KorAP: Find »[drukola/base=izbucnire & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...40 41 42 ...175 >

4,354 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910

poate urca simbolic în cer. Vom vedea în cele ce urmează că așa s-a întîmplat în multe religii: templul este de fapt o "deschidere" spre înalt și asigură comunicarea cu lumea zeilor. Orice spațiu sacru implică o hierofanie, o izbucnire a sacrului, care duce la desprinderea unui teritoriu din mediul cosmic înconjurător și la transformarea lui calitativă. "Iacov a visat, la Haran, că era o scară, sprijinită pe pământ, iar cu vârful atingea cerul, iar îngerii lui Dumnezeu se suiau

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
la Ierusalim (după tradițiile iudeo-creștine). Nici nu putea fi altfel, pentru că acest Centru este tocmai locul unde se petrece o ruptură de nivel, unde spațiul devine sacru, real prin excelență. Orice creație implică o supraabundență a realității, altfel spus o izbucnire a sacrului în lume. Rezultă așadar că orice construcție sau fabricație are ca model exemplar cosmologia. Facerea Lumii devine arhetipul oricărui gest creator al omului, oricare ar fi planul său de referință. Am văzut că așezarea într-un teritoriu repetă

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
puțin să se risipească în fapte neexemplare, "subiective" - în cele din urmă aberante. Există un aspect al mitului care se cuvine subliniat: mitul înfățișează sacralitatea absolută, pentru că relatează activitatea creatoare a zeilor, dezvăluie sacralitatea lucrării lor. Altfel spus, mitul înfățișează izbucnirile diverse și adesea dramatice ale sacrului în lume. Din acest motiv, la mulți primitivi, miturile nu pot fi rostite oricum și oricând, ci doar în cursul anotimpurilor mai bogate sub aspect ritual (toamnă, iarnă) sau între ceremoniile religioase, deci într-

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
la mulți primitivi, miturile nu pot fi rostite oricum și oricând, ci doar în cursul anotimpurilor mai bogate sub aspect ritual (toamnă, iarnă) sau între ceremoniile religioase, deci într-un răgaz de timp sacru. Lumea este întemeiată de fapt prin izbucnirea sacrului, istorisită de mit. Fiecare mit arată cum anume o realitate a ajuns să existe, fie că este vorba de realitatea totală, Cosmosul, ori de o parte a acesteia - o insulă, o specie vegetală, o instituție umană. Când se arată

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
se oferă și o explicație a acestei existențe, precum și un răspuns, indirect, la o altă întrebare: de ce există aceste lucruri? Acest "de ce" este întotdeauna legat de "cum", pentru că atunci când se arată cum a luat naștere un lucru, se înfățișează și izbucnirea în Lume a sacrului, cauză ultimă a oricărei existențe reale. Pe de altă parte, fiind o lucrare divină, deci o izbucnire a sacrului, orice creație este în același timp o izbucnire de energie creatoare în Lume. Orice creație este rodul

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
de ce" este întotdeauna legat de "cum", pentru că atunci când se arată cum a luat naștere un lucru, se înfățișează și izbucnirea în Lume a sacrului, cauză ultimă a oricărei existențe reale. Pe de altă parte, fiind o lucrare divină, deci o izbucnire a sacrului, orice creație este în același timp o izbucnire de energie creatoare în Lume. Orice creație este rodul unui preaplin. Zeii creează dintr-un exces de putere, dintr-o energie nestăvălită. Creația este rodul unui prisos de substanță ontologică

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
cum a luat naștere un lucru, se înfățișează și izbucnirea în Lume a sacrului, cauză ultimă a oricărei existențe reale. Pe de altă parte, fiind o lucrare divină, deci o izbucnire a sacrului, orice creație este în același timp o izbucnire de energie creatoare în Lume. Orice creație este rodul unui preaplin. Zeii creează dintr-un exces de putere, dintr-o energie nestăvălită. Creația este rodul unui prisos de substanță ontologică. Din acest motiv, mitul care povestește această ontofanie sacră, această

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
entuziasm manifestează fără odihnă, până târziu după miezul nopții. Totul se înfățișa într-adevăr ca o monarhie fără monarhiști, pierind obosită, dezgustată, lovită în însuși centrul ființei sale. V. "BALBURDIA SANGUINOLENTE" Scriitorul Eça de Queiroz prevestise, cu mulți ani înainte de izbucnirea revoluției, că Republica va fi o "dezordine sîngeroasă" (balburdia sanguinolente). Nu se înșelase. Un sfert de veac de agitație, conspirații și retorică revoluționară, crease o stare de spirit pe care nici un regim nu o putea mulțumi. Oamenii, învățați de șefii

