1,683 matches
-
oamenii intrau și ieșeau, șoptind În miez de noapte, agitîndu-se, și totul se transformase Într-un dezastru... Începu să tremure de frig. Își puse papucii și halatul. În timp ce-și lega cordonul, se uită la hainele lui Alec: o jachetă Închisă cu fermoar, pantaloni de flanelă de culoare Închisă și pantofi de pînză murdari. Îi zări fluierele picioarelor și exclamă: — N-ai ciorapi! — A trebuit să mă Îmbrac repede, zise el, clipind În continuare din cauza luminii, și apoi se așeză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
atîta caz de ele cînd le-a adus! Maică-mea a pus prima mîna pe scrisoare. I-am zis: Acolo-i scris numele meu. Fac ce vreau cu ea... — Cum arată? Cum sună? — Le am la mine, uite! Își desfăcu jacheta și scoase un plic galben-Închis. Duncan se așeză lîngă el să-l vadă. HÎrtiile erau adresate lui A.J.Planer, și Îi comunicau că În conformitate cu Legile Serviciului Național, era chemat la Armata Teritorială, cerîndu-i să se prezinte În două săptămîni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Duc niște nuci În sufrageria imensă În formă de L cu ferestre-uși care dau spre grădină. Donald, radios, mă ia de braț să mă prezinte unuia dintre partenerii lui de golf. Undeva la șaizeci de ani, bărbatul respectiv poartă o jachetă sport, o cămașă roșie și o cravată doar ceva mai puțin Înflorată decât o imagine de reglaj. —Jerry, ți-o prezint pe nora mea, Katharine. Știi, Katharine e o femeie de carieră. Și-a păstrat numele de familie. Foarte modern
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Mi-l imaginez, un magnat Încruntat Într-un zgârie-nori din New York. Deci ce ai de gând să faci În legătură cu asta? Domnișoară Reddy, mă mai auzi? Trezite din reverie, câteva vaci Holstein au venit până la mine să-mi exploreze cu botul jacheta Barbour de Împrumut. Orice-ar fi, cel mai important client al meu nu trebuie să-și dea seama că mă linge o vacă În timp ce vorbesc cu el. Păi, stimate domnule Abelhammer, ceea ce trebuie să evităm cu orice preț este o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
distincție susținută. Zăresc o femeie bătrână În oglinda din baie și mă uit În altă parte. În dimineața asta, mă Îmbrac pentru bătălie În armură Armani completă. E incredibil de reconfortant să pun pe mine o bluză albă scrobită, o jachetă și o fustă maro de culoarea biscuiților digestivi, cu margini atât de ascuțite, că ai putea scoate un apendice cu ele. Mă Încalț cu pantofii LK Bennett maro-caramelă cu toc cui, cu cusături albe și un vârf tocmai bun să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Toată familia, ei bine, toți au Început să facă glume despre fantoma care fură lucruri, iar Deb a schimbat Încuietorile de la uși cu unele mai bune. Pentru că nu poți să știi niciodată. Și-apoi, chiar Înainte de Crăciun, și-a rătăcit jacheta de piele, aia frumoasă, de culoarea untului, de la Nicole Farhi, pe care și-o cumpărase Într-un moment de inconștiență, și putea să jure că nu a lăsat-o pe undeva. A sunat la toate restaurantele la care fusese, și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
aflat dacă nu s-ar fi Întors Într-o zi acasă, Între două Întâlniri cu clienții. În timp ce căuta cheile În fața ușii, s-a Întors și-a văzut-o pe Anka mai jos pe stradă, Împingând căruciorul lui Ruby Îmbrăcată cu jacheta de piele. Mi-a zis că s-a simțit atât de slăbită Încât nu putea să se miște, dar a reușit să se ascundă În spatele lăzilor de gunoi ca să n-o vadă Anka. Apoi, sâmbăta trecută, când Anka nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ascundă În spatele lăzilor de gunoi ca să n-o vadă Anka. Apoi, sâmbăta trecută, când Anka nu era acasă, Deb s-a dus În camera ei, ca un hoț În propria casă. Și acolo, În dulap, nici măcar ascunse În fundul dulapului, erau jacheta și câteva dintre cele mai bune pulovere ale lui Deb. Într-un sertar a găsit aparatul digital și ceasul de la bunica ei, cel care are un pește de argint În loc de minutar. —Și ce i-ai zis? — Nimic. Dar, Deb, trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
drăguț. Speram ca Julie să-l prețuiască cum se cuvine. Julie termină, în sfârșit, de vorbit la telefonul ei Nokia cu carcasă de camuflaj - care, după părerea mea, e încă la modă, chiar dacă fetele Vandonbilt susțin contrariul - înșfăcă geanta și jacheta și ne anunță: —Trebuie să iau ceva. Continuați voi fără mine? și o zbughi pe ușă. Nu m-am mirat deloc. După cum am mai spus, Julie are maniere care lasă de dorit până peste poate, iar eu trebuie să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
