînd din creierul lui Eminescu după autopsie, Dragoș Protopopescu decapitat de ascensor sau Horia Cosmovici suportînd în închisoare scoaterea unui ochi fără anestezie - detalii care nu pot ieși decît dintr-o pupilă cu
Vultus importunus by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4692_a_6017]
-
creierului, reglajul fin al constantelor fizice și implicit eleganța structurii Universului, teoriile stohastice (de tip probabilistic) care admit apariția miracolelor, alături de vorbele de spirit rostite de un Paul Dirac, Roger Penrose, Einstein sau Heisenberg. Dincolo de detalii, sînt două trăsături care izbesc la Keith Ward. Prima e că vezi un cleric care a ieșit din condiția diletantului, asimilînd cu migală teoria adversarilor, detaliu care pledează pentru apariția unei noi generații de teologi: dacă pînă de curînd preoții se pronunțau asupra darwinismului fără
Erezia cuantică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4707_a_6032]
-
șanse de remediu în această viață și e de remarcat că lipsa aceasta autorul nu numai că și-o recunoaște, dar are tactul de a nu o preschimba într-o calitate a inteligenței arogante. Cu acest portret sub ochi, ce izbește în litera cărții este inadecvarea crasă dintre fibra autorului și stringența decorului în care se pomenește strămutat. Autorul merge în Athos ca și cum s-ar deplasa în Rhodos, trăgînd după sine toate obișnuințele căpătate în etosul bucureștean, suficiența aceasta de spirit
Pe drumuri de schit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5000_a_6325]
-
sau... somnul (249). Tot astfel, descrierea grandioasă a furtunii eșuează în glumă: Cum însă sufletul meu niciodată n-a fost în stare să ducă prea mult în spete povara ucigătoare a sublimului, și cum puterile întunericului, în urgia răzvrătirii lor, izbise, pe toate glasurile, clapele imense ale claviaturilor făptuirii, aș fi ajuns în cele din urmă să găsesc banală și monotonă această rodomontadă a stihiilor, dacă ele nu și-ar fi tras măsurile tocmai la timp (257-258). După ce a zugrăvit tablouri
Un călător „anacronic” by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4403_a_5728]
-
la care se supune, își acoperă de deriziune vigoarea spiritului. Oricum, nervul arțăgos de gladiator pus pe cîrteală Grass nu și l-a pierdut nicicînd, dovadă cartea scrisă într-un singur an, 1990, anul reunificării celor două state germane. Ce izbește la volum sînt trei însușiri: mai întîi, nu e vorba de un jurnal propriu-zis, adică de un laborator intim în care Grass își dospește veninurile din nevoia căpătării unui echilibru interior, ci de un catastif îndeosebi ideologic, consemnînd cu precădere
Însemnări de piază-rea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4420_a_5745]
-
și a economiei de penurie comuniste, sunt puse acum la încercare sistemul capitalist și ideologia sa, dura economie de piață și puterea băncilor.“ (p. 152) Sînt pagini în care Grass prinde acribie de conțopist, ținînd registrul greutăților de care se izbesc estgermanii, și o face cu bucuria celui care, peste ani, speră că va fi citit ca un vizionar al prăbușirii germane: șomaj, încălcări repetate ale Constituției, ideologia mercenară a economiei de piață, ivirea nemților de categoria a doua, la care
Însemnări de piază-rea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4420_a_5745]
-
și aceste doamne, cu valoare lor politică și umană, reală. Faptul că și-au depus mandatul în seara aceasta e un început. E o recunoaștere a acestei minciuni care a dominat PDL atâția ani. Totuși, o nouă conducere s-ar izbi ca de o stâncă de structurile din teritoriu și de la centru create de acești indivizi. Faptul că și-au depus mandatele este un semnal important, dar pentru PDL nu se va rezolva mare lucru numai prin asta. Și încă ceva
CTP: este sfârştul celei mai mari minciuni din istoria post-decembristă () [Corola-journal/Journalistic/44282_a_45607]
-
