2,253 matches
-
oară pe insula Calf. Le alungă cu o grimasă crispată a gurii. Unde se află oriunde? se întrebă el. Totuși se afla pe muntele Calf. Povârnișul împădurit i-o confirma. Și țipătul dimensiunilor, pentru că Efectul persista, chiar dacă îl învinsese... o jenă în colțurile ochilor, în urechi și minte. în curând o să devină ca un fel de infecție ușoară, ca un sunet slab de clopoței în urechi. Nu va mai fi conștient de prezența lui decât în momentele de liniște totală. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
fi așteptat exact la contrariu în timpul orelor de muncă și mă întrebam de ce se străduiește să fie drăguț cu mine. De fapt, am venit doar să las chitanța pentru reparațiile sculpturii. Nu am vrut să vă deranjez. Îmi era puțin jenă, crezând că i-o voi lăsa Phillipei și că o să dispar discret pe culoarele cu covoare moi. — Așa mi-ați spus după înmormântare... —Bineînțeles. Mi-a făcut semn cu mâna că nu mai trebuie să explic. Unde este? Am scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
realizează mai bine și cu pasiune, în vederea unei viitoare și eficiente orientări profesionale. Copilul trebuie să fie supremul nostru reper în activitatea instructiv-educativă. Coeficientul său de integrare ține de un complex de factori: echilibrul emoțional, emotivitatea, timiditatea, frica, puterea autosugestiei, jena, nervozitatea, impulsurile de moment, optimismul, afectivitatea, sentimentele, tulburările de gândire și de comportament, motivația socială. Toți acești factori de integrare stabilesc, fără îndoială, raporturile cu activitatea școlară și cadrul didactic. În viața de școlar, copilul se întâlnește cu sentimentul de
CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL by MARIA GEANGU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/481_a_1010]
-
moment, optimismul, afectivitatea, sentimentele, tulburările de gândire și de comportament, motivația socială. Toți acești factori de integrare stabilesc, fără îndoială, raporturile cu activitatea școlară și cadrul didactic. În viața de școlar, copilul se întâlnește cu sentimentul de frustrare și de jenă, atunci când nici nu ne gândim. Unii dintre ei vin la oraș cu scopul bine definit de a învăța în școli de renume „pentru a ajunge cineva în viață”. Acesta este crezul lor, și nimeni nu-i poate contrazice, deși se
CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL by MARIA GEANGU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/481_a_1010]
-
despre achiziția mea la cina din seara aceea, părea derutat. „Doar nu citești chestiile alea, nu-i așa?“, m-a Întrebat, cu fața boțită de parcă ar fi Încercat să Înțeleagă. „Da“, am spus eu simplu, fără ca vocea să-mi trădeze jena pe care o simțeam. Mama a scăpat furculița, care clincăni pe farfurie. „Ba nu.“ Parcă ar fi sperat că poate schimba adevărul, dacă vorbește cu suficientă forță. „Nu se poate.“ „O, ba da“, am ciripit eu, Într-o Încercare doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
care nu știa unde mă aflu În orice moment - era numele meu, cu litere mari, Îngroșate, și un titlu care spunea: SE PARE CĂ ARE DE GÂND SĂ RĂMÂNĂ... BETTINA ROBINSON ȘTIE SĂ SE DISTREZE. Simțeam un amestec ciudat de jenă că cineva mă văzuse În starea aceea, indignare că totul era atât de greșit prezentat și conștientizam pe deplin faptul că nu mai aveam nimic care să aducă măcar de departe a intimitate. Drumul de la metrou la birou mi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
că pantalonii ei Joseph mărimea doi, În combinație cu superba geantă Chloe ciocolatie și cu sânii obscen de obraznici Îi ofereau un fel de satisfacție. —Ăă, deci cu ce ocazie pe aici? Întrebă Sammy, dregându-și glasul cu o asemenea jenă Încât era evident că ăștia doi nu erau prieteni, rude sau colegi. Și, mai important, nu oferea voluntar nici un fel de explicație. —Plimb câinele. Iau aer proaspăt. Știi tu, chestiile obișnuite, am spus eu, dându-mi seama că par destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
duc acasă după aia și Îți promit că nu te țin prizonier mai mult decât e absolut necesar. Ceea ce oricum va fi suficient ca să Încerce să te convertească la un stil de viață fără carne, dar sper să fie suportabil. Jena se risipise. Eram În extaz. Și ușor Îngrozită. —Bine, sună bine. După toate poveștile pe care mi le-ai spus, simt că trebuie să-i cunosc acum. Mama stătea În leagănul de pe verandă, Înfășurată În mai multe straturi de lână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