de mostre sunt atât de pline de primejdii încât, pe lângă ele, Fâșia Gaza pare un loc liniștit. Pe cuvânt, am văzut cum o dată K.K. aproape și-a omorât verișoara la o vânzare de mostre TSE, fiindcă amândouă doreau aceeași minunată jachetă de cașmir și nu era decât o singură bucată la vânzare. Nici nu-i de mirare că, în astfel de ocazii, Jolene Morgan își pune la punct din timp toate „loviturile pe frontul cumpărăturilor“. A organizat o „întâlnire strategică“ pre-Chanel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
preajmă soți drăguți. Gemenele locuiau într-un fost atelier unde se muncea la negru, hăt departe pe Mulberry Street. Toată lumea se tolănise pe niște perne de podea imense, de la Moss, și bea ceai antioxidant. Veronica și Violet Vandonbilt purtau amândouă jachete făcute la comandă, personalizate, cu inscripția ESTE LUMEA NOASTRĂ, TU DOAR TRĂIEȘTI ÎN EA imprimată pe spate. Când ne văzură, își înclinară mult capul și-mi spuseră: —Aaaaah. Ne pare atâââât de răăăăuuu pentru tine. L-am adus pe acupuncturistul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
inima că n-ai făcut nimic nesăbuit, iubito. Presupun că e-mail-ul a fost o glumă. Nu-mi plac șuvițele la modă în New York și nici cardurile de discount. Dar, dacă tot azvârli cu lucruri în stânga și în dreapta, mi-ar plăcea jacheta de nurcă împletită de la John Galliano. E doar o idee. Cu drag, mami. Din nefericire, testamentul fusese, nu știu cum, transmis. Nu m-am descurcat niciodată prea bine cu comenzile speciale ale computerului. Aveam mai multe e-mail-uri primite în in-box, dar le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
să spun, trebuie să afle prin ce mi-e dat să trec. Ne-am plimbat pe jos până în sătucul din apropiere, să cumpărăm câte ceva. Când am ieșit din casă, au apărut doi italieni bronzați înfricoșător. Erau îmbrăcați la fel, cu jachete de aviatori bleumarin, pantaloni închiși la culoare și ochelari de soare. Amândoi aveau în urechi căști miniaturale. Păreau atât de antrenați, încât aș fi putut să jur că și-au petrecut toată viața în sala de gimnastică Crunch de pe East
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
asta din Rândul Întâi, Jazz Conassey - moștenitoarea afacerii cu cherestea Conassey din Wisconsin, al cărei nume era pe buzele tuturor, sosise de curând la New York. Se îmbrăca tot timpul până peste poate de uimitor, în fustițe foarte, foarte scurte, cu jachete micuțe haute couture și purta ochelari de soare ca o Twiggy a noului mileniu. Trebuie să fi studiat moda la Paris, pentru că nu devii expertă în eleganță stând într-o pădure din Wisconsin. Oricum, redactorul acela minunat, care m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
pentru eleganța ei, iar acum toate mondenele de pe Lista celor Mai Bine Îmbrăcate erau îngrozite că următoarea țintă va fi șifonierul lor personal. Am avut doar câteva minute la dispoziție să mă schimb pentru prânz. Am aruncat pe mine o jachetă franjurată și o fustă de dantelă unicat, și pe la unu fără un sfert eram într-un taxi, gonind spre York Avenue, la Sotheby’s. Așa cum am bănuit, m-a năpădit neliniștea rău de tot de-ndată ce am ajuns la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
britanic în spatele meu. Am tresărit și am scăpat receptorul. Un bătrân cocârjat îmi apăru în fața ochilor. Chipul lui era atât de brăzdat de riduri că ai fi zis că-i mai în vârstă decât orice altceva din casă. Purta o jachetă neagră, ponosită, și pantaloni dungați. E bine de știut că mai sunt încă oameni pe care J. Crew n-o să-i îmbrace niciodată. N-am vrut să mă prindă cu cutiuța în mână. Am strecurat-o în buzunar. Puteam s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
simțit că pînă și pentru o plecăciune era necesară o invitație oficială. În spatele ei, pe post de bodyguard cu figură de copil, se afla barmanul de la Clubul Nautico, Sonny Gardner, cu umerii săi de gabier de iaht strînși Într-o jachetă gri elegantă. Știam că femeia era Elizabeth Shand, cea mai de succes afaceristă din Estrella de Mar. Fostă parteneră a lui Hollinger, acum controla o rețea de companii din sectorul imobiliar și al serviciilor conexe. Îi supraveghea pe participanții la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