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
Guvernul păstrează față de toate aceste dovezi de suspect exces de zel republican, o atitudine mai mult decât îngăduitoare. Este adevărat că Anglia anunțase Guvernul din Lisabona că nu vede cu ochi buni nici o "aventură militară". Este adevărat, de asemenea, că izbucnirea revoluției bolșevice însuflețise puținele nuclee comuniste care se organizaseră în Portugalia, iar victoria Aliaților asupra Puterilor Centrale insuflase forțe noi democrației portugheze; toate greșelile și excesele care o compromiseseră în 1917 începeau să fie uitate în iarna anului 1919. În fața

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
Aur și ceata lui n-au lucrat din propria lor inițiativă. Documentele publicate în această privința lasă să se întrevadă o influență străină. Ziarul Epoca din 20 decembrie 1926 afirmă că atât Granjo cât și Machado dos Santos aflaseră de izbucnirea iminentă a unui complot organizat cu ajutorul elementelor internaționale, și că și-au pierdut viața pentru că deveniseră primejdioși cunoscând acest secret. Fapt este că, de atunci, agitația comunistă a crescut simțitor în Portugalia. Grevele, actele de sabotaj și comploturile pe care

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
mișcării insurecționale se strămută la Lisabona. Aproape în toate garnizoanele ofițerii se angajează, prin declarații scrise, că se vor revolta îndată ce vor auzi semnalul. Șeful insurecției era generalul Alves Rocadas. Și când pretutindeni se aștepta, dintr-un moment în altul, izbucnirea revoluției - generalul Rocadas moare. Insurecția e din nou amânată; cei nehotărâți șovăiesc, nerăbdătorii se agită peste măsură, e nevoie de noi angajamente scrise, căci cele vechi căzuseră de la sine prin moartea generalului Rocadas. Astfel se explică lungul interval scurs între

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
ar fi fost descoperit cu 24 de ore înainte de înfăptuire, iar pe de altă parte pentru că garnizoana Lisabonei părea a fi în majoritatea ei loială Guvernului. După multe întîlniri, discuții și planuri, e ales șef al insurecției, câteva zile înainte de izbucnirea revoluției, generalul erou Gomes da Costa, fostul comandant al corpului expediționar portughez în Flandra. Se hotărăște ca mișcarea să fie dezlănțuită în Nordul țării, la Braga. Ultimele pregătiri au loc în casa fruntașului integralist Manuel Murias, unul din puținii complotiști

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
General comandant, șef al Armatei Naționale. La Braga, tocmai se ținea Congresul Marianic național prezidat de Patriarh. Generalul are satisfacția să fie aclamat de marea mulțime strânsă în cea mai mândră cetate episcopat a Portugaliei. Dar, 48 de ore după izbucnirea revoltei, Gomes da Costa și mulți alții de la Cartierul general revoluționar nu știau nimic de soarta pe care o va avea mișcarea. Adeziunile celorlalte garnizoane întîrziau. La Lisabona nu se petrecea nimic. De la Porto se îndrepta spre Braga o puternică

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
Costa la Braga, are norocul să poată comunica un mesaj nucleului revoluționar din Porto; o conversație telefonică între șeful Statului Major din Porto și Antonio Maria da Silva, întîmplător auzită de Manuel Murias, dă acestuia din urmă putința să anunțe izbucnirea revoluției; coloana militară din Porto, organizată din "elemente sigure", se îndreaptă spre Braga, îngăduind astfel grupului revoluționar din Porto să se revolte și să dobândească chiar adeziunea unei părți din garnizoană care, nefiind "sigură", fusese lăsată acasă etc. etc. Coloana

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
este acela care explică măsurile guvernamentale, care răspunde criticilor, care pregătește transformarea dictaturii militare într-o revoluție națională totalitară. La 28 mai 1930, Salazar este acela care vorbește ofițerilor adunați în Sala do Risco pentru a sărbători patru ani de la izbucnirea mișcării revoluționare. Și le vorbește despre "Dictatură administrativă și revoluție politică", amintindu-le dezordinea politică, financiară, economică și socială a Portugaliei democratice. Se spune că regii nu au memorie; se pare însă că popoarele au încă și mai puțină". Salazar

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
a împlinit, nimeni n-a găsit că, lucrul acesta e extraordinar, cu zece ani înainte, ei ar fi provocat o revoluție... Tot ceea ce realizase dictatura militară și Salazar a fost pus într-o grea cumpănă în vara anului 1936 prin izbucnirea războiului civil în Spania. Portugalia salazariană izbutise să reziste tuturor încercărilor de răsturnare internă fermentate de comuniști cu ajutorul feluritelor elemente insurecte. Dar această Portugalie salazariană se putea prăbuși în câteva zile, dând naștere unui înspăimîntător război civil, dacă revoluția comunistă