această - din păcate - scurtă investigație a Procuraturii, ne-a declarat: „Da, în cele din urmă totul s-a redus la bani. Primăria are prea puțini și ar fi ilegal și imoral să acceptăm fonduri din afară. Roșii n-au nici o jenă când e să exploateze sistemul capitalist, în timp ce noi ne supunem regulilor lui, acceptând slăbiciunile inerente unei filosofii altfel drepte și umaniste. Asta e diferența dintre ei și noi. Ei respectă legea junglei, iar noi suntem prea iubitori de pace pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ei ar ajunge la dumneata. Delores zgârie gazonul cu grebla ei. — Coleman a fost întotdeauna generos. Am avut în total nouă copii - șase băieți și trei fete. Două dintre fete au devenit slujitoare ale surorii Aimee, iar una - mi-e jenă s-o spun - a ajuns prostituată. Băieții au fugit de-acasă când au împlinit paisprezece sau cincisprezece ani. Opt ore pe zi de rugăciuni și lecturi din Biblie s-au dovedit prea obositoare pentru ei. Coleman a stat cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
trimis Majestatea Sa, dar am avut ghinionul de a pierde toate aceste manuscrise și hârtii.“ Sir Edmund Backhouse, coautor al lucrărilor China Under the Empress Dowager (1910) și Annals and Memoirs of the Court of Peking (1914) „În 1974, spre jena Oxfordului și spre groaza personală a învățaților chinezi de pretutindeni, Backhouse a fost dat în vileag drept un falsificator... Șarlatanul fusese demascat, dar materialul său contrafăcut era încă bază temeinică de învățătură.“ Sterling Seagrave, Dragon Lady: The Life and Legend
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de ori până să fiu în pat cu el, nu? Vei fi surprinsă, tânără doamnă. — Cum așa? — N-ai vorbit cu buzele tale de jos, nu-i așa? — Ă... ă... ă... așa este. — Pune-ți arta la treabă. Da, desigur. Jena mea se transformă în amuzament. — Ai putea ajunge să îți faci plăcere chiar și ție, zâmbește patroana. — Dar dacă... Fac o pauză, căci nu știu dacă pot să-mi fac întrebarea înțeleasă. Mă hotărăsc să întreb totuși: Dacă lui nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
să-ți facă, nu? Poate că asta o să te transforme într-o fantomă bună. În timp ce mă urc în pat, mă încurc în cămașa de noapte. — Jos, jos cu aia. Împăratul arată cu degetul spre cămașa mea. Îmi dezgolesc trupul cu jenă. Ce piesă ciudată în care să joci un rol! — Era o poveste despre împăratul Yuan Ti din dinastia Han. Timbrul Majestății Sale e cald și încărcat cu energie: Ca și mine, deținea mii de concubine pe care nu le vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
lac și era alcătuit din mai mult de trei mii de clădiri, pe o suprafață de aproape șapte sute de acri. Oare eu aș fi fost altfel dacă eram în locul ei? De ce mă plâng? Nu m-am dus eu fără nici o jenă la un bordel ca să învăț trucuri ce aduc plăcere bărbaților? Împăratul nu m-a mai vizitat de când am plecat. Dorul de el mă face să mă gândesc la funiile de mătase albă. Însă micile lovituri dinăuntrul pântecului mă obligă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
elefant din porțelan care, tras la capăt de o ață cu plumb, pășea de pe-un picior pe altul, legănîndu-se pe masă. În fiecare seară nea Manalache se desbumba alene în fața focului și, lăsîndu-se gîdilat de dogoare, își scărpina fără jenă pîntecul păros. Fiind pîndar de noapte, treburile casei le făcea nevasta, o mînă de femeie oacheșă și uscată care creștea copiii și ducea singură în spate toată casa. Ca slujbaș, nea Manalache aducea banul de care nu se atingeau decît
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
se arunca exact În direcția În care nu trebuia, se rostogolea amarnic, expunându-și, cu acele prilejuri, bijuteriile de familie vederii spectatorilor și luminii soarelui. Când scorul a Început să ia proporțiile unui sinistru, adversarii au dat semne de oarecare jenă și nu mai trimiteau mingea spre poarta lui Baronu. Suporterii noștri, Însă, din spirit de corectitudine, dar și profund dezamăgiți de jalnica prestație a propriei echipe, i-au amenințat pe adversari că, dacă vor continua să-i protejeze pe maimuțoii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