cele trei etaje care duceau către acoperiș. Dacă e să compari lumina zilei cu viața omului, răsăritul cu nașterea, apusul - căderea peste margine - cu moartea, atunci, pe cînd Ozzie Freedman se strecura grăbit prin trapa care ducea pe acoperișul sinagogii, izbind din picioare ca un cal sălbatic către brațele întinse ale rabinului Binder, ziua avea vîrsta de cincizeci de ani. În mod normal cincizeci sau cincizeci și cinci de ani reflectă cu acuratețe vîrsta după- amiezilor tîrzii de noiembrie, căci în
La revedere, Columbus by Philip Roth () [Corola-journal/Journalistic/4614_a_5939]
-
admiți fundalul, gimnastica se preschimbă într-un efort motivat de dorința de a înțelege un Dumnezeu de care gînditorul nu se îndoiește o clipă. Dacă în schimb nu admiți fundalul, întreaga discuție e de o asperitate excentrică și absurdă, care izbește prin neverosimilitatea aporiilor ei. Tocmai de aceea, citit azi, Schellling, are sunetul unui filosof mișcîndu-se în altă paradigmă mentală. Discursul germanului nu ține de perorație, ci de impostație, asta însemnînd că retorica de cuvinte e înlocuită cu tensiunea de nuanțe
Spiritul calcitrant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4648_a_5973]
-
în Franța, în Statele Unite, dar și în Bucureștii anilor ’50-’60, cu descinderi experte la Capșa, la Continental, la Cina, la Melody, la Lido. După cum nu evită nici „târgul moldovenesc uitat de lume” de unde proveneau ascendenții unuia dintre eroi. Ce izbește în noul roman al lui Virgil Duda este diversitatea și mobilitatea, aptitudinea de a sări ușor peste timp și spații, cu vervă evocatoare și cu deschideri către probleme acute ale actualității: emigrația, terorismul, naționalismele, exportul de democrație (cu binefaceri și
Noi teritorii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4652_a_5977]
-
în Franța, în Statele Unite, dar și în Bucureștii anilor ’50-’60, cu descinderi experte la Capșa, la Continental, la Cina, la Melody, la Lido. După cum nu evită nici „târgul moldovenesc uitat de lume” de unde proveneau ascendenții unuia dintre eroi. Ce izbește în noul roman al lui Virgil Duda este diversitatea și mobilitatea, aptitudinea de a sări ușor peste timp și spații, cu vervă evocatoare și cu deschideri către probleme acute ale actualității: emigrația, terorismul, naționalismele, exportul de democrație (cu binefaceri și
Noi teritorii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4653_a_5978]
-
secol preponderent individualist, și ascensiunea irepresibilă a colectivismului revoluționar, prin două dintre formele sale socio-politice de manifestare, burghezia și puterea amorfă a masei.” (p. 7) Simplu spus, paragraful e asfixiant, de o netezime bombastică și inutilă, cu lespezi inerte care izbesc prin prețiozitatea lor lucie, și dacă tot volumul ar fi fost prins în corsetul de lemn al jargonului de mai sus, supliciul lecturii ar fi descurajat intenția unei cronici. Noroc că, după inerția pietrelor de cavou ce dau conținut „Argumentului
„A cădea sub incidența“ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4667_a_5992]
-
eseistul și specialistul în psihologie nu fac decât s-o nuanțeze proustian: „Intrasem probabil în convalescență și tata m-a scos afară să mă aerisesc și, chiar înainte de a vedea zăpada, de a simți frigul, la deschiderea ușii m-a izbit în nări mirosul acela viu, «sănătos», proaspăt, care mi-a relevat mirosul jilav, cald, vechi, de boală, pe care urma să-l părăsesc. Zăpada era foarte mare și era un ger pe care îl simțeam prin haine și prin pătura
Turism literar by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4671_a_5996]
-
de gustat sau de intuit aici, doar o pletoră verbală care inspiră consternarea. Pofta de a citi ți se taie după cîteva paragrafe, sațietatea fiindu-ți întărită de lectura prin sondaj, cînd, deschizînd cartea la întîmplare în cîteva locuri, ești izbit de aceeași anemie de generalități pretențioase. E la mijloc o cabotinie de care eseistul ori se va lepăda în viitor, ori mai bine se va lăsa de publicat cărți. Nimeni nu are răbdarea de a citi volumul de la un cap
Cabotinism lexical by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4544_a_5869]
-
