1,606 matches
-
tradiția le atribuie ca valoare atemporală, fiind vorba, mai presus de orice, de aprecierea unora în raport cu celelalte, de explicații, de comentarii, de interpretări. Tot ceea ce scapă formulărilor demonstrative, tot ceea ce vine din admcurile secrete ale puterilor onirice este, de fapt, izgonit într-o zonă de umbră în care foarte puțini se hotărăsc să pătrundă. Visul nu e luat în considerare decît atunci cînd se exprimă în forma tradițională a ceea ce numim utopie, adică a unui gen literar bine determinat, cu finalități
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
de doctorat în filosofie (susținut de Comarnescu în 1931 la University of Southern California și în adaosurile din 1945, unde am ținut seama și de Arta ca plcere a artificialitții, constatm acum, dup lectura Explicrii Omului, c natura nu este izgonit din explicația antropologic a d-lui Ralea, ci, dimpotriv, ea este un fapt primordial, iar construcția uman o suprastructur, între natur și om, între dat și civilizație, între natural și artificial, existând o antitez dialectic, pe care d-l Ralea
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
oarbă: "Așadar, fiind emancipat de sub autoritatea adulților, copilul nu a fost eliberat, ci a fost supus unei autorități mult mai înspăimântătoare și cu adevărat tiranică, tirania majorității. În orice caz, rezultatul este că acești copii au fost, ca să spunem așa, izgoniți din lumea oamenilor mari. Ei sunt fie aruncați înapoi, fie predați tiraniei propriului lor grup împotriva căruia, din cauza superiorității lui numerice, nu se pot răzvrăti, cu care, pentru că sunt copii, nu pot discuta și din care nu pot fugi în
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
păcate: "Așadar, fiind emancipat de sub autoritatea adulților, copilul nu a fost eliberat, ci a fost supus unei autorități mult mai înspăimântătoare și cu adevărat tiranică, tirania majorității. În orice caz, rezultatul este că acești copii au fost, ca să spunem așa, izgoniți din lumea oamenilor mari. Ei sunt fie aruncați înapoi, fie predați tiraniei propriului lor grup împotriva căruia, din cauza superiorității lui numerice, nu se pot răzvrăti, cu care, pentru că sunt copii, nu pot discuta și din care nu pot fugi în
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
a apariției nihilismului. Atunci când sensul devine insuficient, când lipsește răspunsul la "de ce?", nihilismul bate deja la ușă. Acest oaspete neliniștitor potrivit expresiei lui Nietzsche s-a insinuat deja pe furiș în casă, astfel încât nimeni nu va mai putea să-l izgonească. Firește, Pascal înfruntă această nouă condiție și reflectează asupra ei pentru a-i ține piept: în spatele necesității irefragabile a naturii mai există încă un Deus absconditus care o guvernează și care ne guvernează, chiar dacă El nu poate fi recunoscut imediat
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
cântec asimilat cu ușurință de elevi a fost Marșul lui Iancu . Crăișorul munților era urmat fară tăgadă de românii care nu mai aveau nevoie de alt stimulent pentru a porni la luptă, știinu-1 cu ei. Speranța că vor reuși să izgonească hoții și că vor fi liberi nu-l părăsește nicicând. Toate lecțiile cu conținut istoric din ciclul primar converg spre un singur țel, acela de a fi păstrători de comori și continuatori ale faptelor bune aduse ca pildă În paginile
INTERDISCIPLINARITAEA ÎN PREDAREA ISTORIEI ROMÂNILOR LA CLASELE I – IV by Ana Maria PINZARU () [Corola-publishinghouse/Science/1233_a_2313]
-
Rece. Cu ocazia unei vizite în regiunea de graniță a Pakistanului, acesta le-a spus luptătorilor musulmani care se adunaseră acolo: "Dumnezeu este de partea voastră". A fost nevoie de un deceniu pentru ca afganii, ajutați de aliații lor, să-i izgonească în cele din urmă pe invadatori și să-și recupereze țara. Spre deosebire de Iran, războiul din Afghanistan părea că se încheiase cu o victorie absolută pentru Statele Unite. Nu aveam de unde să știm pe atunci că mulți dintre militanții musulmani care luptaseră
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
un timp de șapte timpuri. Rămas tulburat în gânduri și uimit Daniel îi răspunse: -Slăvite Doamne, visul este pentru dușmanii tăi, vrăjmași și pizmuitori. Copacul falnic și măreț, înalt până la cer, ești tu împărate cu împărăția ta necuprinsă. Te vor izgoni împărate cu fiarele din câmp. Trunchiul reprezintă împărăția cu bogățiile. Pune capăt greșelilor, dă milă popoarelor sărace și Domnul îți va da din nou măreția. Împăratul caldeean trufaș, fuse izgonit de către fratele său Baltazar care de multă vreme îi râvnea