bucuros, 9 dintre toți răsare, 10 - i fratele cel mare. Iar acum în rând vom trece Numere din zece-n zece, Câte un zero în spinare Toți vor trebui să care: 20 intră pe scenă De nimeni nu-i este jenă, 30 sare mânios: - De ce tu? Ia dă-te jos! 40 - nu-i de mirare, Care dintre noi e mare?! 50 - hei băieți, nu vă certați Că eu vin și voi plecați! 60 - ia ieșiți din scena mea Doar eu tre
Numerele by Alin Gabriel Caras () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83644_a_84969]
-
auriu de comandă și îl agită spre soldații din castel. — Sunt eu, Hideyoshi! Nu trageți! Uluiți, doi oameni săriră din armureria de lângă poarta principală, deschizând batantele. — Senior Hideyoshi? Acea întorsătură a evenimentelor părea complet neașteptată și îl salutară, cu oarecare jenă. Hideyoshi îi recunoscu pe amândoi. Descălecase deja și mergea spre ei. — Seniorul Inuchiyo nu s-a întors? întreb el, adăugând apoi: el și fiul său sunt bine amândoi? — Da, stăpâne, răspunse unul dintre oameni. Amândoi s-au întors cu bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
În clipa asta e în toiul unei convorbiri cu Seniorul Kazumasa. Nu-l puteți deranja. — Cum? Cu Kazumasa?! Faptul că Ishikawa Kazumasa era singur cu stăpânul lor într-un asemenea moment nu făcea decât să le sporească și mai mult jena și stinghereala. De la începutul campaniei de pe Muntele Komaki, îl priviseră pe Kazumasa ca pe un om care făcea un joc dublu. Iar când Niwa Nagahide inițiase o reconciliere, Kazumasa fusese cel care participase la negocieri. Îl suspectau pe Kazumasa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cum declamă cele spuse de cronicar. Mă învăluise într-o voce profundă, cu reverberații ale unei rostogoliri de tunet sau șoaptă duioasă... Când a sfârșit, și-a tras sufletul și, mângâindu-și barba, s-a uitat la mine cu oarecare jenă. --Te rog să-mi ierți înflăcărarea. Slăbiciuni ale bătrâneții, dragule... --Iubirea față de un om ca măritul voievod nu este slăbiciune, ci o virtute... Am tăcut apoi amândoi o bună bucată de vreme. --Ei? Ai curaj să mergem mai departe, fiule
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
cealaltă?...” “Ai s-o apuci, iubite părinte” - i-am răspuns eu în gând. Am început să sap. Bătrânul culegea cartofii și-i punea într-o coșarcă. Dar, după scurtă vreme, s-a îndreptat de șale, privind la mine cu oarecare jenă. --Părinte, stai liniștit. Eu am să sap o bucată, am să culeg cartofii și am să-i duc unde trebuie, iar sfinția ta să-i alegi pe cei buni de pus pentru iarnă. Călugărul a privit la mine cu oarecare
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
despre călător se spune că.... --Că îi șade bine cu drumul... Mergeam respectându-i pasul greu și opririle dese. Nici nu îndrăzneam să-l privesc în față când ne opream. Vedeam bine că neputințele lui îi dau o stare de jenă.... Când am ajuns la chilie, s-a oprit și, cu respirație grea, a pus o mână tremurândă pe umărul meu: --Cred că pe astăzi ne-am luat porția de taifas. Așa că după amiază îi face ce crezi tu de cuviință
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
total confuz. Începeam să Înțeleg cu groază de ce nu mă sunase În săptămâna dinainte de ziua Îndrăgostiților. ― Tocmai am vorbit cu Eliza, am spus privindu-l adânc În ochi. Și În acea clipă am citit totul pe fața lui: șoc, panică, jenă. Și-a mutat imediat privirea de la mine. ― Și? a Încercat el. ― E adevărat? l-am Întrebat rănită, deși știam deja că mă aștepta un răspuns pozitiv. ― Ce să fie adevărat? Nu te Înțeleg, scumpo. Tonul lui atipic mi-a confirmat
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
de câte ori? Știam că-i place să citească proape la fel de mult ca Mariei. Pe masă vedeam aproape douăzeci de titluri de care nu auzisem În viața mea. Probabil erau ori prea vechi ori prea noi. Am Început să mă uit fără jenă În fiecare carte, sperând măcar să recunosc vreun pasaj. Poate le văzusem la Maria și nu mi mai aminteam. Ultima carte de pe masă era mică, roșie, scrisă de un autor care nu-mi era cunoscut. Am ridicat-o să o examinez
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Purta blugi negri, o cămașă imaculată și ochelari mari de soare. Părea cules din cea mai tare revistă de modă. ― Hei, mi-a fost dor de tine! Maria se aruncă la gâtul lui și Începură să se sărute fără nicio jenă. Din fericire, mă obișnuisem deja. ― Îmi pare bine să te văd, Îmi spuse Adi când Maria Îl lăsă să respire din nou. ― Și mie, am spus eu așezându-mă confortabil pe bancheta din spate. Mișto mașină! ― Mersi. Drumul până la școală
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]