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555

care era mai aproape, îi arse o palmă răsunătoare peste fund. Femeia o primi ferindu-se ușor și se îndepărtă fără să spună un cuvânt, însă prin ochii lui Audbert trecu un fulger de alarmă - cu siguranță, nu din pricina vreunei izbucniri de gelozie, ci fiindcă acel gest dezvăluia o totală lipsă de respect față de el. Cu mirare, îl văzu pe Balamber cum se ridică dintr-odată, cum se întinde peste masă și îi trage câteva palme tovarășului său; acesta tresări, se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
succeselor sale. Irosea bogățiile adunate din jafuri, încredința turmele servitorilor păstori, fără a cere socoteală, și nu-și mai amintea câte concubine uitase pe drumul campaniilor sale de luptă, nici de câți sclavi se eliberase, uneori ucigându-i într-o izbucnire de furie. își amintise doar de gloria și de încrederea domnului său. Cea mai înaltă aspirație a lui, până acum o lună, fusese aceea de a obține comanda unui mingan, însă după întâlnirea cu Frediana ambițiile sale primiseră un cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
strălucire extrem de vie lumină ochii abatelui. Cu smerenie, își lăsă în jos capul. — Ei, da! recunoscu cu gravitate. Ceva asemănător mi s-a întâmplat și mie. Din spatele primelor șerpuiri ale cărării se ridicară din nou proteste și vociferări. într-o izbucnire de mânie, Balamber îi vorbi lui Khaba, poruncindu-i să se ducă să calmeze centuriile. Se întoarse apoi din nou spre călugăr: — Tu n-ai fost din totdeauna călugăr, așa e? — Nu. Am fost... multe. O vreme am fost și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
mică siluetă cu părul răvășit îi alergă în întâmpinare și, acolo, în mijlocul războinicilor, se ghemui în el într-o îmbrățișare strânsă și tăcută, împingându-se cu capul în pieptul său. — Go-Bindan! exclamă Balamber, fericit să o revadă și surprins de izbucnirea aceea de afecțiune. încercă zadarnic să se elibereze din îmbrățișarea ei. E totul în ordine, micuță războinică. Sunt întreg, vezi? Fără să-i răspundă, ea se strânse în el cu și mai multă putere, fără să ia în seamă mirosul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887

trebuia, de asemenea, să aștepte în propriul lui interes. Trebuia să știe, să afle pentru el. Și, în plus, era și Anrella! Agățat de gardul metalic, cu mușchii începând să-i obosească, Craig se gândi înverșunat la Anrella. Cu excepția acelei izbucniri uimitoare din ziua când se confruntase cu ea, cu trei săptămâni înainte, ea încercase din răsputeri să readucă relația lor pe vechiul făgaș. Venise într-o zi în spatele lui, pe când citea, și-l sărutase. Probabil că el se încruntase la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
Dar este prea repede, o toană trecătoare a unui electorat instabil. Reacțiile puteau fi la fel de rapide și puteau distruge ușor progresele realizate în ultimele două secole. Femeile trebuie să-și asume partea lor de putere politică treptat, nu dintr-o izbucnire emoțională. - O, voi, bărbații! spuse una dintre surori cu o furie reținută. A doua infirmieră spuse scurt: - Nu uitați că a fost doar o majoritate de două milioane. Data viitoare... Ieșiră. Se așternu liniștea nopții. De două ori se auziră pași

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
că "n-ar fi putut suporta o lume condusă de femei și că fusese tulburat". Mai declarase că era gata să accepte ceea ce îl aștepta. Nu contribuise la evadare cu altceva în afară de povara prezenței lui nevricoase. Iar acum, într-o izbucnire de teamă, cedase nervos. Privi în sus, vinovat. - O, zise el, văzând-o pe Anrella. Apoi urmă mai degajat: Reparam doar mașina. Vreau să fim în stare să putem fugi, dacă suntem nevoiți. Craig trecu de el și privi cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925

din cauza presiunii sociale care pune viața în tipare. Iată pentru ce copilul este atât de încîntător. 22. Este un secret, este ceva ascuns parcă în dosul aparențelor, pe care nu-l înțelegem, dar îl simțim. Este, în pregătirea împrejurărilor dinainte de izbucnirea fatalității, o tensiune, este ceva care trebuie să eclateze - și atunci, fatalitatea, acel cineva rău și "ironic", își trimite agentul și nenorocirea s-a produs. 23. Realitatea este un amestec de tragic și comic. Adesea, dacă nu întotdeauna, același lucru

Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
egoistă, amestec de dorință și idealizare extremă, nu cedează decât în rarele momente când văd în ea ființa umană, fragilă, vremelnică, supusă la nenorociri posibile: mizerie și boală, și la catastrofe sigure: moartea doamnei M... și a ei. Dar, odată cu izbucnirea în conștiință a imaginii femeii tinere cu brațele albe și talia rotundă, egoismul pasionat ia locul sentimentelor altruiste sau (pentru că acestea nu dispar fără să lase o urmă, ca notele armonice ale unui sunet) le absoarbe în propria-i substanță

Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]