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
cer, ești tu împărate cu împărăția ta necuprinsă. Te vor izgoni împărate cu fiarele din câmp. Trunchiul reprezintă împărăția cu bogățiile. Pune capăt greșelilor, dă milă popoarelor sărace și Domnul îți va da din nou măreția. Împăratul caldeean trufaș, fuse izgonit de către fratele său Baltazar care de multă vreme îi râvnea tronul. Peste Baltazar căzu din cer mânia. Babilonul caldeean a fost trecut prin sabie și foc de către Darius-Medul șahul Persiei. Și pus-a Darius mai mari peste ținuturi, printre care
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
fata iubită, i s-a cerut să treacă la religia ei. A răspuns: n-am renunțat la o religie, ca să trec la alta, ci am renunțat la orice religie. A pierdut totul, ai săi l-au blestemat și l-au izgonit din comunitatea lor, ceilalți nu l-au primit. Senin, l-a corectat pe nazarinean mai modest dar mai convingător, ura nu poate fi învinsă prin simpla iubire, ci printr-o iubire mai puternică decât ura. Într-adevăr, o ură mare
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Cum, așa? Victorița luă o gură de cafea, Își trase aer În piept și continuă: - În tinerețe, bunica din partea tatălui meu s-a iubit cu bunicul lui. Eu nu am știut până când mama lui a venit și m-a izgonit din casa lui Nelu. Ea nu a uitat de legătura celor doi bunici ai noștri, a vrut să se răzbune și i-a reușit: “ochi pentru ochi, dinte pentru dinte”. Prin fiul ei a vrut sa-și spele onoarea familiei
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
mai numeroase în zilele consecutive târgurilor săptămânale. Către sfârșitul lui iulie al anului amintit, când epidemia era în curs de descreștere, clerul aduse de la o mănăstire îndepărtată moaștele unui sfânt, cu care au fost organizate procesiuni în oraș, pentru a izgoni de acolo holera 317. Sute de țărani din satele vecine au venit în oraș din cauza acestei procesiuni. Dar, în urma aglomerației excesive de oameni, epidemia a început din nou să se întindă și a durat încă peste o lună. " Privitor la
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
Respira în voie, uitase de frig, de povara care-i chinuiește pe oameni, de existențele demente sau închircite, de spaima fără de sfârșit a celor care trăiesc și care mor. Se oprea, după atâția ani în care alergase nebunește, fără țintă, izgonită de teamă. I se părea că și-a găsit rădăcinile, seva urca din nou în trupul ei, care nu mai tremura. Lipită cu tot pântecele de parapet, întinsă către cerul rotitor, aștepta ca în inima ei tulburată să coboare pacea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
străin, unul singur din toți câți încercaseră să intre, doar unul singur, după câte știa el, putuse povesti ce văzuse acolo. L-au biciuit, i-au umplut gura cu sare și i-au presărat sare pe răni, apoi l-au izgonit în deșert. Întâlnise niște nomazi, avusese norocul să le fie milă de el, iar eu, din acea zi, nu-mi mai puteam lua gândul de la cele ce-mi spusese, de la focul sării și al cerului, de la casa idolului și de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
ochii de la el. Atunci vrăjitorul a început să le cheme pe rând lângă foc, pe câteva le-a bătut, și ele gemeau, apoi s-au dus și s-au închinat în fața idolului, stăpânul meu, în timp ce vrăjitorul dansa, și le-a izgonit pe toate din încăpere, până ce n-a mai rămas decât una, foarte tânără, ce nu fusese încă bătută și care se ghemuise pe vine lângă muzicanți. A apucat-o de coade, răsucindu-i-le tot mai strâns pe pumn, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Treptat, noaptea începu să învie în fereastra unde cerul fără stele vibra stins. Învățătorul desluși curând trupul culcat din fața lui. Arabul nu făcea nici o mișcare, dar părea că ține ochii deschiși. Un vânt slab dădea târcoale școlii. Poate că va izgoni norii și soarele va lumina iarăși. În timpul nopții vântul se înteți. Găinile dădură semne de neliniște, apoi se potoliră. Arabul se răsuci pe o parte, întorcându-se cu spatele la Daru, căruia i se păru că-l aude gemând. Stătu la pândă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