El îi zâmbi complice, asigurând-o din nou că Ion nu va observa și nu va afla nimic, și sublinierea acestei afirmații banale, dar ambigue, ca o invitație la clandestinitate, o neliniști dintr-odată pe Clara. își trase pe ea jacheta roz de lână și botinele negre, își puse pe umăr geanta neagră și luă umbrela din cuier cu gesturi mecanice, de parcă o mâna cineva de la spate. Ieși tulburată din pro pria sa locuință, de parcă ar fi ieșit pe furiș dintr-
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
bucătărie. Dar nu zări nici un lepidopter funebru. în schimb, umbrela i se desfăcu ne putincioasă și îi zbură din mână, aterizând sub roțile unui auto mobil, înainte chiar ca ea să-și dea seama. își acoperi capul cu gluga de la jacheta roz de lână, pe care și-o legă strâns la gât cu degetele ude, tremurânde. Ciudat, își spuse, încercând în van să se liniștească singură. E totuși iarnă, de unde oare acest potop neînchipuit, în șuvoaie, dincolo de orice anotimp? Dar alungă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ja cheta ei udă, cu pantalonii jilavi și cu botinele mustind a apă. Se relaxă imediat. Se așeză pe o canapea de piele, la o măsuță de bar, și îi surâse recunoscătoare fetei care îi aduse cafeaua și îi luă jacheta roz de lână, ducându-i-o la garderobă. Sorbi cu nesaț din cafeaua fierbinte care îi liniștea agitația și mai ales înfrigurarea de care se simțise năpădită când ieșise de acasă. Nu mai știa cât e ceasul. Merele rotunde și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
șampanie în cinstea mirilor, sorbind delicat din cupe. Bărbații poartă costume elegante, în timp ce peste tot se văd sclipirea diamantelor și umerii dezgoliți ai doamnelor. Majoritatea tinerilor optaseră pentru o ținută sport, mai lejeră, dar nu lipsită de rafinament. Servitori cu jachete orbitor de albe se mișcă discret și eficient prin mulțimea invitaților. Felurile de mâncare excelente ca și vinul de calitate întrețin o atmosfera veselă și degajată, sub care se ghicește totuși o nedumerire și un început de teamă. Cu toate că este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
nimic din distincția ei naturală, dimpotrivă. Dreaptă, zveltă, cu bărbia ușor ridicată, pare o regină căruia numai coroana de pe cap îi lipsește. Colțurile gurii sunt ușor trase în jos, semn al unei tristeți cronice. Cu înfățișare foarte îngrijită, poartă o jachetă tricotată de lână, deschisă în față, cu fustă închisă la culoare croită după ultima modă și pantofi cu tocul jos, ornați cu mici catarame argintii. Ajunsă pe coridor, trece pe lângă alte câteva uși ce decupează forme dreptunghiulare întunecate în pereții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
numele lui este „Ieftin și bun”. Dintre produsele expuse spre vânzare amintim: costumele de damă cu pantalon sau fustă la prețuri cuprinse între 80 și 99 de lei, cămăși și bluze - 30 de lei, bluze tricotate - 15 - 30 de lei, jachete și sacouri elegante din lână și mohair - 90 de lei, sau fuste și rochii tricotate la prețul de 15 lei. Menționăm că toate confecțiile și tricotajele sunt fabricate în România, iar prețurile sunt de producător, cu adaos comercial zero pentru
Agenda2006-12-06-1-servicii comert () [Corola-journal/Journalistic/284886_a_286215]
-
Mut, parcă ignorînd-o, îi pusei mâna pe șold și i-l mângâiai îndelung, fără s-o privesc. Apoi mâna mi se opri și îi desfăcui unul după altul, cu un sentiment parcă de tristețe, de mâhnire, cei doi nasturi ai jachetei și apoi ai fustei. Ce bănuială? repetă ea cu o vagă neliniște. Ce vreți să vedeți?" Vroia să fie înștiințată, era surprinsă, vroia să știe ce trebuia să facă, cunoștea riscul, dar vroia să și-l asume, cu sentimentul fatalității
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
satir, un masochist care pentru început mimează normalul, firescul, înainte de a supune victima unei insuportabile presiuni psihologice? "O să-ți spun, șoptii accentuând acea tristețe și mâhnire care erau reale, în timp ce o ridicam în capul oaselor și îi scoteam de pe umeri jacheta ei maron cu mult verde; zâmbii chipului ei speriat și privirii ei în care licărea acum o vagă alarmă: stai liniștită, continuai, am o bănuială că ascunzi un corp minunat... cum ți-ai ascuns până acum și maiestuosul tău profil
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]