Crișan Andreescu Tragedie pe o șosea în Spania. Opt români, între care doi copii, au murit, marți, după ce microbuzul în care se aflau a fost izbit în plin de un camion, pe o autostradă în zona localității Albatera, din regiunea Alicante. UPDATE: Potrivit ultimelor informații, românii se îndreptau către aeroportul din Valencia de unde urmau să se îmbarce într-o cursă Wizz Air cu destinația România. Cei
Opt români morți carbonizați în urma unui accident în Spania by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/45471_a_46796]
-
nu mergea, ci se rostogolea, ajungând astfel înaintea tuturor. Îl vedeai rostogolindu-se de foarte departe: o minge uriașă cu mâini și picioare mici. Oamenii strigau: - Vineeee! Vine primarul Două Cingători! Atenție!! - și cum nu se putea opri deloc se izbea întotdeauna de câte un copac. Era un tip grozav, primarul nostru. Vorbea și iarăși vorbea, și-uita așa, pe toată lumea convingea. Turuia întruna primarul Două Cingători și în acea zi l-a convins pe boxer să rămână în satul Nimica-Toată
Povestea Satului Nimica-Toată by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/4553_a_5878]
-
le extragă din molozul de fragmente birocratice care împînzesc catastifele de urmărire informativă. Așa se face că cititorul simte cum, prin găurile codului impersonal ale aparatului represiv, se strecoară drama unor spirite care au format elita interbelică. Spuneam că ce izbește la Ioana Diaconescu e mărturisirea traumei pe care a trăit-o în intervalul celor 11 ani de cercetare arhivistică, trauma culminînd cu intenția de a renunța de cîteva ori, din cauza disconfortului pe care îl resimțea la contemplarea grozăviilor găsite: de
Mănușa întoarsă pe dos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4566_a_5891]
-
epocă și o mentalitate care astăzi, din nefericire, sunt definitiv îngropate. Semnele epuizării Cu prilejul lansării la Iași a volumului de proză scurtă (Victimele inocente și colaterale ale unui sîngeros război cu Rusia (ca exemplu de concizie și plasticitate, titlul izbește prin redundanța prolixă), Liviu Antonesei acordă un interviu „Suplimentului de cultură”, unde, printre multe lucruri oneste, fine și de bun-simț, simte nevoia să declare că: „Nu sînt decît foarte rar și foarte blînd înjurat pentru că publicul meu și-a dat
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4576_a_5901]
-
profil al generației la care se referă Aderca decât dacă procedăm prin eliminarea unui sfert din nume. (N-am spus că există și patru neliterați în carte, fiindcă, oricum, nu i-am luat în calcul). Chiar și așa însă, ne izbim de faptul că generația cu pricina nu are, spre deosebire de aceea care îi va succede în urma unei veritabile campanii de exterminare, o clară conștiință de sine, în pofida eforturilor lui Lovinescu de a o delimita de generația de până la 1916. Și e
„Mărturia unei generații“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5763_a_7088]
-
care stăteau să-i iasă din orbite. Un muscar pestriț, cu pălăriuța zdravănă, proaspătă și umflată, tocmai bun de desenat într-o carte pentru copii. Helene își continuă drumul, urmată de Peter. Au trecut peste linia ferată. În nas îi izbi o putoare amețitoare. Mirosea a mortăciune, a urină și excremente. La o oarecare distanță, pe linia ferată, se afla un transport de vite. Vagoanele ruginite erau închise până sus. Helene mergea de a lungul șinelor, Peter în urma ei. În depărtare
Femeia din amiază by Julia Franck () [Corola-journal/Journalistic/5774_a_7099]
-
auf dunklen Pfaden”, marcînd intrarea Norei și a lui Paul pe teritoriul misterios, interzis, al lumii de sus, nelipsit nici de vagi reminiscențe gotice. Căci, atunci cînd Nora încearcă să descîlcească cîteva fire din istoria opacă a tribului Grodeck, se izbește de refuzul violent al adolescentului: „Nora lovise încă o dată coarde oprite, porți închise”. De-aici încolo, într-un crescendo bine calculat și tot mai semnificativ, cuvîntul își păstrează numai direcția aceasta magico-mistică. „Am ajuns. Suntem la porțile Brașovului”, exclamă Nora
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]