bărbați, soldați sau prizonieri, care împart împreună aceeași cameră, se naște o ciudată legătură, ca și cum, părăsindu-și armurile o dată cu hainele, s-ar întâlni în fiecare seară, dincolo de tot ce-i desparte, în străvechea comunitate a visului și a oboselii. Daru izgoni acest gând: prostii, trebuia să doarmă. Totuși, puțin mai târziu, când arabul se mișcă abia auzit, învățătorul era tot treaz. Când prizonierul se mișcă a doua oară, Daru se încordă, cu tot trupul la pândă. Arabul se ridică încet, sprijinindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
născut, nu poate să pătrundă nici cel mai mic gând negativ. Mai bine să-mi implodeze inima de iubire și îmbobocire, decât de gerul iernii care vrea să mă învingă. Am să lupt alături de darurile primăverii și am s-o izgonesc din mine ca pe o vicleană vrăjitoare ce vrea să-mi pună aripi de gheață să nu mă mai pot ridica. Până și ghioceii și-au propus să-mi fie printre aliați. Ei sunt puternici deși par plăpânzi; ies ca
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
a luat spre adopție Criza care nu vrea să mai plece și, cu tupeu, spune: “dacă voi nu mă vreți, eu vă vreau. Deci, rămân”! (ehei, la umbra ei, mulți trântori huzuresc!) Copii nu mai avem, au plecat peste hotare, izgoniți de sărăcie și de situația precară. Orfani de țară, duc în suflete dureri, iar dorurile lor se transformă în lacrimi. Ană, mai reziști în strâmtoare? Dar tu, Mărie? Aprinde o lumânare, femeie, că ți s-a spânzurat bărbatul înglodat în
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
să renunțe la favoarea legii militare, să se întoarcă peste un an în haină de ofițer și să-i arate Martei că poate fi și el ca "cellalt"... În orice caz, nu va lăsa nici în ruptul capului să fie izgonit din iubirea Martei. Tocmai fiindcă e așa, el o iubește mai mult. Are să lupte și s-o cucerească definitiv. Dacă ea nu e în stare să se ridice până la el, se va coborî el la ea. Marta însă trebuie să
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
potir! Dar zadarnic implor și zadarnic bat la toate porțile, nimeni nu-mi răspunde!... Cred, cred, părinte! Toate fibrele inimii mele numai credință râvnesc, chiar când mă sfâșie îndoielile și întrebările!... M-am războit cu ispitirile urii și le-am izgonit din sufletul meu... Sunt în stare să mă umilesc, să mă înjosesc și să-mi presar cenușă pe cap, numai să dobândesc un strop de credință neclintită... Tăcu o clipă și apoi continuă cu o voce nouă: ― Mă plimb veșnic
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
spirituală a oricărui geniu intră și arta. Arta autentică tulbură, nu cosmetizează. Pamfletul spurcă. Uneori - sublim. Artistul este puțin anormal chiar în vremuri cumsecade. Arta autentică constă în ruguri interogative, nu în curcubeie exclamative. Talentul topește și apoi prelucrează influențele. Izgonită din rai, Eva a revoluționat artele plastice. Dacă în timpul afectat scrisului aș fi descărcat vagoane în gară, ajungeam miliardar. Inefabilul - această sublimă ambrozie a artei. Arta încearcă să mențină în plisc ramura de măslin. Arta înnobilează chiar și misterul morții
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
lui, pucioasa este presărată pe locuința lui. 16. Jos, i se usucă rădăcinile, sus îi sunt ramurile tăiate. 17. Îi piere pomenirea de pe pămînt, numele lui nu mai este pe uliță. 18. Este împins din lumină în întuneric și este izgonit din lume. 19. Nu lasă nici moștenitori, nici sămînță în poporul său, nici o rămășiță vie în locurile în care locuia. 20. Neamurile care vor veni se vor uimi de prăpădirea lui, și neamul de acum va fi cuprins de groază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
22. După cuvîntările mele, nici unul nu răspundea și cuvîntul meu era pentru toți o rouă binefăcătoare. 23. Mă așteptau ca pe ploaie, căscau gura ca după ploaia de primăvară. 24. Cînd li se muia inima, le zîmbeam. Și nu puteau izgoni seninătatea de pe fruntea mea. 25. Îmi plăcea să mă duc la ei, și mă așezam în fruntea lor, eram ca un împărat în mijlocul unei oștiri, ca un mîngîietor lîngă niște întristați. $30 1. Și acum! Am ajuns de rîsul celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
în stare să ajungă la bătrînețe? 3. Sfrijiți de sărăcie și foame, fug în locuri uscate, de multă vreme părăsite și pustii. 4. Smulg ierburile sălbatice de lîngă copăcei și n-au ca pîine decît rădăcina de bucsau. 5. Sunt izgoniți din mijlocul oamenilor, strigă lumea după ei ca după niște hoți. 6. Locuiesc în văi îngrozitoare, în peșterile pămîntului și în stînci. 7. Urlă printre stufișuri și se adună sub mărăcini. 8. Ființe mîrșave și disprețuite, sunt izgoniți din țară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]